37,159 matches
-
după o glumă buna, satisfăcută fiind că ea este personajul principal al acestui pariu cu viața, dar aruncând mai serios o privire în urmă, această rezistență se relevă ca un lanț de fapte mai mici și mai mari, care înseamnă voință, tenacitate, muncă, optimism, învățătură, dar și talentul de a exista frumos!). Am deschis - continuă interlocutoarea mea - un Birou de avocatură în Tel Aviv. Asta și pentru faptul că am avut curajul și naivitatea entuziasmului tineresc! Acest Birou l-am realizat
PRIN ABURUL CAFELEI DE ELRON de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367640_a_368969]
-
din 30 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Născut cu scopul cinstei și iubirii, Sacrificiului suprem față de țară, Atras a fost în lupta jertfei, Apărând haina militară. A fost, însuși Zăgănescu căpitanul, Cinstit erou din Dealul Spirii, Solemn crucii, apărând poporul, Voința și demnitatea firii. Disputa lui Bălșan cu turcul, A născut o luptă însângerată, Împingând pe Kerim-Pașa, Să garanteze libertatea-n dată. Au pierit cu sutele ostașii, În fața focului de armă, Lăsând lacrimi pe pământ, Eroism, curaj și faimă. În această
EROI PESTE TIMP de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367752_a_369081]
-
nici la înălțimea mometului istoric după vizita Papei Ioan Paul al II-lea la romani și sunt marginalizați. IV. Președintele democrat Traian Băsescu va trebui să-i depășească pe predecesorii ortodoxo-(neo) comuniști. El, împreună cu BOR-ul, Parlamentul etc., are voința și legitimitatea de a-i scoate pe romani din izolarea, mizeria milenară prin începerea unui dialog deschis și sincer cu Roma. Acesta este fundamentul autentic și singura garanție a integrării durabile a României, Moldovei în Europa și în același timp
PAPA FRANCISC ÎN ROMÂNIA de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367765_a_369094]
-
TAKE IONESCU Când e vorba să-ți împlinești datoria, nu începi cu socoteli. Îți scrutezi mintea și inima și pornești. Take Ionescu A fost cel dintâi om politic din România care, fără nume sonor, avere, relații de familie, îndrăzneste, contrar voinței unui suveran autoritar și cu prestigiu cum era Regele Carol I, să întemeieze un partid și să obțină în Opoziție succese fără precedent. Pentru aproape toți românii, Take Ionescu era un program. El n-a făcut politică, a făcut istorie
TAKE IONESCU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366939_a_368268]
-
Se va constitui un corp legionar ,,vexillatio'' compus din veterani care vor fi aleși dintre cei mai buni. Acest ,,vexillatio” va fi comandat de însuși procuratorul Ponțius Pilat. Va fi pedepsit cel care nu-și va face datoria hotărâtă prin voința superiorilor. Va fi pedepsit cel care va face orice fel de înțelegere sau complicitate cu alți legionari, cetățeni romani sau iudei sau elini sau de orice alt neam în scopul unor acțiuni subversive care vor conduce la lezarea într-un
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
o persoană descrisă din profețiile și convingerile religioase iudaice, persoană numită Mesia, sau Hristos după cum îi spun elinii, care va elibera poporul lui Israel restaurându-i vechile legități. Dacă așa stau lucrurile pentru acești conspiratori, care vor să-și impună voința instaurând un flas Mesia, atunci aceștia vor arunca totul în haos generând o baie de sânge și printre iudei și printre noi. De aceea vă ordon să vă faceți datoria ca și cum ați păzi nu un oarecare ci fiți vigilenți ca
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
își trecu mâna prin barbă apoi își netezi părul semn că se gândește la ceva. -Dacă suntem doar niște păpuși mișcate cu ajutorul sforilor, ce rost mai avem noi pe pământ? Căci orice am face, înseamnă că nu ne putem exercita voința! Dacă e așa, ar trebui să ne sinucidem imediat fiindcă altcineva ne conduce viața împotriva voinței noastre. Așa că e mai bine să murim. Sclavii spre exemplu, sunt asemenea acestor păpuși cu sforicele. Stăpânul fiecăruia dintre ei are sforile în mână
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
suntem doar niște păpuși mișcate cu ajutorul sforilor, ce rost mai avem noi pe pământ? Căci orice am face, înseamnă că nu ne putem exercita voința! Dacă e așa, ar trebui să ne sinucidem imediat fiindcă altcineva ne conduce viața împotriva voinței noastre. Așa că e mai bine să murim. Sclavii spre exemplu, sunt asemenea acestor păpuși cu sforicele. Stăpânul fiecăruia dintre ei are sforile în mână și acesta face ceea ce dorește cu aceștia. Ce înseamnă deci o viață fără speranța de a
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
Nemi de pe colina Aventin! Ați uitat? -Ar mai fi o posibilitate, spuse din nou Iocentus. Aceea că zeii ne țin legați de sforicele și fac din noi ce doresc, însă oricine se poate dezlega de sforicele cu un efort al voinței. Cine însă dă soluția cum să ne dezlegăm ca să fim liberi? Omul care ne-ar arăta cum să facem acest lucru ar merita tot respectul nostru și deificarea lui. Pilat își plecă fruntea încurcat. Bău puțin vin dintr-o cupă
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
spunem că aceste răspunsuri iau forma unor religii, unor forme de închinare sau adorație, ori noțiuni filozofice, totul rămânând însă un mister pentru toți. Un om însă reușește să se dezlege cumva de aceste opreliști și făcând un efort de voință reușește să se ridice de pe scaunul său, întoarce capul, și descoperă ceea ce nimeni nu vede, adică obiectele, forma lor și focul care creează umbrele. Mergând mai departe spre ieșirea din peșteră omul nostru descoperă soarele și lumina acestuia. Ceea ce fusese
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
prin ceva, ne îndreptăm spre ceva, și e ca un arc de cerc... -Eternitatea ar fi deci accesibilă omului în anumite condiții! exclamă cineva, pentru că asta ar însemna că însuși zeii, vor totuși, ca noi oamenii, printr-un efort de voință propriu fiecăruia, să intrăm în această eternitate rezervată numai lor! Și totuși, parcă e prea mult... -Zeii sunt neâgăduitori Simbinacus, spuse Pilat oarecum plictisit. Ei nu acceptă concurență pe nemurirea și eternitatea lor. -Și totuși mărite, replică acesta, divinul Iulius
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
știe! Cum ieșea pe poartă își făcea cruce și se jura că în vecii vecilor n-o să mai pună strop de băutură în gură. Doctorul l-a avertizat tot de atâtea ori: „Dacă n-ai să faci un efort de voință, toată munca noastră va fi zadarnică; ar fi păcat de timpul petrecut aici și de banii risipiți pe tratament. Gândește-te că ai și hepatita asta periculoasă. Poate fi fatală!” Se simțea rușinat față de soție și copii, față de șefii lui
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
știe dacă pe chipul Său ars de soare nu s-au rostogolit lacrimile durerii și ale milei. Fără să rostească vreun cuvânt sau să facă vreun gest, ca în atâtea alte cazuri de suferință omenească, ci numai prin simpla Sa voință, Mântuitorul Hristos îi tămăduiește pe loc de cumplita boală, spunându-le: “Duceți-vă și vă arătați preoților” (Luca 17, 14). În aceeași clipă, ca la o poruncă atotbiruitoare, durerile dispar, rănile se închid, nici o urmă de lepră nu mai rămâne
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
mântuirea veșnică. La aceste bunuri pământești și duhovnicești gândind, Sf. Ioan Apostolul exclamă, plin de admirație și recunoștință, în Apocalipsa sa: “Vrednic ești, Doamne Dumnezeul nostru, să primești slava și cinstea și puterea, căci tu ai zidit toate lucrurile și Voința Ta ele au fost și s-au făcut” (Apoc. 4, 11). “Cum nu este aici un ceas, nici o clipă în viața mea, zice Fericitul Augustin, în care să nu mă folosesc de binefacerile tale, Doamne, asemenea nu trebuie nici o clipă
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
și de un alt răspuns dat lui Talasie, de același sfânt părinte: "Căci cel ce-și închipuie că a ajuns la capătul din urmă al virtuții nu va mai întreba de cauza din care izvorăsc virtuțile, ci va circumscrie puterea voinței lor numai la sine... Dar cel ce-și simte să �răcia sa naturală în ceea ce privește virtuțile nu va înceta să alerge cu grabă spre Cel ce-i poate împlini lipsa lui... și "n-a mai venit peste și (iudei) mânia Domnului
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
în conflicte de neînlăturat care pregătesc dispariția lor bruscă. Dacă ar fi să comparăm aceste ipostaze ale relației stăpân-supus cu vârstele omului, primei faze îi corespund acele acte ale puterii - să le numim legi - care nu trebuie neapărat să corespundă voinței proprii a supușilor, astfel încât aceștia sunt ca și copiii, care, fără voință și înțelegere proprie ascultă de părinți. De îndată însă ce apare libertatea interioară, subiectivă și omul se coboară din realitatea exterioară în spiritul său se ivește ca necesare
ESEU DESPRE PUTERE (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366971_a_368300]
-
să comparăm aceste ipostaze ale relației stăpân-supus cu vârstele omului, primei faze îi corespund acele acte ale puterii - să le numim legi - care nu trebuie neapărat să corespundă voinței proprii a supușilor, astfel încât aceștia sunt ca și copiii, care, fără voință și înțelegere proprie ascultă de părinți. De îndată însă ce apare libertatea interioară, subiectivă și omul se coboară din realitatea exterioară în spiritul său se ivește ca necesare reflecția, opoziția care conțin întrânsele negația realității, deci protestul, conflictul manifest și
ESEU DESPRE PUTERE (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366971_a_368300]
-
din Extremul asiatic, celor ale Asiei mijlocii și cele aparținând Orientului Apropiat. Cu aceeași perioadă din viața omului pot fi comparate și formele de guvernământ ale statelor din bazinul mediteraneean al Europei, cu deosebire din partea lui egeeano-ionică și sud-adriatică. Aici, voința liberă a indivizilor, membri ai polisului (orașul-stat cetate din Elada) este succedată de opțiunea individuală sau chiar nepervertită, cu riscul intervenției aleatorului, tragerea la sorți în desemnarea membrilor instituțiilor politice, publice. Un lucru în acest din urmă caz, rămâne totuși
ESEU DESPRE PUTERE (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366971_a_368300]
-
și mai înainte”. Deci, ce deducem de aici ? În locul persoanei particulare a fiecărui contractant, acest act de asociație dă naștere dintr-o dată unui corp moral și colectiv. Acest corp moral și colectiv își capătă unicitatea, eul său comun, viața și voința sa chiar din acest act. Persoana publică ce se formează în felul acesta, prin unirea tuturor celorlalți, se numea odinioară cetate iar astăzi se numește republică sau corp politic, care este numit de membrii săi stat când e pasiv și
ESEU DESPRE PUTERE (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366971_a_368300]
-
că pactul social nu este folositor oamenilor decât în măsura în care toți au ceva și nimeni nu are nimic de prisos” ... În capitolul „Despre suveran” din „Contractul Social”, J.J.Rousseau definește „Suveranul” ca „o persoană publică”, „corp moral și colectiv”, „popor suveran”, „voință generală în acțiune” etc. Să încercăm să desprindem câteva conotații conferite instituției de „Suveran”. Apare mai întâi ca întruchipare a ființei colectve și nu neapărat a voinței comune. De aici, deducția logică : Puterea poate foarte bine să fie transmisă, nu
ESEU DESPRE PUTERE (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366971_a_368300]
-
Rousseau definește „Suveranul” ca „o persoană publică”, „corp moral și colectiv”, „popor suveran”, „voință generală în acțiune” etc. Să încercăm să desprindem câteva conotații conferite instituției de „Suveran”. Apare mai întâi ca întruchipare a ființei colectve și nu neapărat a voinței comune. De aici, deducția logică : Puterea poate foarte bine să fie transmisă, nu însă și voința. Și mai departe :de fapt, nu este imposibil ca o voință particulară să fie în acord, într-o anumită privință, cu voința generală ; este
ESEU DESPRE PUTERE (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366971_a_368300]
-
acțiune” etc. Să încercăm să desprindem câteva conotații conferite instituției de „Suveran”. Apare mai întâi ca întruchipare a ființei colectve și nu neapărat a voinței comune. De aici, deducția logică : Puterea poate foarte bine să fie transmisă, nu însă și voința. Și mai departe :de fapt, nu este imposibil ca o voință particulară să fie în acord, într-o anumită privință, cu voința generală ; este însă imposibil ca acest acord să fie durabil și statornic, căci voința particulară tinde, prin natura
ESEU DESPRE PUTERE (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366971_a_368300]
-
Suveran”. Apare mai întâi ca întruchipare a ființei colectve și nu neapărat a voinței comune. De aici, deducția logică : Puterea poate foarte bine să fie transmisă, nu însă și voința. Și mai departe :de fapt, nu este imposibil ca o voință particulară să fie în acord, într-o anumită privință, cu voința generală ; este însă imposibil ca acest acord să fie durabil și statornic, căci voința particulară tinde, prin natura sa, spre preferințe, pe când voința generală tinde spre egalitate. Suveranul poate
ESEU DESPRE PUTERE (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366971_a_368300]
-
neapărat a voinței comune. De aici, deducția logică : Puterea poate foarte bine să fie transmisă, nu însă și voința. Și mai departe :de fapt, nu este imposibil ca o voință particulară să fie în acord, într-o anumită privință, cu voința generală ; este însă imposibil ca acest acord să fie durabil și statornic, căci voința particulară tinde, prin natura sa, spre preferințe, pe când voința generală tinde spre egalitate. Suveranul poate foarte bine să zică: „eu vreau acum ceea ce vrea omul cutare
ESEU DESPRE PUTERE (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366971_a_368300]
-
transmisă, nu însă și voința. Și mai departe :de fapt, nu este imposibil ca o voință particulară să fie în acord, într-o anumită privință, cu voința generală ; este însă imposibil ca acest acord să fie durabil și statornic, căci voința particulară tinde, prin natura sa, spre preferințe, pe când voința generală tinde spre egalitate. Suveranul poate foarte bine să zică: „eu vreau acum ceea ce vrea omul cutare, sau cel puțin ceea ce spune el că vrea” dar nu poate să zică „ceea ce
ESEU DESPRE PUTERE (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366971_a_368300]