5,630 matches
-
să le zici nimic? Când asistau la o lecție puteau, cel puțin, să râdă pe seama profesorului, să li se ridice adrenalina când se simțeau amenințați cu un doi. Așa, însă, școala nu mai avea nici un fun. Plictisiți de ei înșiși, zăceau în bănci toropiți ori cădeau într-o veselie isterică: se ciupeau, îmbrânceau, scuipau. Fetele se machiau la nesfârșit, își făceau unghiile una alteia sau își storceau coșurile. Odată la jumătate de oră un geamăt răgușit: hai acas profu’, că murim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și seducătorul evoluționist puteau fi doar niște găselnițe care să-l ascundă pe Leo sub un travesti suplimentar. L XL Multe după-amieze mi le petreceam la spital, cu Sabina. Uneori o găseam în vervă - voia să recupereze timpul pierdut. Alteori zăcea tranchilizată, ciufulită, abulică. Stăteam lângă patul ei și mă întrebam cum de un om răzbătător ca ea putea să se prăbușească în așa hal, ca un inadaptat, în timp ce eu, care eram timid și mizantrop, nu reușisem să mă nărui interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
academice și jap la pagina 7 ia ultimul hap cu urlet mare de sub buclele bej că alea n-au nevoie de idealism: dă-le băi progesteron și foliculină!, iar când cu pagina 9 mă zgudui hohotul lui Fufi cum că zac tranchilizat ca o ciorbă de potroace de când intrase ea în schimb Din iulie frunzișul lui Gheorghe se făcu greoi și foșnitor în ciuda și în pofida studiilor numismatice ale lui Haralambie pe fise antice și medievale; atât de foșnitor încât Clito nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
clămpănit din crengile jerpelite. Copacul ăla întotdeauna îmi păruse o cobe. C XXXIII Îl trezi o bufnitură, urmată de un zgomot de sticlă spartă. Motanul cenușiu sărise pe poliță, alunecase, iar în cădere dărâmase Sfânta Treime și fotografia. Acum cărămida zăcea peste fața zdrobită a lui Leo. Promisese de mult că îl va castra pe Tubu, dar acum gata! chiar că o să-l lase fără biluțe. Felina îi citi gândurile și începu să miorlăie ca o mașină a poliției în misiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
camera din mijloc. Cornel albi instantaneu, dar taică-său, de pe patul de suferință, îi dădu ghes să mai povestească. Zadarnic însă... Ne-am înțeles să-l ridicăm pe Bunic din pat. Făcuse răni pe spate și pe picioare de cât zăcuse în spital. Bătrânul deșirat fu luat ușurel de subțiori și așezat în fund. Nu-i mai funcționau rinichii cum trebuie, uremia era ridicată. Dar preotul nu renunțase încă. Ne-am propus să-i schimbăm pijamaua transpirată și, după ce l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
coasa îl prinsese neîncordat. În drum spre priveghiul mortului se întâlni cu cele cinci fetițe. Cântau: „un elefant/se legăna/pe o pânză de păianjen”. Cristina plecase să scoată certificatul de deces, după care urma să aranjeze la cimitir. Ulrich zăcea pe masa din sufragerie, în mijlocul iureșului de mobilă pe care-l îngroșase timp de o viață. Era îmbrăcat în costum negru, dar, la repezeală, Cristina nu-i schimbase cămașa lui veche, cadrilată. Arăta ca un prizonier evreu fugit în travesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cred că exagerez dacă afirm că Ceakra a fost o deschizătoare de drumuri în domeniul digital art. Și totuși, într-o seară, am comis sacrilegiul de a da cu spray pentru insecte. Am revenit peste două ore: mii de cadavre zăceau pe câmpul de luptă. Ca să-i pot înmormânta pe toți într-o groapă comună, cu toate onorurile cuvenite, a fost nevoie să folosesc aspiratorul. Adelina a venit cu ideea să ne logodim. Cică așa se practica în Constanța. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zis, dumneavoastră nu știți, da’ ce urăsc io cel mai mult pe lumea asta nici nu e războiul, e balta. Balta Împuțită În timpul verii și bătută de viscol iarna, locul În care nu poți decât să te târăști și să zaci ca un șarpe.“ Era un om simplu acest Grințu, dar dintr-o bucată, simplitatea lui nu era una vicleană și păcătoasă ca a multora, era una Înnăscută, puternică și neînfricată. Aș fi dorit mult să mențin legătura cu el după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
interese și activități umane și mult mai aproape Îi e politica. Aceasta, la rândul ei, ar putea fi considerată un fel de comerț la scară mai mare. Pe lângă aceasta, politica este și pântecele În care războiul se dezvoltă; În ea zac deja, tainic sugerate, formele rudimentare ale războiului, după cum calitățile ființelor vii preexistă În embrionii lor. (Carl von Clausewitz, Despre război, Editura militară, Buc., 1982, trad. P. Năvodaru, p. 133) — Ziua bună, spune bătrânul trecând peste șanț și apropiindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
urcat în fag îi străpungea cu săgețile și haita s-a retras în pădure urlând a pagubă. Scorilo, tatăl lui Decebal, s-a minunat de curajul fiului sau. Tată, Șuier m-a salvat!... Atunci toți l-au văzut pe Șuier zăcând între cei patru lupi săgetați care înroșiseră zăpada. Șuier n-a mai trăit. A murit privindu-și stăpânul pe care l-a apărat cu credință. Tânărul i-a cerut unui meșter fierar să-i făurească din aramă un cap de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
nemuritorii daci nu vor să rostescă un cuvânt. Plângi tu, Romă, durerea fiilor tăi, răcnește tu, lupoaică, ginta latină amenințată iarăși cu destrămarea. Legionarii români nu au dreptul nici la istorie și nici la mormânt și nici măcar la gropi care zac risipite în țărâna de sânge a pământului românesc, stele ce pururi nu se vor stinge în inima legionarului și a bunului român creștin, stâncă de neclintit, ospăț dacic, șuvoaie de sânge. Dușmanii istoriei noastre lucrează asiduu, tenace. Dar nedreptatea care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
valoare. Acesta a fost cel mai curajos, incisiv și tăios, acuzând organele de anchetă și susținând cauza noastră pe linie legionară, arătând că nu acești tineri au înființat Frățiile de Cruce, ci Corneliu Zelea Codreanu, Ion Moța, a căror oseminte zac la temelia statului de mâine. Și nu a exagerat. Noi, cei de pe băncile acuzării, vom lupta împotriva comunismului la el acasă, și vom muri până peste depărtări de margine răsăriteană, apoi în apus, până la Budapesta și Praga, pentru recuperarea Ardealului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
meu și că mama făcuse din casa ei un bordel. Am vrut să mă reped la el, dar cineva m-a lovit din spate cu un obiect tare în cap și am leșinat. M-am trezit la spital, unde am zăcut câteva săptămâni. După întîmplarea asta, nimic n-a mai fost ca înainte. Am rămas cu mari dureri de cap și o duceam din beție în beție, pornit împotriva întregii lumi și, mai ales, împotriva femeilor. Ziceam, mânios, că toate sunt
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu mai dau foc casei. La întoarcere, vrând să sar din car, să fug înainte și să deschid poarta, am căzut de lângă ciubărul cu rufe între picioarele vacilor. Copita unei vaci sau o roată m-a călcat pe piept. Am zăcut, după aceea, în pridvor, sub un "strai", cum se numeau la noi păturile mițoase, câteva săptămâni și, fiindcă "am avut zile", mi-am revenit. Oamenii câștigau puțin, muncind greu, la pădure și pe câmp. Și, pe măsură ce înaintau în vârstă, ridurile
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ori să facă alpinism. Nu mai circula nici un tramvai, nici un autobuz. Într-o singură noapte, iarna anulase istoria. Cu o săptămână înainte, primisem o telegramă de la sora mea: "Tata pe moarte, la spitalul din Făgăraș". Nici o altă explicație. Aveam gripă, zăceam de vreo trei zile, în pat, cu febră, dar șocul m-a făcut să uit de boală. Am plecat cu primul tren spre Făgăraș. Un tren de seară. În compartiment, pe întuneric, îmi puneam continuu aceleași întrebări. Ce se întîmplase
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
moarte. Restul erau numai automatisme. Metodă garantată dacă ai inimă să dai într-un animal sau om! Bărbatul se întinse peste tetiere îi prinse mâna blând și o sărută atât de ușor că aproape nu simți, refuzând nepăsător banii care zăceau pe banchetă. Zăpăcită a stat în cumpănă analizând acest gest tardiv și nu știa ce să creadă... sărutul mâinii i s-a părut deosebit de afectuos, cerând o iertare greu de înțeles pentru ea iar ochii lui înțepeniți în pământ i-
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
luat-o înainte țopăind,să ne arate drumul. Aerul curat m-a înviorat și am realizat că soarta îmi aruncase într-o mână pe Mimi și în cealaltă... votca, de care am avut grijă ca de ochii din cap! Orașul zăcea, adormise de mult, nu mai bătea vântul, gerul uscase străzile pustii. Aparent, bulevardul luminat simetric se îngusta în depărtare spre piața Operei, blocurile parcă veneau peste mine. M-am concentrat asupra fetei de lângă mine și a sticlei! Alunecam fără zgomot
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mentală fără precedent în viața mea din ultimul timp. O puzderie de treburi neplăcute se adunaseră de câteva luni ca niște nori amenințători la orizontul meu mental, dar în ziua aceea simțeam că scăpasem de povara lor și că ele zăceau în fața mea, neamenințătoare, chiar îmbietoare, ca un șir de lespezi pe care puteam să pășesc spre un viitor mai luminos. N-am mai pierdut vremea în pat. M-am sculat, am făcut un duș, mi-am pregătit ceva de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care vorbeam, s-a conturat destul de repede. Pe la începutul săptămânii, primisem un extras bancar și dimineață îl deschisesem, descoperind, nu prea surprins, că scosesem prea mulți bani. Și în acest caz, trebuia să fac ceva cu teancul de manuscrise care zăceau pe biroul meu. Dacă aveam noroc - și poate cu ajutorul unui miracol -, s-ar putea să obțin ceva bani din ele; dar va trebui să le citesc cât mai repede, ca să mă hotărăsc cum să-i abordez pe principalii editori. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
două sau trei ori. Am băut împreună băuturi răcoritoare și am trăncănit, dar ceva din felul meu de a mă purta o deranja probabil, pentru că de obicei pleca devreme să se culce. Mi-a spus că adormea greu. Uneori când zăceam înfierbântat noaptea, auzeam tusea ei seacă, iritantă. Pereții din blocul nostru erau subțiri. 2 La început au fost puține semne că strategia mea va da roade. Dar apoi, brusc, după două sau trei săptămâni, m-au sunat ambele edituri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să dau uitării adevărurile cotidiene, adevărurile efemere, adevărurile care par importante într-o zi și irelevante în următoarea. Tu m-ai făcut să înțeleg că există un adevăr superior acestor adevăruri. Literatura, Patrick. Am bătut cu palma manuscrisul care încă zăcea pe biroul lui. Literatura - numai ea este importantă. În ea credeam odinioară noi doi și la ea m-am întors acum. Credeam că doar tu poți înțelege asta. Tăcu un timp, iar când vorbi din nou, glasul îi tremura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe care-l recunoșteam nu era uruitul traficului sau al avioanelor care treceau pe deasupra, ci cântecul unui măcăleandru care întâmpina lumina firavă a dimineții din vârfurile copacilor de sub fereastra dormitorului meu. ...L’oiseau chante avec ses doigts. Une fois... Apoi zăceam în pat, pe jumătate adormit, pe jumătate treaz, pândind pașii poștașului pe scară. Dintr-un motiv oarecare, nu mi-am pierdut niciodată credința, încă de când eram mic, în puterea scrisorilor de a-mi transforma existența. E suficient să zăresc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mă părăsise. — Desigur, am spus, întinzându-i lui Graham furculița și paharul gol. În noaptea aceea mi-a fost imposibil să adorm. Nu știu de ce: poate din cauza zădufului sau poate a ideii că trebuia să mă trezesc devreme, dar am zăcut pe canapea mai mult de o oră, schimbându-mi mereu poziția pentru a descoperi că fiecare era mai inconfortabilă decât cea dinainte, până când nu mi-a rămas altă soluție decât să încerc să găsesc ceva de citit; ceva care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
continuat furtuna, tot mai feroce, pe măsură ce se apropia miezul nopții. De data asta, nu mai aveam pretextul că mă duc după o carte; nici că mi-era prea cald sau nu mă simțeam bine. Probabil că aș fi putut să zac acolo, ascultând răpăitul ploii pe geam și din când în când câte un tunet și mai curând sau mai târziu aș fi ațipit. Dar la numai o jumătate de oră după ce am fost sigur că toată lumea se culcase, am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
așa, uitându-ne la el, ore-n șir, abia rostind o vorbă. Am asociat întotdeauna televiziunea cu boala. Nu cu boala sufletului, cum și-ar dori unii comentatori, ci cu boala trupului. Probabil că se trage de pe vremea când tata zăcea în spital, în urma infarctului care avea să-l omoare în două sau trei săptămâni, la numai șaizeci și unu de ani. Sosisem de la Londra îndată ce aflasem vestea și pentru prima dată de mulți ani stăteam sub acoperișul părintesc. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]