56,840 matches
-
seri sunt prezente fructe cât mai multe și mai diverse, a căror gustare e precedată de binecuvântarea numită „șeheheyanu” (binecuvântarea ce se recită înainte de a gusta ceva în noul an). În antichitate, anul ebraic începea toamna, urmând ciclul agricol al câmpurilor: însămânțare-creștere- recoltare. Celelalte sărbători principale ale israeliților urmau această ordine: Sărbătoarea Azimelor sau Paștele (cf. cartea Exodului 12,1-20; 23,15); Sărbătoarea Săptămânilor sau Shavuot sau Sărbătoarea Primițiior (Rusaliile iudaice) (cf. Exod 23,16; Levitic 23,15-21) și Sărbătoarea Corturilor
Roș Hașana () [Corola-website/Science/304415_a_305744]
-
râului este predestinat prin educația oferită de muze a fi rege și războinic invincibil. Deși mama lui va încerca din răsputeri să-i împiedice participarea la războiul troian, Rhesus este convins de Hector să se alăture troienilor. Întârzierea lui pe câmpul de luptă este justificată în piesă cu un război pe care a trebuit să-l ducă împotriva sciților (scena 7). În scena 14, conducătorul carului de luptă al lui Rhesus și nu regele însuși are un vis premonitoriu cu privire la măcelul
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
Criu" și "Leana", dar aici cei doi tineri se numesc "Cimiș" și "Lia" iar sfârșitul este mai vesel. Demult, tare demult, spune legenda, ei locuiau în două sate megieșe Cogîlnic și Recea. În zorii unei zile, băiatul a ieșit în câmp cu plugul, iar fata cu o desagă de boabe aurii. Flacăul tragea brazdă adâncă, iar fata arunca boabele în pământul roditor. Și din ziua aceea încolți dragostea lor. Și așa de gingaș și de curat se iubeau încât, pe unde
Cimișlia () [Corola-website/Science/304420_a_305749]
-
ambele purtate pe data de 16 iunie 1815. Deși cele două bătălii de pe 16 iunie s-au încheiat cu victoria francezilor și au împiedicat joncțiunea anglo-aliaților și a prusacilor, ele nu au fost decisive, astfel că, la 18 iunie, pe câmpul de bătălie de la Waterloo, armata anglo-aliată și elemente semnificative din armata prusacă au putut face joncțiunea pentru a pecetlui victoria decisivă a Coaliției. În timpul bătăliei de pe 18 iunie, o treime din armata franceză, detașată tocmai pentru a împiedica sau întârzia
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
Mont Saint-Jean, la sud de localitatea Waterloo, barând înaintarea francezilor spre Bruxelles. Forțele franceze, conduse de Napoleon ajung la rândul lor în fața platoului Mont Saint-Jean pe 17 seara, instalându-și bivuacurile față în față cu cele ale soldaților lui Wellington. Câmpul de bătălie, situat în dreptul platoului Mont Saint-Jean reprezintă o câmpie ușor ondulată, ce urcă în pante ușor înclinate, dinspre hanul Gros-Caillou, sau Caillou spre platoul Mont Saint-Jean. Câmpul de bătălie măsura în jur de 3 kilometri pe axa nord-sud (din
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
instalându-și bivuacurile față în față cu cele ale soldaților lui Wellington. Câmpul de bătălie, situat în dreptul platoului Mont Saint-Jean reprezintă o câmpie ușor ondulată, ce urcă în pante ușor înclinate, dinspre hanul Gros-Caillou, sau Caillou spre platoul Mont Saint-Jean. Câmpul de bătălie măsura în jur de 3 kilometri pe axa nord-sud (din vârful platoului până la satul Placenoît) iar pe axa est-vest măsura aproximativ 5,5 kilometri (de la Braine-L'Alleud la vest, până la Chapelle-Saint-Lambert la est). Pe axa nord-sud a câmpului
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
Câmpul de bătălie măsura în jur de 3 kilometri pe axa nord-sud (din vârful platoului până la satul Placenoît) iar pe axa est-vest măsura aproximativ 5,5 kilometri (de la Braine-L'Alleud la vest, până la Chapelle-Saint-Lambert la est). Pe axa nord-sud a câmpului de bătălie se afla drumul Charleroi-Bruxelles, iar pe cea est-vest, un alt drum, mai puțin important, numit drumul spre Ohain; acesta din urmă parcurgea creasta pe care se dispuseseră trupele anglo-aliate. Câmpul de bătălie nu era, deci, defel „câmpia tristă
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
până la Chapelle-Saint-Lambert la est). Pe axa nord-sud a câmpului de bătălie se afla drumul Charleroi-Bruxelles, iar pe cea est-vest, un alt drum, mai puțin important, numit drumul spre Ohain; acesta din urmă parcurgea creasta pe care se dispuseseră trupele anglo-aliate. Câmpul de bătălie nu era, deci, defel „câmpia tristă” despre care vorbește Victor Hugo, înălțimile maxime fiind de nu mai puțin de 132 de metri, în dreptul fermelor Mont Saint-Jean și Belle Alliance. Pentru francezi, panta ce trebuia urcată pentru a intra
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
un număr mare de veterani și era excelent condusă la nivel central de binomul complementar format din strategul Gneisenau și bătrânul războinic Blücher. Tactician fără egal, „Ducele de Fier” știa că va înfrunta o armată superioară și deci alege un câmp de bătălie pe care îl studiase atent cu un an înainte: platoul Mont Saint-Jean, la sud-est de localitatea Waterloo și de pădurea Soignes, în care intenționa să își retragă trupele în caz că francezii i-ar fi străpuns linia. Terenul oferea numeroase
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
calitativ, mai ales în ceea ce privește artileria (268 de piese), dar acest avantaj era diminuat, din cauza faptului că trupele inamice se aflau pe teren înalt și în spatele crestei. Ca atare, francezii nu puteau folosi cu eficiență decât obuzierele, cu excepția anumitor secțiuni de pe câmpul de bătălie. La aceasta se adaugă condițiile meteorologice defavorabile: deoarece plouase abundent, noroiul format era gros, ceea ce împiedica folosirea la eficiență maximă a artileriei, mai ales la distanțe mari. Ghiulelele tunurilor, pentru a produce pierderi semnificative inamicului, trebuiau să poată
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
acesta, suferind de o serioasă problemă de sănătate, își va petrece cea mai mare parte a zilei, departe de prima linie. De altfel, majoritatea autorilor care au descris bătălia au menționat suferința fizică a Împăratului și absența sa prelungită de pe câmpul de bătălie. Cu toate acestea, după bombardamentul celor 54 de piese de artilerie, spre ora 13:30, Michel Ney, prinț de Moscova, ordonă atacul spre La Haye Sainte. Generalul conte d'Erlon era pregătit să își lanseze cele 4 divizii
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
respinși. Unii dintre cuirasieri, necunoscând terenul, au căzut chiar în debleul drumului, adânc de câțiva metri, care este vizibil și astăzi. Aspectul drumului în debleu după bătălie este redat de Victor Hugo în romanul "Mizerabilii" (Cartea Întâi - Waterloo, Capitolul XIX - "Câmpul de bătălie în timpul nopții"), însă amploarea carnagiului descris de scriitor este exagerată. Cei doi generali britanici, au continuat să avanseze, surprinzând total coloanele franceze de infanterie. Este cert că infanteria franceză, surprinsă fiind în „coloană în masă”, majoritatea regimentelor nu
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
Uxbridge și își continuă șarja dincolo de linia lor dintre Papelotte și La Haye Sainte și se îndreaptă direct spre „Marea Baterie” franceză, tăind tunarii și împrăștiind atelajele și muniția. Șarja este surprinzătoare și violentă și mulți tunari francezi fug de pe câmpul de bătălie dar situația este restabilită atunci când apar cuirasierii lui Farine și lăncierii lui Jacquinot care îi resping pe englezi și îi urmăresc înapoi spre La Haye Sainte, doar pentru a fi la rândul lor respinși în urma unei contrașarje a
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
ar fi trimis o sută!”. Chiar dacă nu a primit în timp util depeșele imperiale, totuși Grouchy a fost prevenit de mai multe ori de subalternii săi de necesitatea reluării comunicațiilor și mai cu seamă despre necesitatea de a merge pe câmpul de bătălie de la Mont Saint-Jean. Mareșalul a rămas totuși imperturbabil, hotărât să continue urmărirea pe traseul său inițial. Curând prusacii sunt în număr suficient de mare pentru a lansa primul atac asupra Placenoît, poziția-cheie pentru a controla drumul, principala rută
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
un atac final, îngrijorat de înaintarea impetuasă a prusacilor. Din fericire pentru generalul englez, Blücher nu va întârzia. Corpul I prusac, comandat de generalul Ziethen, sosit în valuri pe tot răstimpul după-amiezii, era, spre ora 19, cu efective complete pe câmpul de bătălie, acoperind stânga slăbită a lui Wellington. Ducele poate face deci mutarea care va câștiga bătălia: aduce toate trupele de care mai dispunea pe stânga să își întărească centrul, lăsând aripa stângă generalului prusac. Satul Placenoît, situat în spatele liniilor
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
Satul a fost pierdut și recucerit de câteva ori de către francezi, care au sfărșit prin a-l pierde definitiv în jurul orei 20 atunci când Corpului IV prusac i s-a adăugat corpul prusac al lui Pirch. În plus, proaspăt sosit pe câmpul de bătălie cu ultimele elemente din corpul său de armată, generalul Ziethen a reîntărit flancul stâng al armatei anglo-aliate și a dat la o parte fără probleme rămășițele epuizate ale Corpului I francez, înaitând impetuos spre La Haye Sainte, pentru
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
a le tăia francezilor retragerea. Atacul prusac din flanc a fost cel care l-a făcut pe Napoleon să sisteze temporar atacul asupra centrului britanic, atac care, dacă ar fi continuat, ar fi obligat armata anglo-aliată să se retragă de pe câmpul de bătălie. În jurul orei 19, la sosirea Corpului II prusac, francezii tocmai reușiseră să recucerească localitatea, printr-o șarjă violentă la baionetă a batalionului 1 din regimnetul 2 de Grenadieri și a batalionului 1 din regimentul 2 de Vânători. Cu
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
spune despre Cambronne că ar fi strigat: "Rahat! Garda moare, nu se predă!" Cert este că cea mai mare parte din Gardă nici nu s-a predat și nici nu a murit, reușind să se retragă în bună ordine de pe câmpul de bătălie și să scape de prizonierat. Este ora 20:30 - la vederea înfrângerii Gărzii, un fior străbate liniile franceze: "Garda dă înapoi! Scapă cine poate!". Soldații rup rândurile și o iau la fugă, abandonând muniții, efecte și aproape toată
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
și răniți iar pe francezi între 22 000 și 25 000 de morți și răniți, plus 9 000 de prizonieri. Se adaugă de partea franceză un număr foarte mare de „dispăruți”, cea mai mare parte soldați care au fugit de pe câmpul de bătălie și despre care nu s-a mai știut nimic, deci nu ar mai fi putut fi raliați pentru continuarea ostilităților. Armata franceză, "l'Armée du Nord", înceta să mai reprezinte o forță de luptă unitară sau viabilă. Cavaleria
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
înfrângerea francezilor pe data de 18: „Cu toate acestea, curajul nu a fost suficient ["pentru francezi"], patru factori împiedicând victoria tactică, care era singurul lucru pe care îl mai puteau realiza. În primul rând, ploile torențiale udaseră atât de mult câmpul de bătălie încât primele atacuri au trebuit să fie amânate până aproape de miezul zilei; în al doilea rând, rezistența oferită de armata lui Wellington a fost mult mai încrâncenată decât s-ar fi putut aștepta; în al treilea, au fost
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
spre tun?”. Pe de altă parte, lucrarea de referință a lui Fierro, Palluel-Guillard și Tulard amintește de șarjele prost organizate ale lui Ney și de dispozitivul de bătălie mediocru al lui Napoleon, subliniind că, Grouchy, chiar dacă ar fi ajuns pe câmpul de bătălie, nu ar fi putut întoarce sorții unei bătălii pierdute încă de la ora 16:30, când prusacii au început să împingă înapoi dreapta franceză. Aspectul câmpului de bătălie este astăzi diferit față de epoca napoleoniană, lucru cauzat în principal de
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
bătălie mediocru al lui Napoleon, subliniind că, Grouchy, chiar dacă ar fi ajuns pe câmpul de bătălie, nu ar fi putut întoarce sorții unei bătălii pierdute încă de la ora 16:30, când prusacii au început să împingă înapoi dreapta franceză. Aspectul câmpului de bătălie este astăzi diferit față de epoca napoleoniană, lucru cauzat în principal de lucrările ample de excavare, începute în 1820, cu scopul de a construi o colină artificială, pentru a marca locul unde Prințul de Orania a fost rănit în timpul
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
cauzat în principal de lucrările ample de excavare, începute în 1820, cu scopul de a construi o colină artificială, pentru a marca locul unde Prințul de Orania a fost rănit în timpul bătăliei. Astăzi, această colină, denumită simbolic „Colina Leului”, domină câmpul de bătălie. Sunt organizate zilnic tururi ale câmpului de bătălie, iar în apropiere de „Colina Leului” există un cinematograf unde pot fi urmărite scurte filme tematice. Există de asemenea un mic muzeu tematic unde pot fi admirate figurile de ceară
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
începute în 1820, cu scopul de a construi o colină artificială, pentru a marca locul unde Prințul de Orania a fost rănit în timpul bătăliei. Astăzi, această colină, denumită simbolic „Colina Leului”, domină câmpul de bătălie. Sunt organizate zilnic tururi ale câmpului de bătălie, iar în apropiere de „Colina Leului” există un cinematograf unde pot fi urmărite scurte filme tematice. Există de asemenea un mic muzeu tematic unde pot fi admirate figurile de ceară ale personajelor principale care au luat parte la
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
există un cinematograf unde pot fi urmărite scurte filme tematice. Există de asemenea un mic muzeu tematic unde pot fi admirate figurile de ceară ale personajelor principale care au luat parte la bătălie, împreună cu o serie de artefacte. În plus, câmpul de bătălie este unul extrem de bogat în materie de monumente și case istorice de epocă (La Haye Sainte, Hougoumont, Mont Saint-Jean, Papelotte), ca și muzee (Panorama, ferma Gros-Caillou). Pe 18 iunie al fiecărui an care se termină în 0 sau
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]