53,335 matches
-
de roluri, de sufleor, de traducător și adaptor de roluri, tânărul candidat la gloria teatrului Își Însușise deja o concepție despre teatru exprimată Întro suită de foiletoane publicate Între anii 1877-1878 În ziarul „România liberă”, sub un titlu generic, „Cercetare critică asupra teatrului românesc”, chiar dintr-o cronică Întitulată, „Teatrul cel mare - Urâta satului” (un vodevil În două acte, prelucrat de Eugeniu Carada, muzica de Alexandru Flechtenmacher). Caragiale s-a arătat nemulțumit de rigoarea cu care se selectează repertoriul dramatic, vodevilul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
trebuie să fie răsplătit pentru aplauzele sale, dar puținele scene cu actori de prestigiu (Panu), muzica lui Alexandru Flechtenmacher („aceasta ne scutește de orice laudă”) nu sunt suficiente, iar vina aparține conducerii teatrului. În primul articol publicat sub genericul „Cercetare critică asupra teatrului românesc” (titlul are ceva din formulările celebre ale lui Titu Maiorescu, intitulat „Critica teatrală și presa noastră”, I. L. Caragiale arată că presa, deși se bucură de o libertate absolută, nu a adus nici un serviciu teatrului „ajuns astăzi În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
poetice. Poetul este un permanent răzvrătit Împotriva unei ordini sociale nedrepte. Se apreciază că răzvrătirea lui, pornită din impulsuri lăuntrice, are caracter ereditar, transmis de generațiile de plugari din care Își trage obârșia. În 1927, Mihail Ralea, Într-un eseu critic publicat În „Viața Românească”, spunea despre autorul „Cuvintelor potrivite” că este „un revoltat anarhic.” În prefața unui volum de versuri apărut În 1960, același Mihail Ralea va reveni asupra afirmației anterioare și va sublinia ceea ce Îl caracterizează pe autorul celebrului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
treia -, lipsite de oportunități și de resurse interne de angajare într-un proces de dezvoltare. Preocupările de dezvoltare internațională au apărut imediat după al doilea război mondial, în contextul decolonializării și al ajutorului internațional pentru dezvoltarea noilor țări. O discuție critică amplă legată de natura acestui ajutor se regăsește adesea sub denumirea de „neocolonialism” (Cooke, apud Forsyth, 2005). Tema dezvoltării sociale a pornit, în acest context, de la îngrijorarea țărilor dezvoltate față de subdezvoltarea cronică a țărilor foste colonii. Aici subdezvoltarea cronic persistentă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Press, Columbia. Haralambos, Michael; Holborn, Martin, 2004, Sociology: Themes and Perspectives, Collins, Londra; www.haralambosholborn.com. Sen, Amartya, 2004, Dezvoltarea ca libertate, Editura Economică, București. Zamfir, Cătălin, 1977, Strategii ale dezvoltării sociale, Editura Politică, București. Zamfir Cătălin, 2004, O analiză critică a tranziției. Ce va fi „după”, Editura Polirom, Iași. Zamfir Cătălin, 2005, Spre o paradigmă a gândirii sociologice, Editura Polirom, Iași. Zamfir, Cătălin; Chelcea, Septimiu; Mărginean, Ioan; Ștefănescu, Ștefan, 1980, Dezvoltarea umană a întreprinderii, Editura Academiei, București. Controverse asupra dezvoltării
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fenomenele reificării esenței umane, ale stereotipiei muncii parcelare. Poporaniștii au militat cu pasiune pentru idealul omului armonios dezvoltat, aflat la antipodul deformărilor patologice ale civilizației capitaliste, urbane, industriale, și acesta nu poate fi decât țăranul român. Sunt deosebit de sugestive diagnozele critice ale lui Stere, exprimând sărăcirea extremă a relațiilor sociale capitaliste, golirea de conținut uman a raporturilor de muncă: „om-ciocan”, „om-roată”, „om-spadă”, „om-condei”, „om-carte”, toți fiind în contradicție cu homo sapiens dezvoltat armonios. Mult mai aproape de acest ideal este viața țăranului
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
care a traversat un proces de schimbare. La acest prag al demonstrației putem consemna, iată, că modernizarea nu este, implicit, și un proces de dezvoltare (So, 1990, p. 35). Modernizarea ca fenomen de criză multiplă În fine, „realiștii”, sesizând aspectele critice care însoțesc modernizarea, au admis, în cele din urmă, că dezvoltarea nu decurge mecanic din modernizare și că, din contră, aceasta îmbracă forma crizelor multiple pe care societățile trebuie să le rezolve mai întâi și abia după aceea pot spera
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ofere la schimb produse manufacturate. Curiozitatea este că, în 1936, M. Manoilescu, în Teoria protecționismului și a schimbului internațional, demistificase și el eroarea teoriei avantajelor comparative. Teza lui Prebish aduce, în plus, precizarea că „această schemă este la rădăcina problemelor critice ale dezvoltării în America Latină. Bazarea pe exportul de materii prime și pe produsele agricole va conduce, inevitabil, la deteriorarea relațiilor de schimb, ceea ce va periclita acumularea națională de capital (domestic accumulation of capital)” (So, 1990). Soluția o reprezintă politicile de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Producția crește și atrage pe urmele ei creșterea cererii de materii prime. Aceasta conduce, la rându-i, la o expansiune geografică în ariile externe pentru a procura aceste materiale, adică la imperialism. Faza B1 începe când este atins un punct critic în această expansiune. Aceasta poate fi legată, eventual, de faptul că au fost produse prea multe materii prime, astfel că oferta depășește cererea. Expansiunea externă diminuează; și, întrucât sunt importate tot mai puține materii prime, producția în „centru” stagnează. Dinamica
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Prin urmare, „perioada” de expansiune a unui „centru” înseamnă și perioada de expansiune a unui mare oraș, astfel încât succesiunea celor patru cicluri înseamnă și o succesiune de culturi metropolitane. Iar dacă vrem să admitem că „periferiile” pot crea strălucite „culturi critice”, atunci nu e lipsit de interes să observăm că în faza metropolitană franco-engleză una dintre cele mai strălucite „culturi critice” europene a fost cea românească. Cu fiecare translație a „centrului” a apărut un nou oraș înălțat la rangul de metropolă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
patru cicluri înseamnă și o succesiune de culturi metropolitane. Iar dacă vrem să admitem că „periferiile” pot crea strălucite „culturi critice”, atunci nu e lipsit de interes să observăm că în faza metropolitană franco-engleză una dintre cele mai strălucite „culturi critice” europene a fost cea românească. Cu fiecare translație a „centrului” a apărut un nou oraș înălțat la rangul de metropolă a lumii. Iată succesiunea metropolelor europene: Sevilla, Anvers, Amsterdam, Londra, Paris. Pe de altă parte, se cuvine să observăm că
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dezvoltării economice)?”, răspunsul dat a fost că rolul-cheie îl deține educația. Așadar, teza conform căreia dezvoltarea socială este imposibil de realizat în absența unei educații bazate pe valori global împărtășite, interdisciplinară, ce încurajează gândirea pe termen lung, dar, totodată, gândirea critică constituie în prezent teza principală a Clubului de la Roma, care, totodată, ne revelează actualitatea acestei instanțe de reflecție a cărei preocupare majoră o constituie viitorul speciei umane și al Planetei. Bibliografie* Berger, Peter L., 1997, The Limits of Social Cohesion
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Teodorescu, Editura Polirom, Iași, 1999] Wallerstein, Immanuel; Clesse, Armand, 2002, The World We Are Entering: 2000-2050, Dutch University Press, Amsterdam. World Bank, 2004, Romania. Restructuring for EU Integration: The Policy Agenda, Report 29123-Ro, Washington, DC. Zamfir, Cătălin, 2004, O analiză critică a tranziției. Ce va fi „după”, Editura Polirom, Iași. Modelul social european Simona Stănescu Data de 1 mai 2004 are, fără îndoială, o rezonanță unică datorită dimensiunii fără precedent a valului de aderare care a adus încă zece noi state
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Goovaerts (2003), ele nu sunt un „panaceu”, ci reprezintă, în fapt, o abordare de tip bottom-up ca alternativă la abordarea dezvoltării economice de tip top-down. Fondurile sociale au fost inițiate în special pentru combaterea sărăciei și rezolvarea unor probleme urgente, critice în comunitățile sărace, „marginale în sistemul economiei de piață” (E. Zamfir, 2000) și asigurarea unor condiții-suport minime pentru bunăstare și dezvoltare: infrastructură (drumuri, poduri, căi de acces, comunicații, acces la utilități publice - apă potabilă, electricitate, canalizare etc.), servicii sociale (educație
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
proiect. Concluzii și recomandări Indiscutabil, fondurile sociale reprezintă instrumente importante în combaterea sărăciei comunitare și stimularea dezvoltării sociale prin finanțarea și promovarea dezvoltării (comunitare) prin proiecte. Așa cum am văzut, există fondurile sociale create în scopul de a interveni în situații critice, de urgență, focalizându-se pe susținerea dezvoltării unor proiecte comunitare care să ducă la ameliorarea rapidă a sărăciei pentru grupurile sociale și comunitățile cronic defavorizate. Există, de asemenea, fondurile sociale ale căror obiective vizează dezvoltarea socială în ansamblul ei, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
membrilor comunității, pe de o parte, și sunt ei înșiși beneficiarii unor recompense specifice, pe de altă parte. Oliver, Marwell și Teixeira (1985) au admis importanța celor care se implică inițial în furnizarea bunului colectiv, care poate crea o „masă critică” ce modifică funcția de utilitate a participării pentru contributorii ulteriori. În același fel, Elster (1988) depășește aparenta iraționalitate a celor care contribuie la început, cei care creează masa critică, atribuind participarea acestora unei raționalități de tip axiologic. O excepție în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
implică inițial în furnizarea bunului colectiv, care poate crea o „masă critică” ce modifică funcția de utilitate a participării pentru contributorii ulteriori. În același fel, Elster (1988) depășește aparenta iraționalitate a celor care contribuie la început, cei care creează masa critică, atribuind participarea acestora unei raționalități de tip axiologic. O excepție în acest domeniu de cercetare este lucrarea lui Samuel Popkin despre „țăranul rațional” (1977). Analizând organizațiile țărănești anticoloniale din Vietnam, Popkin recunoaște importanța liderilor pentru succesul acestora. El definește persoana
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
neglijării, să asigure un proces de revenire în familie a copilului aflat în îngrijire publică, să supervizeze și să monitorizeze copiii aflați în plasament și pe cei adoptați. Funcția de prevenire a abandonului este slab dezvoltată și la nivelul segmentului critic al abandonului copiilor în maternități. Statisticile arată că majoritatea cazurilor de abandon apar în maternități. Numai într-un singur an (2005) au fost abandonați în maternități în jur de 4 000 de copii. Serviciile de asistență socială în maternități sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din trecut. Este clar că o schimbare structurală a acestor instituții de asistență socială nu se poate face fără o abordare globală, fără o reformă a întregului sistem, fără o modificare culturală de mentalitate în privința suportului specializat. Un alt punct critic al sistemului de asistență socială a constat în fragmentarea sa prin înmulțirea instituțiilor/agențiilor publice naționale. Un exemplu: în perioada 1997-2000 constatăm, astfel, că s-au înființat numeroase instituții independente de Ministerul Muncii și Solidarității, la care s-au mai adăugat
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
asistență socială nu provin numai din deficitul resurselor alocate/lipsa de fonduri pentru protecție și asistență socială, ci, în mod special, din confuzia de organizare și din deficitul unei politici coerente în domeniu. Am putea menționa doar câteva dintre punctele critice ale sistemului de asistență socială la nivel național, multe din ele moștenite, care pot afecta negativ dezvoltarea ulterioară și reforma sistemului. Acestea pot fi privite ca adevărate provocări în formarea asistentului social: 1. problema subfinanțării serviciilor de asistență socială este
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
celorlalte țări europene în tranziție (inclusiv față de Bulgaria, aflată la un nivel economic ușor mai scăzut decât țara noastră) și cu atât mai scăzut decât cel al țărilor din Uniunea Europeană. Acordarea atenției doar unui segment al populației aflat în situație critică (persoanele cu handicap, copiii abandonați, tinerii cu HIV, separarea copiilor cu handicap în instituții speciale) a generat dezechilibre în sistemul de asistență socială, frânând procesul de elaborare a unei strategii globale de construcție a sistemului; 2. incompletitudinea structurală a sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pentru multe dintre obiectivele programului. Planul urmează să fie adoptat de Guvern. CASPIS a promovat o nouă politică socială integrată, centrată pe un nou concept - promovarea incluziunii sociale -, depășind abordarea fragmentară orientată exclusiv spre combaterea sărăciei și a problemelor sociale critice. Au fost fixate prioritățile în cadrul problemelor sociale grave, cu dezvoltarea unor direcții precise de acțiune. Deși implementarea Planului a fost parțială, ea a contribuit la cristalizarea unei noi culturi a intervenției și acțiunii sociale. Bibliografie Bădescu, Ilie; Mihăilescu, Ioan; Zamfir
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fără beneficiari și orientate către atenuarea efectelor, ignorându-se cauza problemei. Lipsit de o rețea de servicii primare, sistemul național de asistență socială nu-și poate propune mai mult decât abordarea punctuală și parțială a unor probleme aflate în stare critică. În acest context, programul de guvernare 2004-2008 aduce în discuție redefinirea rolului statului în procesul de reconstrucție instituțională a sistemului de servicii de asistență socială și transferul parțial al responsabilității furnizării serviciilor către sectorul nonguvernamental. Astfel, Autoritatea Națională pentru Protecția
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și familia aflată în dificultate. Trebuie însă menționat faptul că existența sistemului de servicii pentru copii în formă relativ fragmentată de celelalte componente ale sistemului de servicii a fost, probabil, cea mai bună soluție pentru a reduce dimensiunea unor probleme critice (copilul instituționalizat, abandon etc.). De asemenea, focalizate pe termene scurte și medii, măsurile și strategiile din domeniul protecției copilului au înregistrat rezultate notabile, însă reformarea sistemului de servicii pentru copil a fost necesară din cauza diluării eficienței ca structură separată. Menținerea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de elaborarea unei strategii globale antisărăcie, a inclus, la capitolul destinat educației, atât obiectivele care trebuie să stea la baza politicii educaționale în România, cât și măsuri destinate asigurării accesului la educație al copiilor provenind din familii sărace. Analizând punctele critice ale sistemului educațional românesc enumerate în Planul Național Antisărăcie (PNAinc), se pot identifica deja puncte și direcții de acțiune similare celor din țările membre UE, așa cum le-am prezentat anterior. Mai mult, domeniul educației este, poate, unul dintre domeniile care
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]