53,076 matches
-
primit de Marea Neagră de la Don, prin intermediul Mării Azov. Pe de altă parte, în august 2010, grup de cercetători britanici de la universitatea din Leeds au studiat sub partea de nord-vest a Mării Negre o importantă scurgere de apă freatică dulce, al cărei debit este de 350 de ori mai mare decât cel al Tamisei. Scurgerea de apă freatică se găsește aproximativ sub valea Carasu, provine parțial și din Dunăre, și ajunge în mare, prin nisipul de la fund, în largul Constanței, oraș ale cărui
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
de la fund, în largul Constanței, oraș ale cărui puțuri de captare prelevează o parte din ea. Dacă s-ar afla la suprafață, această scurgere ar forma un fluviu care ar fi al șaselea din lume, din punctul de vedere al debitului.. Scurgerea are loc la o adâncime de 35 de metri și pe o lărgime de peste 800 de metri, iar viteza apei ajunge la 6,5 kilometri pe oră. Apa oxigenată din straturile superioare ale mării are o salinitate relativ mică
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
de origine eroziv-acumulativă. Este străbătuta de răul Bistrița care izvoraște de pe versantul nordic al Munților Călimani, de sub vârful Bistricioru, de la o altitudine de 1562 m, parcurgând un traseu de 64 km până la intrarea în oraș. Aici primește doi afluenți cu debit foarte mic și inconstant, pârâul Ghinzii și pârâul Jelnei. De pe Dealul Cetății își adună apele pârâul Căstăilor care se varsă în râul Bistrița între Bistrița și Viișoara. Râul Bistrița traversează localitatea Viișoara, trece pe la marginea localității Sărată și se varsă
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
Marea Neagră, iar la sud și vest de Canalul Dunăre-Marea Neagră. Deși la suprafață nu există nicio sursă de apă curgătoare, pe sub Constanța apa freatică din acviferul Jurasic-superior barremian, se scurge cu o viteză foarte redusă din direcția sud-vest spre nord-est. Debitul său este comparabil cu al Dunării, fiind un important zăcământ de apă potabilă care furnizează populației Constanței precum și turiștilor, numeroși vara, apa curentă necesară, extrasă prin câteva zeci de foraje. Consumul industrial se face din sursa de suprafață „Galeșu” aflată
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
și cu energie de relief redusă, în medie 30-40 metri. Orașul Botoșani, acesta este încadrat de două râuri principale: Sitna (principalul afluent al Jijiei - 65 km) și Dresleuca, un afluent al Sitnei. Din cauza acumulării de la Cătămărești, râul Sitna are un debit mic în dreptul orașului Botoșani - 0.396 m/s. În apropierea orașului mai sunt câteva acumulări mai mari de apă (sub formă de lacuri) și mai multe acumulări mici (gen iazuri). Printre cele mari, sunt de menționat următoarele lacuri: Vegetația naturală
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
de clasificare constând dintr-o listă a tuturor conturilor folosite de o entitate economică, ordonate după conținutul economic și funcția contabilă. Contul este o socoteală scrisă - așa a zis Luca Paciolo - prezentat într-o formă specifică, duală - partea stângă denumită „debit” și partea dreaptă denumită „credit”-; conturile sunt „de activ” și „de pasiv” (mai sunt și unele ”bifuncționale”) în funcție de conținutul lor economic; fiecare cont are un simbol și o denumire clară - așa cum sunt sistematizate în „tablou”, au „rulaje” (debitoare și creditoare
Plan de conturi () [Corola-website/Science/298268_a_299597]
-
zile de muncă neplătită la arat, semănat și cules. De la un termen de plată al arendei la altul, datorită deteriorării economiei romane, "colonii" au început să nu mai fie capabili să plătească rentele și au ajuns legați de moșii prin debit. Edictul de la Milano (dat în 313, de către împăratul roman, Constantin cel Mare) a stabilit caracteristicile de bază ale iobăgiei. "Colonii" nu puteau să părăsească moșia sau să se căsătorească pe altă proprietate fără permisiunea stăpânului lor, iar copiii "colonilor" deveneau
Iobăgie () [Corola-website/Science/298314_a_299643]
-
la 0,81 - 1,00 m. În adâncime apa se găsește la orizontul de până la 200 m exploatabil. Sursa de alimentare cu apă a orașului este constituită din 3 foraje cu caracter de explorare-exploatare cu adâncimea de 100 m, cu debitul de apă furnizată de fiecare din ele de cca. 18 mc/oră. În multe gospodării individuale necesitățile de apă potabilă sunt rezolvate prin folosirea, drept sursă, a stratului freatic captat, prin intermediul fântânelor de mică adăncime ( 10 - 15 - 40 m ). Geologia
Valea lui Mihai () [Corola-website/Science/297074_a_298403]
-
este un oraș în județul Dâmbovița, Muntenia, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satele Fusea, Hagioaica, Mereni, Plopu și Sălcuța. Aflată în mijlocul unei câmpii ce-i poartă numele, străbătută de ape cu debite constante, localitatea se prezintă ca un nod feroviar secundar, având o poziție mediană față de orașele București, Pitești și Târgoviște. Orașul Titu este situat în partea de sud a României și a județului Dâmbovița, aproximativ la nord-vest de capitala țării, ceea ce
Titu () [Corola-website/Science/297073_a_298402]
-
134 metri. Rețeaua hidrografică este alcătuită din: Valea Cehalului (18,8 km), cu afluenții: Valea Neagră (3,7 km), Valea Rațului (3,7 km), Valea Ciripicea (9,7 km); Pârâul Micăului (5,2 km) și Valea Checheț (16,3 km). Debitul acestor cursuri de apă este variabil, puternic primăvara, la topirea zăpezilor și aproape de secare, în perioada lunilor de vară. În zona sud-vestică a orașului sunt amenajate două lacuri de baraj, pentru regularizarea apelor provenite din viituri, lacul din amonte având
Tășnad () [Corola-website/Science/297080_a_298409]
-
fie semnalat sau să fi lăsat vre-o urmă arheologică în actualul areal al Sulinei, și fără ca să fie cert că navigația era atunci posibilă pe brațul ulterior denumit Sulina, pe atunci mai întortocheat de meandre și mai neînsemnat ca debit decât azi. La capitolul „istoriei dovedite și scrise”, documentele prezintă Sulina începând cu perioada bizantină, prima mențiune datorându-i-se lui Constantin Porfirogenetul care, în lucrarea sa "De Administrando Imperii", îl pomenește cu numele de "Solina". Tot cronicile bizantine menționează
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
și evacuarea și epurarea apelor uzate se fac prin Direcția Serviciilor Publice de sub autoritatea Consiliului Local al orașului Făurei. Capacitatea de producere a apei potabile este de 842 mc/zi, consumul mediu zilnic înregistrat în 2003 este de 490 mc. Debitul stațiilor în funcțiune pentru epurarea apelor uzate reziduale este de 460 mc/zi, volumul zilnic epurat în 2003 fiind de 252 mc. Rețelele de alimentare cu energie electrică și punctele de transformare aparțin SC Electrica și sunt administrate de Sucursala
Făurei () [Corola-website/Science/297215_a_298544]
-
cu cele ale guvernatorului provinciei, generalul roman Marcus Aurelius Pius. În 1736, generalul Andreeas Hamilton, guvernator al Banatului din partea împăratului Carol al VI-lea, reclădește băile și menționează existența termelor lui Hercules, Higeea și Esculap. Izvorul cu cel mai mare debit este Hercules, care are emergenta sub Hotelul Roman și acolo se înscrie în hartă Baia nr. 9. Stațiunea este vizitată de-a lungul timpului de mari personalități, între care: împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I și împărăteasa Carolina
Băile Herculane () [Corola-website/Science/297208_a_298537]
-
cel mai jos punct al țării este nivelul mării. Câmpiile ocupă circa o treime din suprafață, în vreme ce dealurile și podișurile ocupă 41%. Țara are o rețea densă de circa 540 de râuri, dintre care multe sunt relativ scurte și cu debite reduse. Cel mai lung râu aflat în întregime pe teritoriul bulgar, Iskărul, are o lungime de . Între alte mari râuri se numără Struma și Marița din sud. Bulgaria are o climă dinamică, rezultată din poziționarea sa la întâlnirea maselor de
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
a acestor depuneri prezintă margini abrupte de până la 100 m, de-a lungul Văii Vinului iar zona are aspectul clasic al regiunilor carstice. Acumularea unor ape minerale în masivele calcarelor dolomitice de la Borsec este caracterizată prin apariția unor izvoare cu debite apreciabile și mineralizare ridicată. Prezența dioxidului de carbon în aceste ape este legată de aureola mofetică a lanțului Harghita - Călimani. Alimentarea complexului acvifer se produce prin infiltrare din precipitații, din apele freatice, din cele acumulate în deluvii și din apa
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
zăcămintele aflate în curs de epuizare) . În trecut în depresiunea Borsec s-au exploatat și șisturi talcoase (talc), activitate sistată în 1954. Rămîn în suspensie: Izvoarele de apă minerală sunt numeroase, având compoziție chimică apropiată și stabilă în timp, cu debite variabile dar suficiente pentru a putea fi utilizate economic și sunt actual principalul motor economic al stațiunii. Caracterele de mineralizare le încadrează în grupa apelor minerale mixte bicarbonatate, calcice, magneziene, carbogazoase și hipotone. Izvoarele Depresiunii Borsec apar în două grupe
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
izvoarele 1, 2, 3, 5, 6) ; și grupul de sud - linia de izvoare cantonate în tuf calcaros cu o circulație restrînsă a apelor, prin fisuri și zone de alterare (izvoarele 10, 11, 15). Izvoarele cele mai importante calitativ și ca debit ale stațiunii sunt izvoarele 1 și 2. Ambele sunt captate, apa lor carbogazoasă - bicarbonatată fiind întrebuințată la îmbuteliere, cure externe și interne. Principalele izvoare din Borsec sunt Izvorul Principal (Nr. 1, captat pentru utilizare industrială, cu debitul cel mai mare
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
calitativ și ca debit ale stațiunii sunt izvoarele 1 și 2. Ambele sunt captate, apa lor carbogazoasă - bicarbonatată fiind întrebuințată la îmbuteliere, cure externe și interne. Principalele izvoare din Borsec sunt Izvorul Principal (Nr. 1, captat pentru utilizare industrială, cu debitul cel mai mare, la capătul Aleii 7 Izvoare) și Izvorul Izvorul 2/ Republica/ Erzsébet (Nr. 2, captat pentru utilizare industrială, la capătul Aleii 7 Izvoare în tandem cu Nr. 1) , Izvorul Boldizsár/Madonna/Horia (Nr. 3, cu cea mai înaltă
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
Aleii 7 Izvoare în tandem cu Nr. 1) , Izvorul Boldizsár/Madonna/Horia (Nr. 3, cu cea mai înaltă temperatură a apei, lângă Aleea 7 Izvoare), Izvorul László/Cloșca (Nr. 5, lângă Aleea 7 Izvoare), Izvorul Lázár/ Crișan (Nr. 6, cu debit redus,lângă Aleea 7 Izvoare). Alte izvoare sunt Izvoarele captate pentru alimentarea cu apă a stațiunii (se află lîngă Aleea 7 Izvoare), Izvorul Pierre Curie (aflat la picioarele Dealului Rotund cu captarea la mică distanță de DN15, oligoradioactiv prin radiul
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
Aleea 7 Izvoare), Izvorul Pierre Curie (aflat la picioarele Dealului Rotund cu captarea la mică distanță de DN15, oligoradioactiv prin radiul conținut), Izvorul Kossuth (Nr. 10, aflat în nord-estul stațiunii lîngă punctul de pornire a traseului spre Rezervația Scaunul Rotund, debitul este în scădere), Izvorul Petőfi (Nr. 11, aflat la mică distanță de Nr. 10 pe drumul spre Izvorul Străvechi), Izvorul Erdei/Al Prințului moștenitor József/Károly/Bălcescu (aflat la poalele Făgetului pe lângă Pârâul Hanzkel), Izvorul Arany János (în parte de
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
distanță de Nr. 10 pe drumul spre Izvorul Străvechi), Izvorul Erdei/Al Prințului moștenitor József/Károly/Bălcescu (aflat la poalele Făgetului pe lângă Pârâul Hanzkel), Izvorul Arany János (în parte de jos a stațiunii la cîțiva m de biserica romano-catolică, cu debit scăzut și care a dispărut în anii '70 când în parcul stațiunii s-au efectuat foraje), Izvorul Păstorului (lîngă Arany János), Izvorul din Poiana Zânelor, Izvorul străvechi/ Osforrás/ Dögleszti, Izvorul Caprelor. Față de caracterele generale ale apelor minerale enunțate mai sus
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
anii '60-'70 au fost forate mai multe puțuri, fie în vederea activității de îmbuteliere a apei minerale, fie a celei de furnizare de ape pentru băile calde prin sondele ISEM Nr. 4 și ISPIF Nr. 4. Au rezultat sonde cu debite și presiuni mari, dar care au dăunat Izvoarelor Păstorului și Arany János. Nu este recomandabilă folosirea apelor minerale sub formă de cură fără indicație medicală. În cura internă (prin consumul direct a apei minerale), izvoarele din Borsec sunt indicate: • În
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
hermani) și o serie de șopărle. Alături de păduri și pășuni o bogăție deosebită o reprezintă apele. Orașul este străbătut de râul Bulba care izvorăște din peștera cu același nume aflată în legătură cu Peștera Ponoarele prin care se scurge apa lacului Zătoni. Debitul râului este sporit de numărul mare al izvoarelor care îl alimentează, dintre care cel mai cunoscut este Bolborosul, care țâșnește la poala Cornetului de la baza unei stânci. Denumirea sugerează forța cu care izvorul țășnește bolborosind într-o limbă rece și
Baia de Aramă () [Corola-website/Science/297209_a_298538]
-
montană, cu Vf. Momuța (930 m) ca cel mai înalt punct altimetric. Platoul Vașcău este sărac în ape permanente, ele pierzându-se în ponoare. Printre aceste văi se remarcă: valea Cohuri-Ponor, valea Ponoraș și valea Recea. Cea mai semnificativă, ca debit și lungime, este valea Pampăr, care vine de la Călugări, trece prin Izbuc, apoi se pierde într-o uriașă gură de peșteră numită Cîmpeneasca (avenul are 35 m adâncime). După aproximativ 3 km de la gura peșterii, drum străbătut subteran de Pampăr
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
Crișul Negru curge printr-o vale îngustă pe direcția E-V până la Săliște, având o pantă de scurgere accentuată, apoi urmează o direcție de scurgere SE-NV, cursul fiind meandrat, având o lungime de 4 km pe teritoriul orașului Vașcău. Debitul său variază în funcție de cantitatea de precipitații, vara nivelul fiind mai scăzut, precipitațiile fiind mai puține. Din afluenții râului Crișul Negru de pe teritoriul orașului Vașcău se amintește: În Platoul Vașcăului apele permanente sunt destul de reprezentative, aproape toate pierzându-se în ponoare
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]