53,552 matches
-
din 13 membri, aleși trienal și un președinte fără putere, luând locul vechiului guvernator și consiliul proprietarului. Nici președintele sau consiliul nu aveau drept de veto în a împiedică lucrările legislaturii, de astfel, dezbaterile Legislative erau publice și jurnalul lor publicat săptămânal, legile de interes colectiv fiind în prealabil supuse dezbaterii publice și nu puteau fi votate decât la sesiunea următoare, toți funcționarii publici fiind aleși și oricând revocați și judecați de către Legislativă. Dar opoziția conservatoare condusă de John Dickinson și
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
terorii regimului comunist. Singurul ei fiu, Lev Gumiliov, a fost arestat de trei ori. Au fost condamnați fără nicio vină, pierduți în arhipelagul Gulag, Osip Mandelștam, Boris Pilniak profesorul de filologie Grigori Gukovski, Vladimir Nabrut, Nikolai Punin. În notele ei, publicate abia în 1962, Anna Ahmatova scria: „Soarta a distrus o întreagă generație”. Blok, Gumiliov, Hlebnikov au murit aproape simultan.Aleksei Remizov, Marina Țvetaeva, Vladislav Hodasevici au plecat peste hotare, de asemenea, Feodor Șaliapin, Mihail Cehov, Igor Stravinski, Serghei Prokofiev, jumătate
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
asemenea, a apărat Declarația de Independență în timpul dezbaterilor din Congres. În calitate de președinte al Comitetului pentru Război și Armament timp de un an (1776-1777), Adams a încercat să echipeze armata. Important pentru cauza revoluționară a fost și corespondența extinsă precum și scrierile publicate. Lucrarile sale "Novanglus" (1774-1775) și "Gândul despre Guvern" (1776) subliniau principiile libertății și ordinii pentru Americani. În 1778, Adams a fost trimis să-l înlocuiască pe Silas Deane, unul din agenții diplomatici la Paris, pentru negocieri în vederea unei alianțe comerciale
John Adams () [Corola-website/Science/300726_a_302055]
-
mai multe cărți despre experiențele sale în armata sovietică și s-a alăturat echipei britanice condusă de generalul Sir John Hackett în efortul de scriere a cărții "The Third World War: The Untold Story - Al treilea război mondial: povestea nespusă" . Publicată în 1982, această carte a fost urmarea primei cărți pe aceiași temă apărută în 1978 "The Third World War - Al treilea război mondial", în care Hackett și echipa sa făceau speculații pe seama posibilului curs al unui război URSS-NATO în Germania
Victor Suvorov () [Corola-website/Science/300734_a_302063]
-
poată salva. Totuși, în adâncul sufletului, rămâne o minusculă sămânță de lumină, din care poate izbucni orcând, din nou, focul dragostei." Versurile sunt o mai veche pasiune a scriitorului, încă din adolescență dovedește o atracție pentru compunerea poeziilor. În variantă publicată, Pavel Coruț introduce versurile poeziilor sale în cărțile din seria Octogonul. Presărate printre rândurile romanelor și fiind transpuse prin vocea eroilor cărților, versurile sunt o dovadă a caracterului romantic al personajelor dar și al scriitorului. Scriitorul a ales ca versurile
Pavel Coruț () [Corola-website/Science/300783_a_302112]
-
o descriere a romanelor din seria Octogonul, în acest sens pe coperta 4 a fiecărei cărți sunt introduse câteva versuri care sunt în directă legătură cu conținutul respectivei cărți precum și cu titlul acesteia. Mai târziu, datorită numărului mare de versuri publicate răsfirat prin diversele cărți și datorită unui feedback pozitiv din partea cititorilor, Pavel Coruț hotărăște să reunească versurile în volume distincte. În octombrie 1997 Pavel Coruț a lansat doctrina vieții românești, doctrina partidului (prezentarea detaliată a acesteia în cartea "Revanșa"). Pavel
Pavel Coruț () [Corola-website/Science/300783_a_302112]
-
este o poezie scrisă de George Coșbuc. Publicată, inițial, în revistă „Tribuna", din Sibiu, în 1889 și inclusă, apoi, în volumul „Balade și idile" (1893), poezia „Mânioasa", de George Coșbuc se încadrează în categoria operelor inspirate de erosul țărănesc; din aceeași clasa fac parte creații cum ar fi
Mânioasă () [Corola-website/Science/300813_a_302142]
-
din curtea lui Ionac Gavriș din Gura Vlădesei. Presupunem că aparțin unei așezări din Epoca Bronzului sau mai veche.La Podul Gogoronii, sau Casa Uriașilor, avem mărturii orale, înregistrate de prof. Ion Văleanu în excelenta Monografie a satului Căpâlna, niciodată publicată și care circulă în cerc restrâns, din anii 1970-1972, culese de octogenarul pe atunci autor, despre Legenda Uriașilor. Aceasta a fost preluată de la un alt sătean pe nume Moș Țintea zis Mircea, în vârstă de 96 de ani și care
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
ales devoțiune. Publicul român a luat cunoștință cu Yoga pentru prima dată prin lucrările lui Mircea Eliade: românul "Maytrei", volumele "India" și "Caietele maharajahului" publicate în 1934, "Alchimia asiatică", apărută în 1935, "Yoga: Essai sur leș origines de la mystique indienne" publicată simultan în franceză și română în 1936. În 1940 apare cartea "Educație fizică hindusa", de Jatindra Chakraborti, cu prefață de Dr. Grigore Benetato. La începutul perioadei comuniste, yoga a fost interzisă în România, fiind considerată „mistica și idealista”, iar cartea
Yoga () [Corola-website/Science/296757_a_298086]
-
de jenă”. Andrei Marga, în timpul mandatului de președinte ICR, a publicat o carte proprie („Cultură, democrație, modernizare”) la editura Institului Cultural Român, ridicând suspiciuni asupra verticalității acestui comportament. Totodată, Marga, nu a putut răspunde corect nici la numărul de exemplare publicate, nici la prețul de vânzare, nici nu a stiut cât a costat cartea . El s-a apărat motivând că volumul „Cultură, democrație, modernizare” nu este o carte pentru CV-ul sau palmaresul său, fiind o „carte de lucru” pentru angajații
Institutul Cultural Român () [Corola-website/Science/300363_a_301692]
-
Zadkine, Max Jacob ș.a. Își câștigă pâinea lucrând la o bancă, dar pentru a-și rotunji veniturile începe să scrie române erotice (pe care le numește "pornographiques et alimentaires"). Colaborează la reviste literare în care îi apar poemele în proza, publicate mai târziu în volumul de debut, "L'enchanteur pourrissant" (1909, cu xilogravuri de André Derain). Atras de pictură, îi aduce în atenția publicului pe Picasso, Douanier Rousseau, Henri Matisse și Georges Braque. Asista la nașterea cubismului și devine unul dintre
Guillaume Apollinaire () [Corola-website/Science/298588_a_299917]
-
1919, Manhattan, New York — d. 27 ianuarie 2010, Cornish, New Hampshire) a fost un scriitor american, cunoscut mai ales pentru romanul său "De veghe în lanul de secară" (en. "The Catcher in the Rye", 1951) și firea solitară. Ultima sa lucrare publicată a fost scrisă în anul 1965, iar în 1980, autorul a acordat ultimul său interviu. Salinger s-a născut în New York, ca fiu al unui tată evreu și al unei mame de origine irlandeză catolică. Și-a petrecut copilăria în
J. D. Salinger () [Corola-website/Science/298610_a_299939]
-
bunul cel mai de preț pe care îl primește cu împrumut"”, spunea el). După "De veghe..." a urmat volumul "Nouă povestiri" (1953), apoi "Franny și Zooey" (1961, conținând o nuvelă și o povestire) și "" (1963, două nuvele). Ultima sa lucrare publicată este nuvela „Hapworth 16, 1924”, apărută în "The New Yorker" în data de 19 iunie 1965. Mai târziu, Salinger a avut parte de o atenție publică nedorită în mai multe momente, între care o acționare în judecată a biografului britanic
J. D. Salinger () [Corola-website/Science/298610_a_299939]
-
în funcție de o așezare eponima, după atribuirea etnică sau după manifestări caracteristice. La un anumit sit arheologic de exemplu, pentru început, se face o documentație și se constituie o bază de date obținute din cadrul muzeelor sau colecțiilor particulare sau după informații publicate. Se obțin date noi prin identificarea și culegerea unor materiale necunoscute. Încep săpăturile, prin activitatea de teren fiind dobândite noi informații despre tema cercetată. Noile date sunt prelucrate și înregistrate în liste de inventar. Obiectele sunt analizate și conservate. Materialul
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
publice cartea. În septembrie 1960, editura americană „Arthur Wang of Hill & Wang” a fost dispusă să-i plătească un avans de 100 $ pentru publicarea cărții, din care s-au vândut în următoarele 18 luni 1046 de exemplare, din cele 3000 publicate. Ulterior, „Noaptea” a fost tradusă în 30 de limbi. Din 1997 se vând pe an, numai în Statele Unite, cam 300 000 de exemplare. Până în martie 2006 s-au vândut 6 000 000 de exemplare, iar ziarul "The New York Times" a declarat-o
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
publicat un articol în ediția internetică a ziarului România Liberă din 5 august 2011 cu titlul " Cum a recrutat CIA legionari români". Dezvăluirile acestui articol se bazează pe studiul prof. univ. dr. Gheorghe Gorun și a lect. dr. Hadrian Gorun publicat integral de portalul Ziaristi Online Ro sub titlul „Colaborarea Mișcării Legionare cu CIA și NATO”, în care este tratat cazul agentului secret legionar Mircea Popovici, parașutat în România de forțele speciale americane în noaptea de 1-2 octombrie 1952. De asemenea
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
să remarce și să înțeleagă măreția celuilalt. Este cunoscut faptul că Dostoievski a citit și a apreciat nespus romanul "„Anna Karenina”". "„Jurnalul unui scriitor”" era publicat foileton în revista "„Cetățeanul”". Dostoievski era deja un scriitor consacrat, cu mai multe romane publicate. La acel moment era considerat de mulți ca fiind romancierul lor favorit, atât pentru temele profunde cât și pentru stilul său. Privind în urmă, a declarat întotdeauna că "„Anna Karenina”" l-a influențat profund în conceperea "„Fraților Karamazov”". În 1880
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
președinte al Uniunii Scriitorilor din România. A fost membru al Partidului Muncitoresc Român. Casa Memorială ""George Topîrceanu"" din Iași a aparținut scriitorului Demostene Botez, prieten cu George Topîrceanu. În memoria sa, Liceul teoretic din Trușești poartă numele „Demostene Botez”. Volume publicate antum: În anul 1963 a fost decorat cu Ordinul Muncii cl. I.
Demostene Botez () [Corola-website/Science/299767_a_301096]
-
care l-a luat cu el în Zair într-o misiune de a găsi rinocerul alb nordic. Opera lui Adams publicată postum, "The Salmon of Doubt", cuprinde o serie de articole scrise de el despre tehnologie, incluzând unele dintre cele publicate inițial în revista "MacUser" și în ziarul "The Independent on Sunday". În ele, Adams susține că unul dintre primele computere văzute de el a fost un Commodore PET și că dragostea lui pentru Apple Macintosh a început după ce a văzut
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
pentru copii, este de asemenea dificil de urmărit istoria literaturii pentru copii până în punctul precis de început. În 1658 Jan Ámos Komenský a publicat prima carte informațională cu ilustrații "Orbis Pictus";se consideră că aceasta este prima carte cu ilustrații publicată special pentru copii. Publicarea cărții lui John Newbery în 1744 intitulată "A Little Pretty Pocket-Book", care se vindea cu o minge pentru băieți sau o perniță de ace pentru fetițe, este considerată a fi un punct de reper pentru începutul
Literatură pentru copii () [Corola-website/Science/299050_a_300379]
-
cum a fost cazul lui Franklin W. Dixon și seriei "Băieții Hardy", Carolyn Keene și seriilor lui "Nancy Drew", și V. C. Andrews și seriilor "Florile din Mansardă"). Colecțiile de basme sunt una din cele mai timpurii forme ale ficțiunii publicate, care nu și-au pierdut niciodată efectul magic pe care îl au asupra copiilor, deși câteva din poveștile clasice sunt înfiorătoare și nu au fost inițial culese pentru copii. Faimoși culegători și repovestitori ai basmelor sunt Charles Perrault, frații Grimm
Literatură pentru copii () [Corola-website/Science/299050_a_300379]
-
felul în care cuvintele sunt utilizate ("use") pentru a elucida sensul ("meaning") . Deși a fost admirat și apreciat ca profesor de filosofie, a publicat puțin în timpul vieții. Studenții au fost cei care i-au adunat lucrările și cursurile în cărți publicate postum, precum „Philosophical Papers“ (1961) și „Sense and Sensibilia“ (1962). În lucrarea sa „A Plea for Excuses“ (1956), Austin ilustrează metoda sa de abordare a problemelor filosofice, pornind de la analiza subtilităților limbajului comun. Lucrarea sa majoră, „How to Do Things
John Langshaw Austin () [Corola-website/Science/299075_a_300404]
-
mondial, din perioada postbelică și din cea comunistă . Astfel, o mărturie a lui Corneliu Coposu din perioada statului național legionar arată că Partidul Național Țărănesc a fost una dintre țintele terorismului criminal legionar. În notele inedite ale lui Corneliu Coposu, publicate abia în 2014, ”Seniorul” povestește că la zece minute după ridicarea de acasă a lui Madgearu, care la vremea respectivă era secretarul general al Partidului Național Țărănesc, Iuliu Maniu a fost sunat de doamna Madgearu, care i-a povestit că
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
au impresionat în mod special pe Camil Petrescu) ele au revenit la modă în perioada dintre cele două războaie mondiale. În limba română există numeroase cărți de memorii ale tuturor oamenilor de stat importanți, dintre care amintim doar pe cele publicate recent. Pe o listă foarte lungă a cărților de memoriile politice figurează memoriile regelui Carol I, Constantin Argetoianu, Grigore Gafencu, Nicolae Iorga, Martha Bibescu, Annie Bentoiu. Recent, memoriile de lagăr de tipul Închisoarea noastră cea de toate zilele a lui
Memorii () [Corola-website/Science/299141_a_300470]
-
în flăcări). Debutul în proza se produce patru ani mai tarziu, în 1920, cu un volum de nuvele, "Limbo", iar în anul următor apare primul său roman, "Crome Yellow" (Galben crom). Admirator al literaturii franceze (numeroasele cronici literare și recenzii publicate o dovedesc pe deplin), s-a modelat ca scriitor grație lecturilor din operele lui Denis Diderot, Voltaire, Baudelaire, Marcel Proust, Andre Gide ori Anatole France. Avea o mare admirație pentru Shakespeare și, dintre contemporani, pentru prietenul său D.H. Lawrence. Autor
Aldous Huxley () [Corola-website/Science/299132_a_300461]