56,840 matches
-
și pozițiile critice ale generalilor săi au dus la înlocuirea lui cu mult mai popularul Mihail Kutuzov. În ciuda retoricii sale războinice, Kutuzov a continuat să acționeze ca predecesorul său, dându-și seama că înfruntarea forțelor franceze într-o bătălie în câmp deschis ar fi dus la sacrificarea fără rost a numeroși soldați. El a reușit până la urmă să stabilească o poziție defensivă puternică la Borodino, după o luptă indecisă în zona Smolenskului, 16 - 18 august. Bătălia de la Borodino de pe 7 septembrie
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
o luptă indecisă în zona Smolenskului, 16 - 18 august. Bătălia de la Borodino de pe 7 septembrie a fost cea mai sângeroasă luptă a războaielor napoleoniene și una dintre cele mai sângeroase ale istorie mondiale. Rușii nu au reușit să aducă pe câmpul de luptă decât jumate dintre efectivele de care dispuneau și, pe 8 septembrie, au fost nevoiți să se retragă, lăsând liber drumul către Moscova. Kutuzov a ordonat evacuarea capitalei. După acest moment, rușii au reușit să mobilizeze un mare număr
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
care însă nu se utilizează ca detectoare de radiații ci ca sursă de curent. Interesant la acest tip de semiconductoare este că prin absorbție de energie (căldură sau lumină) eliberează purtători de sarcină (electroni și goluri). Este nevoie de un câmp electrostatic intern pentru ca din acești purtători să se creeze un curent electric dirijându-i în direcții diferite. Acest câmp electric intern apare în dreptul unei joncțiuni p-n. Pentru că intensitatea fluxului luminos scade exponențial cu adâncimea, această joncțiune este necesar să
Celulă solară () [Corola-website/Science/304419_a_305748]
-
semiconductoare este că prin absorbție de energie (căldură sau lumină) eliberează purtători de sarcină (electroni și goluri). Este nevoie de un câmp electrostatic intern pentru ca din acești purtători să se creeze un curent electric dirijându-i în direcții diferite. Acest câmp electric intern apare în dreptul unei joncțiuni p-n. Pentru că intensitatea fluxului luminos scade exponențial cu adâncimea, această joncțiune este necesar să fie cât mai aproape de suprafața materialului și să se pătrundă cât mai adânc. Această joncțiune se creează prin impurificarea
Celulă solară () [Corola-website/Science/304419_a_305748]
-
în special scăderea randamentului pe parcursul vieții acestora. Perioada luată în considerare este de cca 20 ani, În condiții de utilizare terestră, randamentul scade cu cca 10 %, pe când în spațiu acest procent se atinge într-un timp mult mai scurt datorită câmpurilor de radiații mult mai puternice. Pierdere de randament în utilizare se datorează în multe cazuri unor cause banale independente de celulele solare. Aici enumerăm murdărirea suprafețelor sticlei de protecție a modulelor, mucegăirea pornind de la rama modulului, umbrirea modulelor de către vegetația
Celulă solară () [Corola-website/Science/304419_a_305748]
-
toata Europa, pentru calitățile sale de aromatizat și condiment, cunoscut și folosit din timpuri străvechi în bucătărie, chimenul este considerat și o plantă medicinală, fructele sale fiind apreciate ca și adevărate medicamente. Chimenul sălbatic crește foarte risipit, în fânețe, pe câmpuri, la marginea pădurilor, semințele sunt mici, mult mai mici decât semințele chimenului cultivat care sunt mai bogate în ulei volatil și mult mai puternice din punct de vedere medicinal, se găsesc în toate magazinele naturiste. Chimenul este foarte apreciat în
Chimen () [Corola-website/Science/304458_a_305787]
-
reușește să oblige armata austriacă să se retragă treptat, încă de la începutul după-amiezii, ostilitățile încheindu-se în jurul orei 20. Armata franceză, epuizată, este incapabilă să lanseze o urmărire eficace iar armata austriacă se retrage în relativă ordine. În marș spre câmpul de bătălie, arhiducele Ioan de Austria, aflat la comanda unei armate austriece de mici proporții, nu a reușit să intervină în timp util pentru a susține armata principală. Pierderile au fost oarecum similare de ambele părți, dar Napoleon a câștigat
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
alăture pe 5 și 6 iunie, împreună cu subordonatul său, generalul Marmont, armatei principale franco-germane, masată în jurul Vienei. Pe parcursul celor două zile de lupte, arhiducele Carol nu va putea conta pe trupele armatei „Austriei Interioare”, fratele său, arhiducele Ioan, ajungând pe câmpul de bătălie prea târziu, spre sfârșitul celei de-a doua zi. Astfel, trupele pe care austriecii le-au avut la dispoziție pentru bătălia de pe 5 - 6 iulie au fost de aproximativ 145 000 de oameni, cu 414 de piese de
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
a lui Hessen-Homburg și cele două divizii de cavalerie ușoară, dragoni și husari ale lui Schwarzenberg și Nostitz. Corpul al V-lea de 9 000 de oameni al "Feldzeuigmeister" Reuss nu va participa la bătălie, fiind desfășurat nu departe de câmpul de luptă, pe înălțimile Bisamberg pentru a acoperi ruta de retragere spre Boemia și Moravia. Spre deosebire de adversarul său, Napoleon avea la dispoziție și armata din Italia, adusă prin manevre excelente de către fiul său vitreg, Eugène de Beauharnais, vicerege al Italiei
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
fiind însărcinat cu apărarea Vienei și a malului sudic al Dunării în amonte de capitala austriacă. Bătălia de la Wagram s-a dat pe câmpia Marchfeld, o zonă întinsă și plată, cu excepția sectorului Markgrafneusiedl, unde se găsea un turn de observație. Câmpul de bătălie, lung de aproximativ 9 kilometri, este delimitat de Kagran la vest și Glinzerdorf la est, măsurând în jur de 6 kilometri în adâncime, între Aspern la sud și Deutsch-Wagram la nord. Pe tot parcursul bătăliei, vremea a fost
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
întindea până la râul March. Pressburg (Bratislava) nu se afla decât la opt kilometri depărtare, pe malul stâng al Dunării. Câmpia nu prezenta aproape nici o ondulație a terenului și numai înălțimea grâului din luna iulie putea ascunde vederii anumite sectoare ale câmpului de bătălie. Numeroase sate, aflate la trei sau patru kilometri depărtare unul de altul, se întindeau pe această câmpie în 1809. În nordul câmpiei, la zece kilometri de insula Lobau, curge un curs de apă numit Russbach, cu orientarea nord-vest
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
impresionant, el se va dovedi totuși un redutabil obstacol pentru francezi din cauza debitului mare, în special în timpul luptelor din seara zilei de 5 iulie. În spatele râului Russbach se întinde un platou puțin înalt, între Wagram și Markgrafneusiedl, însă pe un câmp de bătălie atât de puțin accidentat el constituie un bun punct de observație și o poziție defensivă solidă. Russbach formează un fel de șanț inundat la baza platoului. De-a lungul cursului de apă, trei sate au jucat un rol
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
reușise să traverseze ajunsese să fie izolată din cauză că austriecii, profitând de debitul ridicat al Dunării, au izbutit să distrugă podurile. Napoleon a reușit, de asemenea, grație generalului de artilerie Lariboisière, să asambleze un parc de artilerie impresionant, inclusiv artileria de câmp a Gărzii, adusă de colonelul Drouot spre sfârșitul lui iunie. Pentru a înșela inamicul, Napoleon i-a ordonat generalului de divizie Legrand din Corpul Masséna să traverseze fluviul la Mühlau, prin același loc pe unde armata franceză traversase în mai
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
dincolo de Glinzendorf. Restul trupelor franco-aliate, inclusiv Garda Imperială și rezerva de cavalerie a lui Bessières, erau în rezervă, în timp ce Corpul lui Marmont și divizia a II-a bavareză a lui de Wrede se aflau încă la o distanță apreciabilă față de câmpul de bătălie. Napoleon ocupa poziția centrală și avea o linie mult mai scurtă, dar exista un oarecare risc să fie încercuit. Nemulțumit probabil de rezultatele primelor ciocniri și temându-se că austriecii se vor retrage, Napoleon decide, în ciuda oboselii trupelor
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Davout, au fost concepute atacurile lui Oudinot și ale „Armatei din Italia”, conduse de Eugène. Împăratul era conștient de faptul că era probabil ca Ioan de Austria cu cei 13 000 de soldați ai „Armatei Austriei Interioare” să sosească pe câmpul de bătălie și, de aceea, i-a ordonat lui Masséna să își aducă Corpul al IV-lea de armată mai aproape de centru, adică de Aderklaa, lăsând doar divizia Boudet în urmă, lângă Aspern, pentru a apăra podurile și liniile de
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
scăderii moralului trupelor. Auzind bubuitul tunurilor de pe flancul său drept, Împăratul Napoleon și-a întrerupt imediat micul dejun și s-a îndreptat în grabă spre cartierul general al lui Davout, temându-se că Arhiducele Ioan de Austria a ajuns pe câmpul de bătălie cu „Armata Austriei Interioare”. În urma Împăratului, s-au pus în mișcare la ordinul său întreaga Gardă Imperială și diviziile grele Nansouty și Arrighi din Rezerva de Cavalerie. Atunci când Împăratul a ajuns în acest sector al câmpului de bătălie
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
ajuns pe câmpul de bătălie cu „Armata Austriei Interioare”. În urma Împăratului, s-au pus în mișcare la ordinul său întreaga Gardă Imperială și diviziile grele Nansouty și Arrighi din Rezerva de Cavalerie. Atunci când Împăratul a ajuns în acest sector al câmpului de bătălie, a putut însă să constate cu satisfacție că austriecii se retrăgeau și că Arhiducele Ioan nu era în apropiere. Ca atare, Napoleon i-a reconfirmat lui Davout faptul că dorea ca acesta să ia cu asalt platoul și
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
observație de lângă Baumersdorf, Carol supraveghease desfășurarea evenimentelor. Ca și în ajun, în timpul atacului „Armatei din Italia”, el a intervenit personal pentru a-i opri pe fugari, ordonându-i apoi lui Bellegarde să recaptureze Aderklaa fără întârziere. În acest sector al câmpului de bătălie, austriecii aveau o superioritate numerică semnificativă: circa 44 000 contra 35 000 de francezi și saxoni. Susținute de 3 batalioane de grenadieri ("Scovaud", "Jambline", "Brzeczinski"), două batalioane din regimentul 42 Erbach (Corpul I austriac) au atacat regimentele lui
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
grea austriacă. În tot acest timp, saxonii, cât și francezii din divizia Carra St-Cyr s-au retras într-o dezordine totală, împiedicând manevrele diviziei Molitor, care tocmai se pregătea să dea un nou asalt asupra satului Aderklaa. Pentru a degaja câmpul de bătălie în vederea asaltului lui Molitor, Masséna a ordonat ca oamenii acestuia să deschidă focul asupra saxonilor, pentru a-i dispersa. Apoi, Molitor a trimis înainte brigada Leguay, întărită cu două batalioane din regimentul 67 linie, cu scopul de a
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Süssenbrunn. Totuși, șarja de cavalerie nu putea decât să câștige timp și în plus nu rezolva o problemă serioasă: deplasarea Corpului lui Masséna spre sud însemna deschiderea unei enorme breșe în linia franceză. Napoleon dispunea de întăriri proaspăt sosite pe câmpul de bătălie, Corpul lui Marmont și divizia bavareză a lui de Wrede, pe lângă infanteria Gărzii Imperiale. Dar Împăratul nu voia să arunce în luptă această valoroasă rezervă și astfel alege o soluție extrem de neobișnuită: în loc să închidă breșa din propria linie
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
puțin de 8 kilometri, trecând în coloană de marș prin fața Corpului de armată austriac al lui Kollowrat, întărit de rezerva de cavalerie a lui Liechtenstein. Această manevră era extrem de periculoasă, dar Masséna era unul dintre cei mai experimentați comandanți de pe câmpul de bătălie și beneficia de existența unor culturi înalte de porumb, care ascundeau parțial manevrele. Pentru a proteja marșul coloanei sale, Masséna și-a dispus o parte din cavaleria ușoară pe dreapta, între coloană și austrieci și a primit drept
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
fără ca austriecii să încerce vreo acțiune majoră care să îi împiedice, cu excepția unui singur atac de cavalerie, rapid respins. În jurul orei 12, elementele din fruntea diviziei Legrand ajungeau în apropierea localității Essling, putând vedea deja inamicul. De cealaltă parte a câmpului de bătălie, după ce oprise atacul lui Rosenberg și îl respinsese în spatele râului Russbach, Davout și-a pregătit ofensiva în conformitate cu deciziile luate de Împărat în timpul nopții. Pentru acesta din urmă, poziția de pe platou era una esențială și capturarea ei era deci
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
austriecii au fost respinși pe pozițiile lor inițiale. Friant a angajat în cele din urmă întreaga sa divizie și a reușit să se mențină pe platou. Acest succes a marcat un moment de turnură în cadrul luptelor din acest sector al câmpului de bătălie. La rândul lor, ceva mai la vest, Gudin și Puthod reușeau să înainteze, în ciuda contraatacurilor înverșunate ale rămășițelor brigăzii lui Riese si a regimentelor Chasteler, Bellegarde și Beaulieu. De altfel, comandantul brigăzii, generalul-maior Riese nu s-a arătat
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
-i-se să se apropie de teatrul de operațiuni de la Wagram. Pe data de 6 iulie, la ora 10 dimineața, Ioan ajunsese la Marchegg, însă artileria sa se afla în ariergardă. Arhiducele Ioan se aflase deci inițial destul de departe de câmpul de bătălie, dar, la începutul după-amiezii, trupele sale nu se găseau decât la 16 kilometri de locul de desfășurare a ostilităților. Aici, urmând la literă procedura militară austriacă, arhiducele Ioan a ordonat soldaților să se odihnească și să își gătească
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
lovit de o ghiulea, iar generalul s-a rănit la tibie. Un ofițer din regimentul 3 de vânători călare i-a oferit calul său. Marulaz s-a ridicat cu dificultate și a fost în cele din urmă constrâns să părăsească câmpul de bătălie. Generalul de brigadă Bruyères s-a văzut nevoit să preia comanda a nu mai puțin de două divizii de cavalerie. Acest episod a pus capăt urmăririi lui Masséna, care a hotărât că nu mai era nevoie să se
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]