54,815 matches
-
1,7 misiuni operaționale. Escadrila 43 a executat cele mai multe misiuni - 63 de oprațiuni, inclusiv primele cinci ale zilei. Doar 403 din numărul total de misiuni (aproximativ 45%) ale Fighter Command au avut ca țintă cele trei raiduri importante ale bombardierelor germane. 56 de misiuni (peste 6%) au fost zboruri de patrulare pentru apărarea transporturilor maritime. Cea mai mare parte a restului de 427 de misiuni (aproximativ 49%) au avut ca obiective avioanele germane de recunoaștere. Britanicii au trimis împotriva a câte
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
ca țintă cele trei raiduri importante ale bombardierelor germane. 56 de misiuni (peste 6%) au fost zboruri de patrulare pentru apărarea transporturilor maritime. Cea mai mare parte a restului de 427 de misiuni (aproximativ 49%) au avut ca obiective avioanele germane de recunoaștere. Britanicii au trimis împotriva a câte două avioane de recunoaștere germane câte o escadrilă de vânătoare. Numărul mare de avioane de vânătoare trimise în misiuni împotriva avioanelor de recunoaștere nu a fost o greșeală. Avioanele de recunoaștere germane
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
6%) au fost zboruri de patrulare pentru apărarea transporturilor maritime. Cea mai mare parte a restului de 427 de misiuni (aproximativ 49%) au avut ca obiective avioanele germane de recunoaștere. Britanicii au trimis împotriva a câte două avioane de recunoaștere germane câte o escadrilă de vânătoare. Numărul mare de avioane de vânătoare trimise în misiuni împotriva avioanelor de recunoaștere nu a fost o greșeală. Avioanele de recunoaștere germane au fost silite să zboare la altitudini mai mari, ceea ce a redus posibilitatea
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
germane de recunoaștere. Britanicii au trimis împotriva a câte două avioane de recunoaștere germane câte o escadrilă de vânătoare. Numărul mare de avioane de vânătoare trimise în misiuni împotriva avioanelor de recunoaștere nu a fost o greșeală. Avioanele de recunoaștere germane au fost silite să zboare la altitudini mai mari, ceea ce a redus posibilitatea executării unor fotografii cu rezoluție ridicată. Germanii au fost astfel privați de informații prețioase. În timpul analizării fotografiilor, germanii nu au reușit să facă distincția dintre aeroporturile avioanelor
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
bombardierele. Au fost distruse între 27 și 34 de avioane de vânătoare RAF. O sursă tehnică a dat cifra de 31 de aparate de zbor distruse sau avariate foarte grav. Dintre acestea, 25 de avioane au fost doborâte de vânătoarea germană, iar două de focul mitraliorilor de pe bombardiere. Un avion RAF a fost doborât din greșeală de focul antiaerienei britanice. Cauzele pierderilor restului de avioane nu au putut fi stabilite cu exactitate. Dintre avioanele doborâte, 26 au fost Hurricane și 5
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
nici ea una potrivită. Avioanele de escortă din StG 77 au fost împrăștiate pe un front prea lung de peste 45 km. Șansa a fost de partea britanicilor. Aproximativ o jumătate dintre avioanele de vânătoare RAF au luat contact cu bombardierele germane, cu rezultate dezastruoase pentru grupurile de Ju 87. Avioanele de escortă germane, care depășeau numeric cu o proporție de 2:1, au fost incapabile să asigure protecția unitătilor "Stuka". Dacă escorta ar fi zburat mai aproape de propriile bombardiere, germanii ar
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
împrăștiate pe un front prea lung de peste 45 km. Șansa a fost de partea britanicilor. Aproximativ o jumătate dintre avioanele de vânătoare RAF au luat contact cu bombardierele germane, cu rezultate dezastruoase pentru grupurile de Ju 87. Avioanele de escortă germane, care depășeau numeric cu o proporție de 2:1, au fost incapabile să asigure protecția unitătilor "Stuka". Dacă escorta ar fi zburat mai aproape de propriile bombardiere, germanii ar fi avut șansa să distrugă mai multe avioane RAF în luptele aeriene
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
din această zi nu au reprezentat o amenințare reală la adresa RAF Fighter Command. Biggin Hill nu a fost scos din funcțiune niciodată în timpul Bătăliei Angliei, iar Kenley a putut fi folosit pentru doar două ore pe 18 august. Bombardierele medii germane erau trimise de obicei în valuri de câte 50 de avioane, fiind încărcate cu 60 - 85 t de bombe. Încărcătura lor explosivă nu era suficient de mare pentru distrugerea completă a unui aeroport militar. Chiar dacă au fost distruse hangare, ateliere
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
august. Per ansamblu, fiecare tabără a suferit mai multe pierderi în această zi decât în oricare altă zi din timpul Bătăliei Angliei. Rezultatele luptelor nu au părut să fie în favoarea vreuneia dintre tabere. Pierderile au fost mai mari de partea germană, dar atât germanii cât și britanicii nu ar fi putut rezista unei asemenea rate a pierderilor în cazul unei lupte de uzură, desfășurată pentru o lungă perioadă de timp și cu aceeași intensitate. Istoricul Alfred Price afirmă: Laurii victoriei pentru
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
distrugă bazele aeriene ale aliaților din nord-vestul Europei au fost cunoscute ca „Operațiunea Baza” ("Unternehmen Bodenplatte"). "Bodenplatte" a fost un eșec, germanii nereușind să atingă niciunul dinre obiectivele propuse. Atacul inițial a fost declanșat de trei corpuri ale Armatei I germane din Grupul de Armată G. Corpul XXXIX "Panzer" s-a implicat puternic în lupte până pe 9 ianuarie . Până pe 15 ianuarie, cel puțin 17 divizii germane, inclusiv unitățile din Punga Colmar, Divizia a 6-a vânători de munte SS, Divizia a
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
niciunul dinre obiectivele propuse. Atacul inițial a fost declanșat de trei corpuri ale Armatei I germane din Grupul de Armată G. Corpul XXXIX "Panzer" s-a implicat puternic în lupte până pe 9 ianuarie . Până pe 15 ianuarie, cel puțin 17 divizii germane, inclusiv unitățile din Punga Colmar, Divizia a 6-a vânători de munte SS, Divizia a 17-a SS Panzergrenadier „Götz von Berlichingen”, Divizia a 21 Panzer și Divizia a 25-a Panzergrenadier, au fost implicate în lupte. Un alt atac
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
-a Panzergrenadier, au fost implicate în lupte. Un alt atac de mai mică amploare a fost declanșat împotriva pozițiilor francezilor de la sud de Strasbourg, fiind în cele din urmă stopată. Corpul al VI-lea SUA, care a suportat greul atacului german, a dus o luptă pe trei flancuri până pe 15 ianuarie. În condițiile în care pierderile creșteau neîncetat și rezervele nu mai puteau să le acopere, iar trupa rămânea fără muniție, arme și provizii, Eisenhower, temându-se de distrugerea totală a
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
SUA, a mutat rapid în zonă trupele obosite care luptaseră în Ardeni. Sosirea întăririlor a întârziat totuși, Armata a 7-a a fost obligată să se retragă pe poziții defensive pe malul sudic al râului Moder pe 21 ianuarie. Ofensiva germană și-a pierdut din vigoare până pe 25 ianuarie, în ziua în care întăririle americane au ajuns în zonă după marșul din Ardeni. Strasbourgul a fost salvat, dar Punga Colmar a rămas un pericol care trebuia eliminat. Corpul al VI-lea
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
000 de militari, 9.000 au fost răniți, iar 17.000 au fost răniți. Operațiune "Nordwind", deși a produs pierderi importante ambelor tabere, a fost un eșec pentru germani și a permis Armatei a 7-a americane să stăvilească ofensiva germană spre Strasbourg. Toate câștigurile obținute de germani au fost anulate de Operațiunea Undertone declanșată de aliați pe 15 martie. În februarie, beneficiind de sprijinul Corpului al XXI-lea SUA, Armata I franceză a distrus Punga Colmar și au curățat definitiv
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
germani au fost anulate de Operațiunea Undertone declanșată de aliați pe 15 martie. În februarie, beneficiind de sprijinul Corpului al XXI-lea SUA, Armata I franceză a distrus Punga Colmar și au curățat definitiv malul vestic al Rinului de forțele germane din sudul orașului Strasbourg.
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
Polonia. Ea s-a dat între germană și armatele ruse , și , în condiții grele de iarnă. În septembrie 1914, rușii învinseseră ofensiva austro-ungară din Galiția în lăsând cetatea austriacă Przemyśl sub asediul armatei a VIII-a ruse. învinsese prima tentativă germană de capturare a Varșoviei în . Comandamentul rusesc era divizat pe tema felului în care se pot capitaliza aceste succese recente. Marele duce Nikolai Nikolaevici favoriza o ofensivă în Prusia Orientală, în timp ce șeful statului major, , susținea o ofensivă în Silezia. Paul
Bătălia de la Łódź (1914) () [Corola-website/Science/333826_a_335155]
-
Est. Hindenburg interceptase rapoarte rusești privind propunerea de invazie a Sileziei și a găsit o oportunitate de a repeta victoria zdrobitoare din bătălia de la Tannenberg, lovind flancul stâng rusesc în timp ce înainta în Silezia. Hindenburg a mutat Armata a IX-a Germană, condusă de generalul August von Mackensen, pe sectorul polonez. Conrad von Hotzendorf, comandantul austriac, a mutat Armata a II-a Austriacă în locul fostei poziții a Armatei a IX-a Germane. Generalul Nikolai Ruzski preluase recent comanda Grupului de Armate rusesc
Bătălia de la Łódź (1914) () [Corola-website/Science/333826_a_335155]
-
înainta în Silezia. Hindenburg a mutat Armata a IX-a Germană, condusă de generalul August von Mackensen, pe sectorul polonez. Conrad von Hotzendorf, comandantul austriac, a mutat Armata a II-a Austriacă în locul fostei poziții a Armatei a IX-a Germane. Generalul Nikolai Ruzski preluase recent comanda Grupului de Armate rusesc ce apăra Varșovia. Ruzski avea sub comanda sa Armata I Rusă a generalului , poziționată la nord de Vistula, cu excepția unui singur corp care se afla pe malul sudic al fluviului
Bătălia de la Łódź (1914) () [Corola-website/Science/333826_a_335155]
-
au retras pentru a forma o linie nouă și mai puternică mai aproape de Varșovia. Rezultatul bătăliei nu a fost concludent, ambele părți atingându-și cele mai importante obiective. Rușii îi respinseseră pe germani și salvaseră Varșovia, care fusese obiectivul ofensivei germane inițiale. Germanii, pe de altă parte, îi determinaseră pe ruși să abandoneze ideea unei ofensive în Silezia. Nemulțumirea față de prestațiile lui Rennenkampf a culminat și s-a soldat cu demiterea lui și înlocuirea cu generalul Litvinov.
Bătălia de la Łódź (1914) () [Corola-website/Science/333826_a_335155]
-
ofensivei sale în Polonia, dar speranțele sale au fost deșarte, întrucât Germania a desfășurat în Prusia Orientală o armată mică, cu ordine exclusiv defensive. Astfel, armatele I și a IV-a austro-ungară au început să înainteze în Polonia fără susținere germană clară. La început, ele s-au confruntat, respectiv, cu armatele rusești a IV-a și a V-a. Între timp, , comandantul rus al Frontului de Sud-Vest, se aștepta la o ofensivă austro-ungară dinspre Lemberg către est. Aceasta urma să fie
Bătălia Galiției () [Corola-website/Science/333827_a_335156]
-
iar Eva a răspuns „Da”. Atunci El a spus „Ce omul ascunde de Dumnezeu, Dumnezeu ascunde de om”. Povești cu elfi și cu oameni ascunși apar in cultura islandeză, dar nu numai. Acestea sunt prezente și in folclorul scandinav, englez, german, etc.. Legendele au început să fie modificate odată cu pătrunderea scrierilor de pe continentul european în secolul al XIII-lea și al XIV-lea, dar și cu apariția creștinismului în Islanda (secolul al XI-lea). Credința în oamenii ascunși a fost foarte
Huldufólk () [Corola-website/Science/333853_a_335182]
-
În ciuda faptului că renovările și noile construcții de la cetate nu fuseseră terminate, ea prezenta deja o problemă pentru orice atacator. În 1915, Germania și Puterile Centrale au demarat o ofensivă împotriva Rusiei și au înaintat către Lituania și Kaunas. Armata germană a ajuns la cetatea Kaunas în iulie 1915. La acea dată, fortăreața era ocupată de circa 90.000 de soldați, sub comanda lui . Pentru a ataca cetatea, germanii au adus patru divizii, pe care le-au pus sub comanda lui
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
au construit o cale ferată pentru a transporta obuzierul lor de . Proiectilele acestui obuzier cântăreau aproximativ o tonă, iar raza de acțiune era de . La câteva zile după începutul asediului, au fost desfășurate mai multe tunuri de diferite calibre. Armata germană și-a concentrat atacul pe primele trei redute, cele mai vechi structuri ale cetății. Armata nu a înconjurat întreaga cetate, apărătorii ei putând să se regrupeze și să se reaprovizioneze. La 8 august, germanii și-au intensificat bombardamentul, dar garnizoana
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
zona înconjurătoare și cu cetatea. Deși mare parte din experiența lor era în apărarea interiorului cetății, ei erau trimiși să lupte în câmp deschis. Când luptele s-au mutat în exteriorul cetății, liniile de comunicație au fost întrerupte de bombardamentul german, și apărarea cetății nu a putut restaura complet comunicațiile cu centrul de comandă sau cu celelalte redute. Absența susținerii din exterior a fost un factor crucial pentru căderea ei. La 16 februarie 1918, Lituania și-a redobândit independența, iar orașul
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
iarnă de pe Lacurile Mazuriene, a constituit partea nordică a ofensivei Puterilor Centrale pe Frontul de Est din iarna lui 1915. Ofensiva avea scopul de a înainta peste râul Vistula și eventual de a scoate Rusia din război. Șeful statului major german credea cu tărie că războiul va fi câștigat pe Frontul de Vest și ezita să-l susțină pe Paul von Hindenburg, comandantul Frontului de Est. Falkenhayn a aprobat însă în cele din urmă ofensiva pusă la cale de Hindenburg. Hindenburg
A doua bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333852_a_335181]