53,552 matches
-
la Tbilisi, ipodiaconul a pus bazele primei tiparnițe cu caractere georgiene din țara natală a lui Antim, unde au fost tipărite mai multe cărți în limba georgiană. Pe lângă lucrările tipărite, au rămas de la el și câteva manuscrise: Analiza cărților originale publicate, dar și a celor două manuscrise duce la constatarea că Antim Ivireanul avea nu numai o frumoasă cultură teologică, ci și una profană întrucât folosea nu doar citate din Biblie, dar și din literatura patristică, respectiv din filosofi antici. În
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
Utilizează tehnologia științifică drept context primordial pentru desfășurarea unei întâmplări care deseori anticipă timpul scrierii. Romanele de anticipație Relatarea anticipează timpul scrierii fără să facă din tehnologie un subiect primordial ("1984" de George Orwell). Noul roman Acest termen regrupează opere publicate începând din anii 1950, care au în comun refuzul genului romanesc clasic: intriga și psihologiile personajelor trec în plan secund. fostul contract cu cititorul devine mai degraba: romanul este scriere, întâmplarea nu are atâta importanță pe câtă o are forma
Tipuri de romane () [Corola-website/Science/299179_a_300508]
-
de la care se așteaptă precizări, răspunsuri, explicați despre un fapt, eveniment. Persoanele cărora li se iau de obicei interviuri sunt oameni de stat, diplomați, savanți, actori etc. Desigur interviul trebuie să prezinte oarecare importanță, altfel este inutil să fie făcut publicat. Un bun interviu, preciza Chilton R. Bush, este acela în care reporterul se substituie cu succes cititorului. Rolul jurnalistului nu este acela de a introduce, ostentativ, propria sa personalitate în interviu, ci de a pune în lumină personalitatea și opiniile
Interviu () [Corola-website/Science/299181_a_300510]
-
mai important dintre ele. Identificarea genului drept “Vândut ca și poveste personală ce riscă să fie citit ca și invenție romantică” a deschis prefața: "Dacă" "vreodată povestea aventurilor unui om din lume au meritat să fie făcute publice și, odată publicate, ar fi fost mulțumitoare, editorul acestei istorisiri crede că aceasta este povestea."</br> "Miracolele din viața acestui om depășesc (crede el) tot ce poate exista, viața unui om putând cu greu fi străbătută de o varietate mai mare de întâmplări
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
unul dintre protagoniștii ei "obsedantul deceniu", s-au scris ulterior cărți de memorialistica, de căutat în bibliografia unor: Nina Cassian, Maria Banuș, Alexandru George, Nicolae Carandino, Marin Preda, rămase în sertare, dar și romane, partial "adevărate", atent controlate de cenzură, publicate toate între 1965-1989. Aprilie 1954 - Procesul lui Lucrețiu Pătrășcanu, cunoscut lider comunist, fost ministru al Justiției. Acuzatul principal e condamnat la moarte și executat, iar alții vor ispăși pedepse grele. Ulterior, ei vor da lucrări de sertar, foarte cunoscute după
Cronologia disidenței anticomuniste în România () [Corola-website/Science/299203_a_300532]
-
sub numele colectiv de „Trilogia malaeziană” și aveau să fie publicate într-un singur volum "Ziua cea lungă piere". De-a lungul timpului petrecut în Est a scris și "Literatura engleză: Manual pentru studenți", aceasta fiind, de fapt, prima carte publicată a lui Burgess (dacă nu punem la socoteală un eseu publicat în copilărie la secțiunea de tineret a ziarului londonez "Daily Express"). În 1959, după ce locuise pentru o vreme în Marea Britanie, Burgess a acceptat o altă slujbă în Orient, de
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
Encyclopædia Britannica din 1970 e considerat un clasic al genului. Burgess a scris studii critice despre William Shakespeare, Ernest Hemingway și D.H. Lawrence. Al său"Ninety-nine Novels: The Best in English Since 1939" rămâne un ghid de neînlocuit, în timp ce discursul publicat "Obscenity and the Arts" explorează aspecte ale pornografiei. Burgess a fost poliglot, stăpânind limbile Malay, rusă, franceză, germană, spaniolă, italiană și galeză pe lângă Engleza nativă, precum si noțiuni de ebraică, japoneză, Chineză, suedeză și persană. "Educația lingvistică a lui Burgess", scriu
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
lipsuri, iar 67 sunt în mare parte bine păstrate). De asemenea, s-au găsit diverse obiecte din lut, din cultura Cucuteni, reprezentând: Situl arheologic este situat la 1,5 km NE de satul Ionășeni. Conform Listei Monumentelor Istorice din România, publicată, în anul 2004, de Institutul Național al Monumentelor Istorice, monumentul are numărul de ordine 01797.
Comuna Trușești, Botoșani () [Corola-website/Science/299261_a_300590]
-
apare "Cain". În 1822 atacul împotriva lui "Cain" și "Don Juan" se întețește în Anglia. Leigh Hunt și familia sunt găzduiți în casa lui Byron de la Pisa. Byron pleacă la Genova pentru a se alătura familiei Gamba. În octombrie este publicată "Viziunea judecății", care sporește și mai mult protestele Angliei la adresa poetului. John Hunt devine noul său editor. Moare fiica sa, Clara Allegra, răpusă de tifos. În 1823 scrie "Epoca de bronz" și "Insula". Devine membru al Comitetului grec de la Londra
George Gordon Byron () [Corola-website/Science/299813_a_301142]
-
a deteriorat încet iar Gauss a murit în somn în dimineața zilei de 23 februarie 1855. Gauss a fost membru al Societății de Științe (1825) și al Academiei de Științe din Paris. Scrierile lui Gauss (404 la număr, doar 178 publicate) sunt destinate mai multor domenii, de la discipline ale matematicii, fizicii și până la geodezie, sau astronomie. A fost în general un solitar, lucru deprins din copilărie, reținându-și mare parte din gânduri, temându-se pentru reputația sa, astfel neîmpărtășindu-și ideile comunității
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
Amokalipsis" la editură "Ideea Design & Prinț", apoi "Organismecanisme" este publicată în 2002 la editură "Ziua", în 2004 apare cartea "Tuba Mirum" la editură "Pontica", iar în 2008 la lumină tiparului iese cartea "Kasa Poporului" la editură "Polirom". Despre ultimul român publicat, autorul afirmă: „Kasa Poporului este o carte patologica despre un sistem patologic, o scriere alienata, perversa, crudă și sinistra, așa cum nu ne place, dar așa cum suntem undeva în adâncul nostru, atâta timp cât rezistăm într-o lume unde aceste calități fac legea
Planeta Moldova () [Corola-website/Science/299934_a_301263]
-
vesel ca un trunchi de copac"" (Stan Barets) s-a născut la 13 mai 1937 in Cleveland, Ohio, dintr-o familie cu ascendență poloneză, irlandeză, olandeză și americană. A studiat la Western Reserve University, apoi la Columbia University. Prima lucrare publicata este schița "Passion Play", aparută în "Amazing Stories", august 1962, editor Cele Goldsmith. În aceeași lună (august 1962) publică în "Fantastic Stories" schița "Horseman". Până la sfârșitul anului publica alte 17 lucrări. Zelazny spune, despre perioada aceasta ""Mi-am adunat toate
Roger Zelazny () [Corola-website/Science/299939_a_301268]
-
călătoria sa maritimă, înspre arhipelagul nipon, cât și pe drumul terestru de întoarcere, prin Siberia, în anul 1910, Haushofer a fost fascinat de importanța strategică a spațiilor, respectiv a unor locații geografice. În 1912 și-a susținut teza de doctorat, publicată ulterior sub titlul Dai Nihon (Marea Japonie), lucrare în care, exemplificând prin cazul arhipelagului nipon,- și-a argumentat teza conform căreia, locația geografică și caracteristicile teritoriale influențează destinul statelor. Lui i se datorează studierea instituționalizată a geopoliticii. Întâi de toate
Karl Haushofer () [Corola-website/Science/299311_a_300640]
-
ca "Frații Karamazov" sau "Crimă și pedeapsă". Într-o emisiune radiofonică din 1955, Albert Camus declară că a descoperit "Demonii" în tinerețe, iar « șocul » pe care l-a trăit atunci « durează încă, după douăzeci de ani ». În colecția de amintiri, publicată postum, "Sărbătoarea de neuitat" a lui Ernest Hemingway, autorul declară că la Dostoievski se găsesc « lucruri ce par neverosimile și altele cu totul de necrezut, dar unele sunt atât de adevărate, încât citindu-le, te schimbi și tu; fragilitatea omenească
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
este o poezie a lui George Bacovia, publicată mai întâi la Iași, pe 23 februarie 1904 în revista „Arta” (anul I, nr. 16, p. 5) și reluată apoi în volumul „Plumb” în 1916. Temele și motivele simboliste din această poezie, publicată în volumul „Plumb”, se identifică ușor: orașul
Amurg violet () [Corola-website/Science/299384_a_300713]
-
Francois Kenvorkian și William Orbit. În 2000 fostul membru Wolfgang Flur a publicat autobiografia "Kraftwerk: I Was The Robot", care a scos la iveală multe detalii anterioare nemenționate până acum, legate de trupă. Hütter și Schneider au negat multe aspecte publicate aici (de exemplu: cum că Flur ar fi fost cel care a construit primele dobe electronice) și au spus ca Flur nu ar fi trebuit să publice această carte. În August 2003, trupa a lansat în cele din urmă "Tour
Kraftwerk () [Corola-website/Science/299431_a_300760]
-
materialul folosit ca suport (atât filele cât și coperțile) și altele. Codicologia face diverse clasificări simple și comparative ale acestor tehnici de realizare a suportului scriiturii în funcție de perioada, materiale, ornamente, tehnici de legare etc. Aceste clasificări și descrieri sunt apoi publicate, ca instrumente de lucru, în diverse repertorii de colecții sau colecționări, inventare, cataloage, culegeri de documente, date, nedatate sau incorect datate. Prin aceste studii codicologice se pot stabili autenticitatea unor manuscrise precum și locul de emitere, dar se pot realiza și
Codicologie () [Corola-website/Science/298813_a_300142]
-
muncitorilor în 1912. Bolșevicii au început publicarea legală a ziarului în Sankt Peterburg pe 22 aprilie 1913. Era o vreme a frământărilor, de 1 mai 1913 a avut loc o greva a aproape 400.000 de oameni, în ziar fiind publicate scrisori ale muncitorilor, arătând care era starea lor de spirit și agitând mulțimea. "Pravda" a fost considerat de comuniști drept succesorul ziarului socialist "Iskra" ("Scânteia"). Vladimir Ilici Lenin, care controla ziarului, l-a plasat pe Stalin în redacția acestuia. Stalin
Pravda () [Corola-website/Science/298846_a_300175]
-
funcțiile academice. Tot atunci s-au ridicat semne de întrebare privind activitatea să academică, atunci când s-a descoperit că unele dintre titlurile de cărți pe care Antohi le includea în CV și pe website-ul sau nu fuseseră niciodată scrise sau publicate. În perioada octombrie 2006-octombrie 2007, Sorin Antohi s-a retras din viața publică din România. A revenit în dezbaterea culturală printr-o conferință despre ""Cultură înaltă și celelalte culturi."" În luna iulie 2008, Antohi a fost codirectorul unei Școli de
Sorin Antohi () [Corola-website/Science/298883_a_300212]
-
și noi ale producției capitaliste în acea epocă. Bibliografie: C.B., „Yukio Mishima: “Mătase și perspicacitate””, „Studii nipone” (An I, nr. 1, 2000) Sensul literaturii lui Mishima devine și mai clar după lectura eseului critic Soare și oțel, testamentul său literar, publicat chiar în anul morții sale și apărut în traducerea în limba română a lui George Șipoș la editura Humanitas, în 2008. Încercând să se autodefinească, Mishima amintește jurnalul lui Amiel, pe care îl ia drept model pentru a sa "critică
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
chiar să se piardă. Așa s-au închegat între 1964-1972 cele două studii, "Al patrulea hagialîc" (despre universul romanului lui Mateiu Caragiale, Craii de curtea veche, și "Creangă și Creanga de Aur", o interpretare ezoterică a basmelor lui Ion Creangă, publicate mai târziu, care, pe masura elaborării, erau citite în grup, ca, de altfel, aproape toate celelalte scrieri ale sale, fiind apoi difuzate în copii dactilografiate. În 1972, după terminarea acestor studii, în anii '70, V. Lovinescu a continuat să scrie
Vasile Lovinescu () [Corola-website/Science/298905_a_300234]
-
Liov, unde a obținut, prin concurs, postul de secretar juridic al tribunalului provincial. În 1796 este avansat consilier (judecător) la Curtea de Apel, funcție pe care o deține tot restul vieții. Elaborează numeroase lucrări, cele mai multe rămase însă în manuscris, și publicate - doar în parte - mult după moartea sa. Îl preocupă domenii variate: drept, pedagogie, istorie, etnografie, lingvistică și literatură. La scrierile originale se adaugă traduceri de opere legislative și literare. Autorul primei epopei în limba română, "poemationul eroi-comic" Țiganiada sau "Tabăra
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
veridic trecutul național. "Țiganiada" a fost redactată în două versiuni: prima, din 1800, este mai stufoasă și cu o acțiune mai complicată, a doua, din 1812, mai echilibrată și mai artistică. Din păcate, ea nu a fost cunoscută decît tîrziu, publicată mai întîi într-o revistă obscură, "Buciumul român" în 1875 în prima variantă, iar în cea de-a doua abia în 1925. Eminescu nu a cunoscut-o. Opera aparține genului epic în versuri, fiind o epopee eroi-comică. Este singura epopee
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
20 martie 1830, în aceeași gazetă, cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu, care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduiește mult pentru limba românească, cea atât de frumoasă subt pana lui.” 1828 - Scrie poezia „Rugăciune”, publicată postum (1839) de Heliade. 30 mai 1830 - Revista ieșeană "Albina românească" reproduce poezia „Ruinurile Târgoviștei”. Scrie poezia „Înserarea”, publicată în "Curierul Românesc", la 29 iunie. 1830 - Ia ființă miliția națională, nucleu al oștirii române moderne. 6 iulie 1830 - E al
Vasile Cârlova () [Corola-website/Science/297751_a_299080]
-
articole în revistele de specialitate din țară și străinătate, a participat cu referate la congrese naționale și internaționale (în 1957 a fost raportor principal asupra "Epilepsiei de tip petit mal" la Congresul mondial de Neurologie din Bruxelles/Belgia). Dintre cărțile publicate mai sunt de menționat: "Anatomo-fiziologia clinică a Sistemului nervos central", 1957 (împreună cu Vlad Voiculescu), "Physiologie et Pathophysiologie du Cervelet", 1958 (împreună cu Mircea Steriade), "Infarctul cerebral și Hemoragia cerebrală", 1972, "Afazia" 1973 (împreună cu Alexandru Fradis), "Neurologie clinică", 1976 (împreună cu Vlad Voiculescu
Arthur Kreindler () [Corola-website/Science/297772_a_299101]