KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2111 2112 2113 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

antiaeriene - și noi. Și iar te deranjau și dormeai puțin. Era foarte greu. Acum, sigur, se pune Întrebarea: cum am supraviețuit? Aici este cheia pe care vreau să o arăt oamenilor care se Întreabă: „Dar voi cum de ați venit acasă, dacă era prevăzut și gândit astfel, iar meticulozitatea germană nu iartă? Că ăia au știut ce au știut când au spus că nu supraviețuiești mai mult de trei-patru luni? Cum de ați venit?”. Păi, să explic cum. Am lucrat până În

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
și au reușit să Îl salveze - el nu a mai putut fi salvat: era deja epuizat. Eu, de bine, de rău, m-am eliberat foarte slăbit, cu psihicul la pământ, dar pe picioare. Ăsta este secretul că eu am venit acasă. Lumea trebuie să Înțeleagă că, de fapt, nu puteai veni acasă din lagăr - așa era planificat. Fiecare dintre cei care au venit are povestea lui... Asta-i povestea lagărului meu. - Dumneavoastră În ce sublagăre ați fost? - Eu numai Într-un

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
fi salvat: era deja epuizat. Eu, de bine, de rău, m-am eliberat foarte slăbit, cu psihicul la pământ, dar pe picioare. Ăsta este secretul că eu am venit acasă. Lumea trebuie să Înțeleagă că, de fapt, nu puteai veni acasă din lagăr - așa era planificat. Fiecare dintre cei care au venit are povestea lui... Asta-i povestea lagărului meu. - Dumneavoastră În ce sublagăre ați fost? - Eu numai Într-un singur sublagăr am fost, toată perioada: Feldafing Îi zice - lângă München

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
două. SS-iștii ăștia, când ne duceau pe noi până acolo, ne predau la garda locului de muncă, care era formată din soldați ruși Îmbrăcați În haine nemțești. Era armata lui Vlasov. Și ei ne păzeau. Pe urmă, când plecam acasă, veneau SS-iștii și ne duceau Înapoi. Că nu erau așa de mulți SS-iști disponibili ca să mai poată sta cu noi acolo zece ore - că pe ăia nu puteai să-i ții zece ore plus drumul, care mai dura

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
lemne. În fiecare dimineață, el cerea de la șeful blocului oameni și pleca cu doi-trei SS-iști pe lângă el și aduna vreascuri și lemne din pădurile Învecinate. Tăiau copaci putreziți, nu buni, că nu era voie să se taie, și venea acasă - avea el o curte a lui unde tăia corespunzător și alimenta lagărul cu lemne. - Ați mâncat, s-a ținut apelul - cum vi se comunica decizia de a pleca? - Conducătorul știa, nu noi. Dimineața veneam aici, ne lua În primire kapo

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
până ne-a venit repartizarea pe naționalități. Primii au plecat francezii, că trupele franceze nu erau departe și Îi preluau. Noi eram socotiți unguri, nu evrei, și până a venit o delegație din Cluj ca să ne preia... Noi am ajuns acasă târziu: ne-am eliberat pe 9 mai și am ajuns acasă În septembrie. - Ați revenit În România. Mai aveți acte de la americani? - Am dovada pe care mi-au dat-o la eliberare și cu care am putut veni acasă - este

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
că trupele franceze nu erau departe și Îi preluau. Noi eram socotiți unguri, nu evrei, și până a venit o delegație din Cluj ca să ne preia... Noi am ajuns acasă târziu: ne-am eliberat pe 9 mai și am ajuns acasă În septembrie. - Ați revenit În România. Mai aveți acte de la americani? - Am dovada pe care mi-au dat-o la eliberare și cu care am putut veni acasă - este În engleză, rusă și germană... Cu foaia asta m-am legitimat

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
ajuns acasă târziu: ne-am eliberat pe 9 mai și am ajuns acasă În septembrie. - Ați revenit În România. Mai aveți acte de la americani? - Am dovada pe care mi-au dat-o la eliberare și cu care am putut veni acasă - este În engleză, rusă și germană... Cu foaia asta m-am legitimat aici. Ajuns acasă, „bucurie mare” - am aflat că tata și mama muriseră. Fratele meu sosise Înainte cu câteva săptămâni. Am găsit un unchi care venise cu o lună-două

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Ați revenit În România. Mai aveți acte de la americani? - Am dovada pe care mi-au dat-o la eliberare și cu care am putut veni acasă - este În engleză, rusă și germană... Cu foaia asta m-am legitimat aici. Ajuns acasă, „bucurie mare” - am aflat că tata și mama muriseră. Fratele meu sosise Înainte cu câteva săptămâni. Am găsit un unchi care venise cu o lună-două Înainte. Ne-am mutat la el. Comunitatea făcuse deja o cantină, unde am mâncat luni

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Cluj erau concentrați evreii de pe o rază de 70-80 de kilometri. Pe vremea aia se pare ca existau 80. 000 de locuitori În Cluj și comunitatea evreiască număra aproape 20. 000 de oameni. Imediat după război, când ne-am Întors acasă din lagăr, populația orașului era mai mică decât Înainte, pentru că foarte mulți au murit pe front, o serie de români au fugit după Dictatul de la Viena, În special la Sibiu, n-apucaseră să vină Încă Înapoi, iar o serie de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
de români au fugit după Dictatul de la Viena, În special la Sibiu, n-apucaseră să vină Încă Înapoi, iar o serie de unguri care veniseră din Ungaria au plecat imediat Înapoi. Evreii... uite, eu am fost Înregistrat când am venit acasă cu numărul 2015: eram al 2015-lea evreu din Cluj. Cu alte cuvinte, cam 10-15% mai existau după război; la ora actuală mai sunt 200 de evrei. Ăștia, majoritatea dintre ei au fost În lagăr. - Am Înțeles că viața economică

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Acum să-ți spun cum era cu această stratificare etnică. Tata avea doi prieteni. Adică erau ei trei prieteni care jucau Împreună cărți - un fel de licitație. La acest joc stăteau În general sâmbăta după-amiaza sau duminica dimineața. La noi acasă era un fel de terasă interioară unde stăteau ei trei și jucau cărți. Pe unul Îl chema Barok și era ungur de meserie... (râde) Pe al doilea Îl chema Munteanu și era român de meserie, iar al treilea era tata

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Într-o zonă cu sași știau și ei, la rândul lor, dacă nu nemțește, atunci săsește. Să știi că Între limba germană și săsească sunt diferențe destul de mari. Deci asta ca o primă chestiune. A doua chestie: ce se vorbește acasă este una, ce se vorbește la biserică este cu totul altceva. Acasă vorbești cu nevasta, cu copiii, cu prietenii, la biserică vorbești cu Dumnezeu. Și, anume, este un monolog, nu un dialog. Cred că Dumnezeu rareori răspunde la ce Îl

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
nu nemțește, atunci săsește. Să știi că Între limba germană și săsească sunt diferențe destul de mari. Deci asta ca o primă chestiune. A doua chestie: ce se vorbește acasă este una, ce se vorbește la biserică este cu totul altceva. Acasă vorbești cu nevasta, cu copiii, cu prietenii, la biserică vorbești cu Dumnezeu. Și, anume, este un monolog, nu un dialog. Cred că Dumnezeu rareori răspunde la ce Îl Întrebi tu. (râde) Cred că 80% dintre evreii care se roagă În

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
a vorbi despre drum, transport, dacă ați putea spune câte ceva În plus despre ghetou. - Nu văd ce altceva aș mai putea să Îți spun. Nu existau closete, nu exista apă, nu exista mâncare, noroc că am mai luat noi de acasă câte ceva. - Câți oameni erați În ghetoul acesta? - Nu pot să-mi dau seama. Mulți, foarte mulți. - Erau toți evreii din... - Din Cluj, plus de pe o rază... Este un fel de a spune, că frontiera pe cealaltă parte era la 8

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Nu, nu. - Mai aveați În continuare... Ziceți că stăteați de câteva săptămâni acolo? - Tata s-a dus cu ceasul ăla și a adus ceva mâncare, nu știu de unde o fi luat. Mai găseai câte ceva. Mai aveam cu noi și de acasă, iar casele erau În general pline de mâncare, că trebuia să te aprovizionezi pe cartele..., cum era pe vremea lui Ceaușescu. Eram aprovizionați dinainte... Așa și am ajuns deja... Prima chestie a fost că mergem dincolo de Dunăre. Tata, care cunoștea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
erau duși afară din bucățica lagărului nostru, dar tot În lagărul ăsta, tot În lagărul B, la o baracă unde erau, din beton, niște bude uriașe, uriașe ca lungime, pe care te așezai și Îți făceai nevoile. Eu, Învățat de acasă cu baie, cu apă, cu curățenie... Mă mai Învățasem În ghetou oarecum cu mizeria... Dar era cel mai mare coșmar. Mai ales că după câteva minute venea un kapo și urla: „Abschneiden”, „Terminați”. Terminai, nu terminai, afară toată lumea. De șters

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
clar că nu... Și atunci mi-am dat seama că mama a murit, dar nu i-am spus tatei, nu i-am arătat nici „scrisoarea” și nici că am găsit-o pe mama. Și am aflat abia când am ajuns acasă că mama a fost selecționată din prima zi și a murit din prima zi. - De fapt cum decurgea o zi normală? - O zi normală... Deci te sculai, te Încolonai... Indiferent dacă ploua sau ningea, era obligatoriu. - Pe la ce oră? - Păi

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
spus custodelui care a avut cinstea să ne conducă... Parcă ți-am povestit... Era iarnă foarte grea, prima oară când am vizitat lagărul Birkenau eram Într-o delegație. Datorită iernii care a fost foarte grea, nu puteam să ne ducem acasă, trenurile nu prea mergeau... Ne-au dus cu o mașină. Aflând că am fost În lagăr, ne-au dus la Auschwitz. Și am constatat că nu știam ce e acolo. Nu recunoșteam nimic. Și i-am spus omologului meu polonez

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
mâncarea era dezastruoasă, dar față de nenorocirea de la Auschwitz, aici ni se părea că era parcă un fel de rai. Mâncarea era foarte puțină, dar avea și un fel de gust. Am văzut pâine. Nu văzusem pâine de când am plecat de acasă, dar acolo am văzut pâine. Ziceau ăia că era făcută din rumeguș, nu din făină. Nu știu din ce era făcută, că era tare urâtă, Într-adevăr. Dar era pâine, aveai impresia că mănânci pâine. Marele, avantaj era faptul că

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
am pus-o pe un pietroi mare, pe care am pus o pietricică și am arătat spre ea cu degetul. Și mi-am văzut de treabă. El n-a zis nimic, eu n-am zis nimic. Am mers dup-aia acasă, a doua zi am venit din nou, numai că pietroiul era tot acolo. Dar parcă era ceva pe pietroi. Putea să fie tot plicul meu, hârtia mea, dar nu mai era Postenkette acolo. Era mai Încoace cu vreo trei metri

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494

cavalerii / cu săbii, făclii și ramuri de salcâm l-au condus / în fața altarului unde se-nălța / în centrul unei cruci /într-o diademă de șapte raze / trandafirul./ Era miezul nopții. Plutea. / Trecuse jurământul tăcerii și al supunerii. Acum putea / ajunge acasă doar cu forța gândului,/ denumind stelele de pe cer. / Știa cum7. Cu mii de ani înainte de Cristos, Dumnezeu era conceput ca o inteligență care a gândit lumea și care a găsit Cuvântul ca mijloc de expresie și ca instrument de creațiune

Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
luminii au fost numeroase de-a lungul istoriei. La evrei sărbătoarea de Hanukka, a dedicației din templu, în India cea dedicată lui Vishnu, în octombrie-noiembrie, după sezonul musonilor iar în Tibet în decembrie. Lămpile, indiferent unde erau așezate, în templu, acasă, la răscruce de drumuri, plutitoare pe râuri sau lacuri, reprezintă același mesaj de sacralitate al ritualului. Unele lămpi sunt făcute din sticlă, altele din lut sau din pastă de orez. Ceremonialul din Thailanda avea boluri din lut ce conțineau orez

Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
trei părți distincte, id care are funcția instinctuală și care obține satisfacții imediate, ego care face legătura cu lumea exterioară și mediază între aceasta și id ori superego care conține conștiința respectând normele sociale învățate în cei șapte ani de acasă. Ego determină cât și cum poți fi conștient, id fiind apanajul exclusiv al subconștientului. Instinctele și funcțiile conținute în aceasta din urmă sunt forțele care motivează activitatea minții și alimentează energia creierului. De aici și prevalența unuia dintre instincte, sexualitatea

Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
ce trece, restrânge limitele miraculosului... Pământul nostru îmi apare astăzi asemenea unui univers obsedant, desuet și nud. S-au dus credințele care-l făceau să fie poetic" scria Guy de Maupassant într-o nuvelă, amintind de povestirile lui Turgheniev care, acasă la Gustave Flaubert, spunea: "Nu ți-e într-adevăr teamă decât de ceea ce nu înțelegi!". Astfel ne cutremurăm citind scrierile fantastice ale indiferent cărui autor de talent, care, insist în această idee, n-ar fi putut concepe nimic fără să

Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]