54,815 matches
-
100 km într-o săptămână, producând pierderi grele rușilor. Retragerea rușilor a fost una dezordonată și mulți au fost luați prizonieri. Cele mai mari pierderi au survenit când , condus de generalul Bulgakov, a fost încercuit de Armata a X-a Germană Tenth Army în . La 21 februarie, întregul corp s-a predat. Deși rușii pierduseră un întreg corp de armată, rezistența sa eroică a permis restului Armatei a X-a Ruse să se regrupeze pe o nouă poziție defensivă. La 22
A doua bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333852_a_335181]
-
armată, rezistența sa eroică a permis restului Armatei a X-a Ruse să se regrupeze pe o nouă poziție defensivă. La 22 februarie, a doua zi, Armata a XII-a Rusă a lui Plehve a contraatacat și a frânat înaintarea germană. Contraatacul a pus capăt înaintării germane și a dus la sfârșitul bătăliei. a fost ultima operațiune a ofensivei germane din nord. Rușii pierduseră mulți soldați și mult teren, dar împiedicaseră înaintarea germanilor adânc în Rusia. Germania, la rândul ei, nu
A doua bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333852_a_335181]
-
restului Armatei a X-a Ruse să se regrupeze pe o nouă poziție defensivă. La 22 februarie, a doua zi, Armata a XII-a Rusă a lui Plehve a contraatacat și a frânat înaintarea germană. Contraatacul a pus capăt înaintării germane și a dus la sfârșitul bătăliei. a fost ultima operațiune a ofensivei germane din nord. Rușii pierduseră mulți soldați și mult teren, dar împiedicaseră înaintarea germanilor adânc în Rusia. Germania, la rândul ei, nu s-a apropiat de obiectivul de
A doua bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333852_a_335181]
-
defensivă. La 22 februarie, a doua zi, Armata a XII-a Rusă a lui Plehve a contraatacat și a frânat înaintarea germană. Contraatacul a pus capăt înaintării germane și a dus la sfârșitul bătăliei. a fost ultima operațiune a ofensivei germane din nord. Rușii pierduseră mulți soldați și mult teren, dar împiedicaseră înaintarea germanilor adânc în Rusia. Germania, la rândul ei, nu s-a apropiat de obiectivul de a scoate Rusia din război. Mai la sud, ofensiva lui eșuase cu pierderi
A doua bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333852_a_335181]
-
conflagrații mondiale, când cadeții Școlii de ofițeri de rezervă de cavalerie comandați de colonelul Charles Michon s-au apărat de-a lungul râului Loara la Saumur și Gennes. Cadeții și militarii altor câteva unități militare care se retrăgeau din fața înaintării germane, au ținut piept timp de două zile invadatorilor. Dat fiind faptul că bătălia a avut loc după mesajul mareșalului Philippe Pétain prin care acesta a cerut încetarea focului pe 17 iunie 1940, evenimentul este considerat de unii istorici unul dintre
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
cerut încetarea focului pe 17 iunie 1940, evenimentul este considerat de unii istorici unul dintre primele acte ale Rezistenței. În luna mai 1940, forțele terestre franceze, belgiene și Corpul Expediționar Britanic care luptau în Belgia, au fost încercuite de forțele germane, care executaseră o străpungere a frontului prin masivul împădurit Ardeni. Forțele încercuite la Dunkerque au fost evacuate pe calea apelor în cadrul Operațiunii „Dynamo”. La 28 mai, Belgia a capitulat. În acel moment, armata terestră franceză nu mai dispunea decât de
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
La 10 iunie, linia defensivă franceză de pe râurile Somme și pe Aisne a cedat. Retragerea armatei franceze s-a transformat în debandadă, deși au existat și unele unități care nu au intrat în panică. În fața înaintării de nestăvilit a armatei germane, guvernul s-a retras la Bordeaux iar, pe 14 iunie, orașul Paris a fost declarat oraș deschis. Liderii francezi le-a cerut soldaților să reziste cu orice preț pe aliniamnetul rârurilor, pentru împiedicarea înaintării armatei germane spre sudul țării. Loara
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
de nestăvilit a armatei germane, guvernul s-a retras la Bordeaux iar, pe 14 iunie, orașul Paris a fost declarat oraș deschis. Liderii francezi le-a cerut soldaților să reziste cu orice preț pe aliniamnetul rârurilor, pentru împiedicarea înaintării armatei germane spre sudul țării. Loara, date fiind așezarea, lățimea și adâncimea sa, trebuia sădevină un obstacol major împotriva înaintării Wehrmachtului. Sectorul dintre Candes-Saint-Martin (Indre-et-Loire) și Le Thoureil (Maine-et-Loire) a fost repartizată Școlii de cavalerie de la Saumur comandată de colonelul Charles Michon
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
personalul necombatant al școlii de cavalerie. În aceeași zi, Maxime Weygand a anunțat că refuză depunerea armelor de către armata franceză. La datas de 16 iunie 1940, germanii ajunseseră la Orleans, un oraș părăsit de civili, care fusese bombardat de aviația germană în mod repetat până la acea dată.. Podurile rutiere fusesră distruse de geniștii francezi pentru împiedicarea înaintării germanilor spre sud. Dara podul de cale ferată de la Vierzon nu a fost distrus, ceea ce a permis în celor din urmă germanilor să traverseze
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
de aviația germană în mod repetat până la acea dată.. Podurile rutiere fusesră distruse de geniștii francezi pentru împiedicarea înaintării germanilor spre sud. Dara podul de cale ferată de la Vierzon nu a fost distrus, ceea ce a permis în celor din urmă germanilor să traverseze Loara. La data de 17 iunie 1949, mareșalul Pétain a adreasat un mesaj armatei franceze cerându-le să înceteze luptele pentru a permite negocierea unui armistițiu. În aceste condiții, colonelul Michon și-a convocat ofițerii pentru ca să le explice
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
francez. Pe 19 mai 1940, germanii ajunseseră la Gien, Beaugency și Sully-sur-Loire. În același timp localitățile Blois și Nantes, declarate „orașe deschise”, au fost ocupate de germani. Întâmplarea a făcut ca în zonă să se afle Divizia I de cavalerie germană. Bătălia de la Saumur a opus astfel absolvenții școlii germane de cavalerie cadeților școlii franceze. Germanii aveau 10.000 de soldați, tancuri, mașini blindate, artilerie și echipamentul divizional obișnuit, în vreme ce tabăra franceză era formată din 800 de cadeți, instructorii lor și
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
Beaugency și Sully-sur-Loire. În același timp localitățile Blois și Nantes, declarate „orașe deschise”, au fost ocupate de germani. Întâmplarea a făcut ca în zonă să se afle Divizia I de cavalerie germană. Bătălia de la Saumur a opus astfel absolvenții școlii germane de cavalerie cadeților școlii franceze. Germanii aveau 10.000 de soldați, tancuri, mașini blindate, artilerie și echipamentul divizional obișnuit, în vreme ce tabăra franceză era formată din 800 de cadeți, instructorii lor și un număr de soldați aflați în retragere, care au
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
de cavalerie a Wehrmachtului, a ajuns în dreptul Saumurului înaintea miezului nopții. Pe malurile râului au ajuns la început subunități de motociclete cu ataș și mașini blindate. Cadetul Hoube a deschis focul cu unul dintre tunurile de 25 mm împotriva blindatelor germane. Până în zori, fuseseră lovite șapte tancuri și două mașini blindate. Acesta a fost începutul unei lupte care avea să dureze până pe 20 iunie. Francezii au hotărât să distrugă podul rutier „Napoleon” de la Saumur și podul de cale ferată aflat la
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
artileria și, în scurtă vreme, aproximativ 2.000 de proiectile au lovit orașul Saumur în următoarele două zile. La Gennes, mai la vest de Saumur, podul rutier a fost de asemena aruncat în aer imediat ce în zonă au apărut cercetașii germani. În seara zilei de 19 iunie, 50 transportoare germane au ajuns în zonă cu militari ai trupelor de asalt, care au încercat să forțeze cursul râului în bărci pneumatice, dar au fost respinși. După ce a doua zi dimineață pozițiile germane
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
proiectile au lovit orașul Saumur în următoarele două zile. La Gennes, mai la vest de Saumur, podul rutier a fost de asemena aruncat în aer imediat ce în zonă au apărut cercetașii germani. În seara zilei de 19 iunie, 50 transportoare germane au ajuns în zonă cu militari ai trupelor de asalt, care au încercat să forțeze cursul râului în bărci pneumatice, dar au fost respinși. După ce a doua zi dimineață pozițiile germane au fost întărite cu baterii de artilerie, s-a
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
germani. În seara zilei de 19 iunie, 50 transportoare germane au ajuns în zonă cu militari ai trupelor de asalt, care au încercat să forțeze cursul râului în bărci pneumatice, dar au fost respinși. După ce a doua zi dimineață pozițiile germane au fost întărite cu baterii de artilerie, s-a încercat din nou forțarea cursului râului cu plute și bărci. În ciuda crizei de muniție și disproporției de efective, francezii au reușit să apere cu succes malul sudic al Loarei. La est
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
spre Angers au reușit să traverseze râul împotriva unei alte unități franceze și au cucerit orașul. La est, germanii au reușit de asemenea să traveseze râul spre Tours. După aceasta, germanii au executat o manevră spre sud, ocolind Saumurul. Comandantul german a luat hotărârea să depășească orașul, fără să intervină în luptă. Armistițiul dintre cele două tabere au fost negociat pe 19 iunie, dar nu a fost semnat decât pe 22 iunie la Compiègne. În seara zilei de 20 iunie, colonelul
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
spre sud. Germanii au intrat în Saumur în dimineața zilei de 21 iunie. Oarșul avea să fie eliberat în august 1944 de americanii conduși de un fost cadet al școlii, generalul George S. Patton, care studiase aici în 1912. Comandantul german, generalul Kurt Feldt, a evidențiat în raportul său rezistența cadeților francezi, el fiind cel care a făcut celebră expresia „cadeții Saumurului”. Cei 218 cadeți care au fost luați prizonieri de germani au fost eliberați în următoarele zile și nu au
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
oftalmologie, și i s-a pus la dispoziție un laborator de cercetări la Universitatea Goethe din Frankfurt am Main. În 1941, după ce România s-a alăturat puterilor Axei, cabinetul medical a lui Blatt a fost rechiziționat pentru a găzdui ofițeri germani cu familiile lor. Blatt și-a mutat cabinetul într-un apartament de trei camere, el, soția și fiica lor locuind într-una din ele, până în august 1944. În secret, Blatt a colaborat cu Regina Elena, ajutând-o să salveze familii
Nicolae Blatt () [Corola-website/Science/333860_a_335189]
-
din Marsilia, „Ophtalmologica” - din Basel, „L'Aggiornimenti di Terapia Oftalmologica” din Pisa, „Rivista Italiana de Trachoma e di Patologia Oculare virale ed esotica” din Catania, „Ophthalmic Literature” din Londra, Revista de Oftalmologie din București. A fost membru al Societăților franceză, germană (din Heidelberg), italiană de oftalmologie (din Roma), al societății lombarde de oftalmologie din Milano, Blatt a publicat 373 de lucrări științifice în diferite jurnale de Oftalmologie internaționale, majoritatea fiind bazate pe cercetările sale. O parte din aceste lucrări au fost
Nicolae Blatt () [Corola-website/Science/333860_a_335189]
-
altă linie, linia D (Holzmarktstraße-Menzelstraße) a fost planificată, pentru înlocuirea travaiului, care fusese scos din circulație din cauza stării proaste a liniei. Aceste troleibuze ar fi avut un depou nou dar însă din cauza situației de achiziții foarte bune a Republicii Democratice Germane, aceste planuri au fost sistate. La data de 30 august 1971 linia Gară Drewitz-Drewitz centru a fost desființată în urma unor lucrări de construire a orașului, rețeaua fiind dezafectata. Până în 1995 au existat următoarele linii: Depoul de troleibuze de pe strada Sthephenson
Troleibuzul din Potsdam () [Corola-website/Science/333889_a_335218]
-
del Principe reinante Duca", Editura Meridiane, București, 1963; traducere de Alexandru Popescu-Telega), franceză ("Le signe du Cancer", Editions Meridiane, București, 1963; traducere de Aurel George Boeșteanu; reeditată în 1981), engleză ("Under the sign of the crab", Editura Meridiane, București, 1963), germană ("Im Zeichen des Krebes", Editura Meridiane, București, 1968; traducere de Thea Constantinidis; reeditată în 1968 și 1972 de Verlag der Nation din Berlin) și bulgară ("Зодия рак или времето на княз Дука", Narodna kultura, Sofia, 1980; traducere de Spaska Kanurkova
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
Carl (29 octombrie 1866, Berlin - 3 ianuarie 1946) a fost un astronom german. și-a făcut teza de doctorat sub conducerea lui Julius Bauschinger. A lucrat la observatorul berlinez al asociației astronomice Urania, "Urania Sternwarte Berlin". A descoperit doi asteroizi. La 8 octombrie 1896, a descoperit un asteroid pe care l-a denumit
Gustav Witt () [Corola-website/Science/333041_a_334370]
-
calculat perimetrul pământului, din lungimea care îi era cunoscută Syene-Alexandria și unghiului azimutului. El a ajuns la o lungime a meridianului de 11 573 750 m (compară cu valoarea de 10 000 855,764 m obținută de astronomul și matematicianul german Friedrich Wilhelm Bessel în anul 1830 d.Hr.). Distanța Siena - Alexandria a fost măsurată, rezultând L ≈ 794 km, ceea ce înseamnă o circumferință de aproximativ 39 700 km și o rază de circa 6 320 km. Rezultatul acestei determinări este remarcabil
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
Wilhelm Heinrich (n. 24 martie 1893, la Preußisch Oldendorf - m. 25 iunie 1960 la Göttingen) a fost un astronom german, care a emigrat în Statele Unite ale Americii în 1931. Cu Fritz Zwicky, a avut pentru prima dată ideea că supernovele pot crea stele neutronice. În al Doilea Război Mondial, a profitat de "blackout"-ul care reducea poluarea luminoasă la observatorul
Walter Baade () [Corola-website/Science/333065_a_334394]