55,287 matches
-
să-l schimbe, dar nu și Behe. Răspunsul e, cred eu, simplu: Wright și Kimura știau despre ce vorbesc.” Susținerile din "A Scientific Dissent from Darwinism" au fost respinse de comunitatea științifică. Matthew J. Brauer și Daniel R. Brumbaugh au afirmat că susținătorii designului inteligent „produc dizidență în mod artificial” pentru a putea explica lipsa dezbaterii științifice a tezelor lor: „Tezele «științifice» ale unor neo-creaționiști cum ar fi Johnson, Denton și Behe se sprijină, în parte, pe noțiunea că aceste chestiuni
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
fi făcute pentru a demonstra că teza ar fi falsă. Tezele care nu sunt falsificabile nu pot fi examinate științific, deoarece ele nu admit teste prin care să le fie evaluată corectitudinea. Creaționiști cum ar fi Henry M. Morris au afirmat că orice fel de observație ar putea fi integrată în cadrul evoluției, deci ar fi imposibil de demonstrat că evoluția ar fi greșită și prin urmare evoluția nu ar fi științifică. Totuși, evoluția este considerată falsificabilă deoarece ea conduce la predicții
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
falsă. Din contra, explicațiile creaționiste presupunând intervenția directă a supranaturalului în lumea fizică nu sunt falsificabile, deoarece orice rezultat al unui experiment sau cercetări ar putea fi rodul acțiunilor imprevizibile ale unei divinități omnipotente. În 1976, filosoful Karl Popper a afirmat că „Darwinismul nu este o teorie științifică testabilă, ci un program metafizic de cercetare.” Mai târziu a retractat, afirmând că „teoria selecției naturale este dificil de testat” în comparație cu alte subiecte științifice. Cea mai directă dovadă că teoria evoluției este falsificabilă
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
al unui experiment sau cercetări ar putea fi rodul acțiunilor imprevizibile ale unei divinități omnipotente. În 1976, filosoful Karl Popper a afirmat că „Darwinismul nu este o teorie științifică testabilă, ci un program metafizic de cercetare.” Mai târziu a retractat, afirmând că „teoria selecției naturale este dificil de testat” în comparație cu alte subiecte științifice. Cea mai directă dovadă că teoria evoluției este falsificabilă ar putea fi cuvintele lui Charles Darwin care, în capitolul 6 din "Despre originea speciilor" a scris: „Dacă s-
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
științei Philip Kitcher se referă în mod speciale la chestiunea „falsificabilității” luând notă de criticile filosofice notabile ale lui Popper de către Carl Gustav Hempel și Willard Van Orman Quine care resping definirea unei teorii drept set de propoziții falsificabile. Așa cum afirmă, o viziune strict popperiană a „teoriei” sau observațiilor planetei Uranus când a fost inițial descoperită în 1781 ar fi „falsificat” mecanica celestă a lui Isaac Newton. Dar oamenii au sugerat influența unei alte planete asupra orbitei lui Uranus, iar acestă
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
de ambulanțe au fost trimise la locul deflagrației. Președintele rus Vladimir Putin a ordonat ca răniții grav să fie transportați cu avionul la Moscova pentru tratament de specialitate. Secretarul General al NATO Anders Fogh Rasmussen a calificat atacul drept „barbar”, afirmând că „NATO și Rusia luptă împreună împotriva terorismului”. O astfel de reacție a venit și din partea Comitetului Olimpic Internațional. El și-a exprimat solidaritatea cu victimele atentatului, subliniind că reprezentanții Comitetului au încredere că măsurile de securitate ale Rusiei pentru
Atentatele din Volgograd din decembrie 2013 () [Corola-website/Science/330793_a_332122]
-
în 1563, a permis electorilor Brandenburg al Hohenzollernilor să moștenească guvernara fiefului prusac. Decizia, confirmată în 1569 de Seim, a făcut posibil viitoarea unire a Prusiei cu Brandenburgul. Spre deosebire de succesorii săi, Sigismund al II-lea a fost atent să-și afirme supremația. Comunitatea polono-lituaniană, condusă după 1572 de către regii electivi, a fost în mai puțină măsură să contracareze importanța tot mai mare a activei dinastii Hohenzollern. În 1568 Sigismund August, care se agajase deja într-un program de extindere a flotei
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
în 1985 de către senatorul democrat de atunci al statului Texas, Lloyd Bentsen (viitor candidat la vicepreședinția SUA). Confruntat cu o intensă activitate de lobbying din partea companiilor de asigurări, materializată într-un „munte de scrisori și cărți poștale” primite, acesta a afirmat: „un texan poate face diferența dintre "grassroots" (rădăcinile ierbii) și "Astroturf" (gazon artificial)... aceasta este corespondență organizată”. Ulterior, cuvântul s-a încetățenit în terminologia politică americană, de unde a fost preluat ca atare în multe alte limbi, între care și româna
Astroturfing () [Corola-website/Science/330852_a_332181]
-
Demian), formați la Paris care aduceau cu ei teoriile artei moderne. Grupul acesta de artiști-profesori a adus un suflu nou, ce s-a așternut peste tradițiile locale impregnate de tendințele artei central-europene, în special de expresionism. De aceea se poate afirma că încă din perioada inițială această școală a avut o direcție proprie, distinctă de alte centre artistice precum București sau Iași. După mai multe transformări succesive, la începutul anilor ’60 - o perioadă plină de elan constructiv după război - a fost
Facultatea de Arte și Design din cadrul Universitații de Vest din Timișoara () [Corola-website/Science/330832_a_332161]
-
fel de Magna Carta franc, care rezervă multe drepturi nobililor franci în timp ce evreii erau excluși din toate locurile de muncă pentru Coroană. Interzicerea a plasat în mod eficient toată alfabetizarea în monarhia merovingiană sub control ecleziastic. Articolul 11 din Edict afirma "pacea și disciplina în împărăție" și "suprimă rebeliunea și insolența". Clotaire a fost convins de Warnachar și Rado ca primăria palatului să fie o numire pe viață la Bonneuil-sur-Marne, în apropiere de Paris, în 617. Prin aceasta acțiune, Clotaire a
Clotaire al II-lea () [Corola-website/Science/330856_a_332185]
-
întâmpla. Nu există niciun scenariu și, după cum știți, starea sănătății lui Morgan Freeman nu e tocmai bună în acest moment. Am încercat să-l facem, dar probabil că nu se va întâmpla." Într-un interviu acordat în 2010, Freeman a afirmat că încă mai are în plan realizarea proiectului, dar are dificultăți în găsirea scenariului potrivit, exprimându-și opinia că filmul ar trebui realizat 3D. În ianuarie 2011, Fincher a declarat într-un interviu acordat celor de la MTV că încă are
Universul Rama () [Corola-website/Science/330855_a_332184]
-
Deși posesor al unui pașaport american, Edward Said s-a considerat întotdeauna ca fiind un „intelectual palestinian în exil”. Identitatea omului, nedefinită în termeni statici sau concreți, a devenit o marcă a întregii activități a lui Said, căci, după cum acesta afirma: "“Nu am știut niciodată care a fost prima limbă pe care am vorbit-o, arabă sau engleză, sau care dintre ele îmi aparținea dincolo de orice îndoială”". Studiile universitare de licență au fost realizate la Princeton University (B.A., 1957), fiind
Edward Said () [Corola-website/Science/330887_a_332216]
-
de analiză folosite de acesta au fost vazute ca oglindind relațiile Vestului cu alte culturi, iar separarea "“Vest” (Occident)" vs. "“Est” (Orient)" sau "“Noi”" vs. "“Ceilalți”", ca reprezentând o invenție care fundamentează și legitimează colonialismul occidental. Teoria centrală a lucrării afirmă că imaginile Vestului asupra culturilor din Orientul Mijlociu sunt puternic marcate de stereotipuri ale iraționalității, primitivismului și violenței, arătând totodată cum acestea pătrund în operele literare, academice și jurnalistice, dar și în mentalul colectiv al oamenilor. "Orientalism" a pus bazele pentru
Edward Said () [Corola-website/Science/330887_a_332216]
-
parlament provizoriu creat cu scopul de a susține dreptul de autodeterminare al poporului palestinian și crearea unui stat palestinian independent. În ciuda numeroaselor critici anticoloniale la adresa politicilor israeliene, Said nu a negat niciodată dreptul statului Israel de a exista, însă a afirmat într-un interviu acordat ziarului The Guardian că "“Eu nu le neg cerințele, dar nu pot să nu observ că acestea presupun întotdeauna deposedarea palestinienilor”" . Acesta și-a fundamentat argumentarea pe problematizarea acțiunilor Israelului, care îi oprimă pe palestinieni în
Edward Said () [Corola-website/Science/330887_a_332216]
-
baza unor justificări care invocă persecuția populației evreiești din Europa, precum și pe impactul covârșitor al ideilor sioniste impuse conștiinței europene. Într-una dintre prelegerile susținute la Media Education Foundation în 1998, intitulată “The Myth of 'The Clash of Civilizations", Said afirma că "“nu poți continua să victimizezi pe altcineva doar pentru că tu ai fost la rândul tău o victimă la un moment dat. Trebuie să existe o limită.”" Începând din perioada anilor ’80, Said a susținut soluția existenței a două state
Edward Said () [Corola-website/Science/330887_a_332216]
-
în drept până în 1967. De asemenea, Said considera că Arafat nu acordă suficientă atenție amenințării reprezentate de extinderea coloniilor israeliene din teritoriile palestinene ocupate după 1967 de către Israel. Într-un articol publicat în 1994 în London Review of Books, Said afirmă că "“negociatorii palestinieni de la Oslo, nesiguri de cauza, realizările și istoria lor personală, au confundat nevoia personală de afirmare cu o victorie politică reală. [...] Pierderile, suferința și viitorul poporului palestinian au fost înmânate Israelului pentru a le întrebuința așa cum consideră
Edward Said () [Corola-website/Science/330887_a_332216]
-
îngrădește Palestina, pe care Edward Said nu a trăit să o vadă independentă. Opera sa este și va rămâne o referință importantă pentru mulți academicieni, studenți sau activiști politici din întreaga lume. În cartea "Out of Place: A memoir", Said afirmă cu referire la întreaga sa activitate : "“Deși nu îmi doresc să rănesc sentimentele nimănui, prima mea obligație nu a fost aceea de a fi drăguț ci de a fi sincer cu amintirile, experiențele și sentimentele mele”" . Cu o lună înainte de
Edward Said () [Corola-website/Science/330887_a_332216]
-
ordinul căruia fabrica de țigări de la Odessa a produs pachete marca „Irina Burnaia”. Influența ei asupra lui Alexianu i-a permis să mute mulți funcționari pe care nu-i agrea, cum a fost, de exemplu, pilotul lui Alexianu, Romanițeanu, care afirmase că nu putea servi sub comanda Irinei, deoarece brevetul său de aviator era superior. Irina devine și pilotul lui Alexianu. În urma legăturii cu Alexianu, în 1942 Grigore Stoenescu divorțează de ea. În Transnistria, Alexianu înființează în mai 1942, special pentru
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
Alexianu înființează în mai 1942, special pentru ea, Escadrila Poștei aeriene, cunoscută drept "Escadrila Bugului", comandantă fiind Irina, cu grad de căpitan după fotografiile din epocă afirmație însă contrazisă de generalul Gheorghe Jienescu, șeful Subsecretariatul de Stat al Aerului care afirma că "„Doamna Irina Burnaia este angajată de Guvernământul Transnistriei fără avizul Subecretariatului de Stat al Aerului și fără a avea un grad în armată”". Pe de altă parte, Guvernământul Transnistriei nu făcea oficial parte din România, iar Alexianu afirma că
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
care afirma că "„Doamna Irina Burnaia este angajată de Guvernământul Transnistriei fără avizul Subecretariatului de Stat al Aerului și fără a avea un grad în armată”". Pe de altă parte, Guvernământul Transnistriei nu făcea oficial parte din România, iar Alexianu afirma că aviația de la est de Nistru ținea de Guvernământ. Iritarea lui Jienescu se datora faptului că escadrila fusese înființată din bugetul Subsecretariatului, dar acestuia nu i se recunoștea autoritatea asupra ei. Escadrila avea baza la aerodromul Dalnic, lângă Odesa și
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
pe aerodromul Tatarca. În urma înaintării sovietice, în 1944 se retrage cu întreaga escadrilă, ajungând la Săvârșin, iar apoi la Timișoara. Ajunsă la București își găsește casa rechiziționată, iar singura care îndrăznește să o găzduiască este Nadia Russo. Deși s-a afirmat că ar fi făcut unele abuzuri prin transportarea unor bunuri din Transnistria în România, ancheta din martie 1945 n-a putut dovedi nimic. Totuși, în 1950 este judecată în contumacie pentru complicitate la crime de război prin faptul că escadrila
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
a cumpărat terenul ce aparținea domeniului baronilor din Turia, după propriile sale planuri a finanțat construirea "Băilor Csiszár". Descoperirea zonei de izvoare minerale cu proprietăți curative situată la sud-vest de "Muntele Cetății" este legată de o poveste locală romanțată. Aceasta afirmă că pe la 1889 în timpul unei vînători desfășurate aici, nobilul - obosit fiind, a cerut un scaun pentru odihnă și, când acesta a fost înfipt în pământ, din găuri a ieșit apă. Om de afaceri fiind, "Csiszár Dénes" a apreciat cum trebuie
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
repertoriul lăutăresc, prin sobrietatea stilului său individual și prin tehnica instrumentală excepțională. Este cunoscut în toată lumea mai ales pentru compoziția sa din 1906, "Hora staccato". Alte compoziții cunoscute ale sale sunt: "Hora mărțișorului", "Ceasornicul" și "Căruța poștei". Violonistul Jascha Heifetz afirma despre Dinicu că este cel mai bun violonist pe care l-a ascultat vreodată. s-a născut la 3 aprilie 1889 în cartierul „Scaune” al lăutarilor bucureșteni, într-o modestă casă pe strada Sfinților, și a trăit de mic copil
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
nu a avut parte de instrucție sau serviciu militar. O dată cu moartea sa, media a început să i se adreseze drept "Marele succesor". Deși încă este la începutul conducerii sale, cultul său personal încă se află în dezvoltare. Unii comentatori au afirmat că asemănarea să izibitoare cu Kim Il-sung l-a ajutat să iși solidifice poziția de lider indiscutabil. La puțin timp după preluarea puterii s-a ridicat un semn propagandistic în onoarea să lung de 560 m, vizibil din spațiu, pe
Cultul personalității în Coreea de Nord () [Corola-website/Science/330054_a_331383]
-
cea mai pură forma dimensiunea spiritual ce pare a lipsi unei societăți occidentale reci, materialiste, fără ideal. Fără îndoială că sentimental mistic „nu poate fi apanajul exclusiv al unui neam, al unei limbi al unei națiuni”. În multe locuri, Coranul afirma că nu este decât o versiune, spre folosul arabilor și în limba lor, a mării revelații, care a dat naștere religiilor monoteiste. Mai multe versete nu sunt decât preluări și reminiscente din scripturi, adaptate în aceeași măsură ca și legendele
Mistica islamică () [Corola-website/Science/330048_a_331377]