64,222 matches
-
behavioriști „fundamentaliști”, discipoli ai lui J.B. Watson, au susținut că termenii de satisfacție și insatisfacție sunt subiectivi, și deci nepotriviți pentru a descrie comportamentul. Dar criticii ignorau definițiile riguros „naturaliste” date de Thorndike în 1913 acestor concepte (vezi secțiunea despre teoria originii naturale din Thorndike, 1913). A doua obiecție privea efectul întârziat al unei stări de lucruri, a ceva care „a avut loc în trecut”. Conform behavioriștilor, trecutul, o dată consumat, nu mai poate avea „efecte”; acestea pot fi simțite numai în
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
manipulare, fanatizare. După 1930, Thorndike însuși pare a-și fi dat seama de enorma eroare. 1.9. Apartenențatc "1.9. Apartenența" După 1930, Thorndike a renunțat să-i persifleze pe gestaltiști. Ba chiar a încercat să-și apropie sistemul de teoriile acestora. În 1935 și-a uimit discipolii prin adaptarea termenului de apartenență (belongingness), în jurul căruia a construit o teorie de legătură, o punte către psihologia europeană și behaviorism (Thorndike, 1935, pp. 59-61). La gestaltiști, „apartenența” este definită ca un principiu
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
9. Apartenența" După 1930, Thorndike a renunțat să-i persifleze pe gestaltiști. Ba chiar a încercat să-și apropie sistemul de teoriile acestora. În 1935 și-a uimit discipolii prin adaptarea termenului de apartenență (belongingness), în jurul căruia a construit o teorie de legătură, o punte către psihologia europeană și behaviorism (Thorndike, 1935, pp. 59-61). La gestaltiști, „apartenența” este definită ca un principiu de organizare intrinsecă a configurației (Gestalt). Dar în conexionism? Thorndike l-a formulat ca o lege a învățării: „Dacă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
umană atare conexiuni „absolut noi” sunt puțin frecvente. De aici decurge că valoarea practică a principiului polarității este considerabilă. Dar această descoperire thorndikeniană a fost valorificată mai târziu; și nu de către contestatarii conexionismului, intrat în declin începând din 1940. 2. Teoria învățării prin contiguitatetc "2. Teoria învățĂrii prin contiguitate" „ JH glwvssa Jamartavnousa tavlhqhv levgei.” („Limba care greșește spune adevărul.”) Stobaios 2.1. Viața și opera lui Edwin Guthrietc "2.1. Viața și opera lui Edwin Guthrie" În anul 1958, American Psychological
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
sunt puțin frecvente. De aici decurge că valoarea practică a principiului polarității este considerabilă. Dar această descoperire thorndikeniană a fost valorificată mai târziu; și nu de către contestatarii conexionismului, intrat în declin începând din 1940. 2. Teoria învățării prin contiguitatetc "2. Teoria învățĂrii prin contiguitate" „ JH glwvssa Jamartavnousa tavlhqhv levgei.” („Limba care greșește spune adevărul.”) Stobaios 2.1. Viața și opera lui Edwin Guthrietc "2.1. Viața și opera lui Edwin Guthrie" În anul 1958, American Psychological Foundation a conferit unuia dintre
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
câteva zeci de volume masive. Cartea care i-a adus renumele de great scientist („mare savant”) este The Psychology of Learning, publicată în 1935 și reeditată, cu numeroase adăugiri, în 1953. Volumul reunea cele două studii fundamentale ale sale, dedicate teoriei învățării prin contiguitate. Aproape toate celelalte studii care i-au consolidat notorietatea au fost dedicate aceleiași teorii. Le menționăm pe cele mai importante: „Conditioning as a Principle of Learning” (articol publicat în Psychological Review, nr. 37, 1930); The Psychology of
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
The Psychology of Learning, publicată în 1935 și reeditată, cu numeroase adăugiri, în 1953. Volumul reunea cele două studii fundamentale ale sale, dedicate teoriei învățării prin contiguitate. Aproape toate celelalte studii care i-au consolidat notorietatea au fost dedicate aceleiași teorii. Le menționăm pe cele mai importante: „Conditioning as a Principle of Learning” (articol publicat în Psychological Review, nr. 37, 1930); The Psychology of Human Conflict (1938); „Association and the Law of Effect” (Psychological Review, nr. 47, 1940); „Personality in Terms
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
1959); ș.a. Mai puțin cunoscută a rămas opera sa din 1938, The Psychology of Human Conflict. Era lucrarea psihologului-șef al Biroului de Informații Secrete al Marinei SUA. Cartea părea (și pare!) „eseistică”, în sensul că autorul își argumentează insuficient teoriile și tezele pe care le avansează. Este greu de crezut însă că Guthrie a scris o lucrare fantezistă. Faptele doveditoare și argumentele științifice nu îi lipseau, dar ele constituiau secrete militare. Elaborarea acestei opere pare să fi avut însă o
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
datorează acestei aplecări personale spre abordarea nuanțată. El a introdus în psihologia americană conceptul de asociere prin contiguitate (association by contiguity), care a dinamitat tradițiile asociaționiste și a deschis noi orizonturi behaviorismului. Substantivul englezesc contiguity înseamnă, literal, „învecinare”, „alăturare”. În teoria contiguității învățării însă, el își atașează conotații mai subtile. Am putea numi teoria lui Guthrie în limba română „teoria învățării prin atingere”; dar cuvântul românesc „atingere” este polisemantic și poate deruta. De aceea, suntem nevoiți să păstrăm expresia englezească. Guthrie
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
conceptul de asociere prin contiguitate (association by contiguity), care a dinamitat tradițiile asociaționiste și a deschis noi orizonturi behaviorismului. Substantivul englezesc contiguity înseamnă, literal, „învecinare”, „alăturare”. În teoria contiguității învățării însă, el își atașează conotații mai subtile. Am putea numi teoria lui Guthrie în limba română „teoria învățării prin atingere”; dar cuvântul românesc „atingere” este polisemantic și poate deruta. De aceea, suntem nevoiți să păstrăm expresia englezească. Guthrie a năzuit să formuleze o lege unică și universală a învățării (pe care
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
by contiguity), care a dinamitat tradițiile asociaționiste și a deschis noi orizonturi behaviorismului. Substantivul englezesc contiguity înseamnă, literal, „învecinare”, „alăturare”. În teoria contiguității învățării însă, el își atașează conotații mai subtile. Am putea numi teoria lui Guthrie în limba română „teoria învățării prin atingere”; dar cuvântul românesc „atingere” este polisemantic și poate deruta. De aceea, suntem nevoiți să păstrăm expresia englezească. Guthrie a năzuit să formuleze o lege unică și universală a învățării (pe care o vom vedea mai jos) pe
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
-i domina epoca. Dar nu a făcut-o. S-a închinat, de-a lungul întregii cariere, aceluiași idol învechit: „schema S-R”. Rămâne misterios acest atașament habotnic al unui psiholog posesor a ceea ce americanii numesc a brilliant mind. 2.2. Teoria învățării prin contiguitatetc "2.2. Teoria învățĂrii prin contiguitate" Baza teoriei este „legea învățării prin contiguitate” pe care el a formulat-o pentru prima dată în 1935 și a revizuit-o apoi de câteva ori. Prima formulare, în exprimarea originală
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
făcut-o. S-a închinat, de-a lungul întregii cariere, aceluiași idol învechit: „schema S-R”. Rămâne misterios acest atașament habotnic al unui psiholog posesor a ceea ce americanii numesc a brilliant mind. 2.2. Teoria învățării prin contiguitatetc "2.2. Teoria învățĂrii prin contiguitate" Baza teoriei este „legea învățării prin contiguitate” pe care el a formulat-o pentru prima dată în 1935 și a revizuit-o apoi de câteva ori. Prima formulare, în exprimarea originală, este următoarea: „A combination of stimuli
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de-a lungul întregii cariere, aceluiași idol învechit: „schema S-R”. Rămâne misterios acest atașament habotnic al unui psiholog posesor a ceea ce americanii numesc a brilliant mind. 2.2. Teoria învățării prin contiguitatetc "2.2. Teoria învățĂrii prin contiguitate" Baza teoriei este „legea învățării prin contiguitate” pe care el a formulat-o pentru prima dată în 1935 și a revizuit-o apoi de câteva ori. Prima formulare, în exprimarea originală, este următoarea: „A combination of stimuli which has accompanied a movement
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
apariția sa, tinde să fie urmată de acea mișcare”). Uneori, Guthrie a considerat această lege doar un „principiu de condiționare” (the conditioning principle), recunoscând, tacit, că respectiva lege ar putea fi numai un postulat. Formularea ca atare presupune clar depășirea teoriei pavloviene a reflexelor condiționate 1. Oarecum insolit, conceptul de contiguitate are la Guthrie, așa cum am sugerat deja, o semnificație aparte. El desemna, sintetic, faptul că un anumit model de stimuli (grupare de stimuli; stimulus pattern) își obține întreaga putere asociativă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
cel puțin, relativizată. Iar „legea exercițiului”, a aceluiași cercetător, este pur și simplu abolită. „Învățăm spontan”, „învățăm instantaneu”, „învățăm într-o clipă” - iată ce susținea în 1935 Guthrie. Oteorie care părea diferită de toate celelalte convingeri cu privire la învățare. Ceea ce diferențiază teoria lui Edwin Guthrie în ansamblul behaviorismului este radicalismul ei. Guthrie susține pur și simplu că învățarea este completă într-o singură experiență 1. Este corolarul tuturor investigațiilor sale. O concluzie care derivă direct din legea achiziției. În 1959, el a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
aici un rol fundamental: excitarea și depresia. Prin „excitare” se înțeleg acele răspunsuri care revigorează acțiunea. Prin „depresie” se înțeleg acele reacții ce diminuează posibilitatea de acțiune. Mișcările și răspunsurile emoționale trebuie considerate ca fiind obiectul prioritar de studiu al teoriei învățării. În centrul acesteia trebuie să stea principiul asociației. Acesta poate fi enunțat astfel: „modelele (patterns) de stimuli care acționează în timpul unui răspuns tind ca, la reapariția lor, să genereze sau să ocazioneze acel răspuns”2. Guthrie admite că acest
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în situații pe care le-am asociat anterior; aceasta se produce indiferent dacă reacția a fost dorită sau nu, reușită sau nu. Învățăm în general. Învățăm greșeli și lucruri reprobabile tot așa cum învățăm succese și bune obiceiuri 1. Guthrie ridiculizează „teoriile limitative” ale învățării; este cazul teoriilor care se limitează la „prezicerea interiorului” (cazul gestaltiștilor) sau la „atingerea scopurilor” (cazul lui Tolman și al teoriilor teleologiste); acestea nu ne spun nimic în privința „învățării negative” (fumatul, drogurile, alcoolismul etc.) și nu ne
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
asociat anterior; aceasta se produce indiferent dacă reacția a fost dorită sau nu, reușită sau nu. Învățăm în general. Învățăm greșeli și lucruri reprobabile tot așa cum învățăm succese și bune obiceiuri 1. Guthrie ridiculizează „teoriile limitative” ale învățării; este cazul teoriilor care se limitează la „prezicerea interiorului” (cazul gestaltiștilor) sau la „atingerea scopurilor” (cazul lui Tolman și al teoriilor teleologiste); acestea nu ne spun nimic în privința „învățării negative” (fumatul, drogurile, alcoolismul etc.) și nu ne avertizează împotriva posibilității omului de a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
general. Învățăm greșeli și lucruri reprobabile tot așa cum învățăm succese și bune obiceiuri 1. Guthrie ridiculizează „teoriile limitative” ale învățării; este cazul teoriilor care se limitează la „prezicerea interiorului” (cazul gestaltiștilor) sau la „atingerea scopurilor” (cazul lui Tolman și al teoriilor teleologiste); acestea nu ne spun nimic în privința „învățării negative” (fumatul, drogurile, alcoolismul etc.) și nu ne avertizează împotriva posibilității omului de a-și însuși comportamente reprobabile (crima, războiul, agresivitatea etc.), comportamente false (cameleonismul, prefăcătoria, minciuna etc.)2. Ignorarea universalității învățării
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
fi prin ele însele subiecte ale învățării asociative, dar pot fi atașate și unor patternuri noi sau stimuli noi. S-a demonstrat însă nu numai asocierea dintre stimuli și reacții, ci și disocierea stimul-răspuns. În legătură cu acest fenomen, Guthrie a elaborat teorii secundare cu privire la: „inhibiția asociativă”, „uitare”, „dezînvățare”, „relația dintre recompensă și pedeapsă”, „procesul instruirii”, „motivație” ș.a. Le expunem în continuare pe scurt. 2.3. Teoria inhibiției asociativetc "2.3. Teoria inhibiției asociative" Guthrie și-a fundamentat această teorie fundamentală pe lucruri
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
numai asocierea dintre stimuli și reacții, ci și disocierea stimul-răspuns. În legătură cu acest fenomen, Guthrie a elaborat teorii secundare cu privire la: „inhibiția asociativă”, „uitare”, „dezînvățare”, „relația dintre recompensă și pedeapsă”, „procesul instruirii”, „motivație” ș.a. Le expunem în continuare pe scurt. 2.3. Teoria inhibiției asociativetc "2.3. Teoria inhibiției asociative" Guthrie și-a fundamentat această teorie fundamentală pe lucruri evidente desprinse din fapte de viață. Cea relatată în 1942 era, în același timp, „amuzantă și sinistră”3. Ea îl conducea spre concluzia că
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
reacții, ci și disocierea stimul-răspuns. În legătură cu acest fenomen, Guthrie a elaborat teorii secundare cu privire la: „inhibiția asociativă”, „uitare”, „dezînvățare”, „relația dintre recompensă și pedeapsă”, „procesul instruirii”, „motivație” ș.a. Le expunem în continuare pe scurt. 2.3. Teoria inhibiției asociativetc "2.3. Teoria inhibiției asociative" Guthrie și-a fundamentat această teorie fundamentală pe lucruri evidente desprinse din fapte de viață. Cea relatată în 1942 era, în același timp, „amuzantă și sinistră”3. Ea îl conducea spre concluzia că în procesul învățării apar efecte
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Guthrie a elaborat teorii secundare cu privire la: „inhibiția asociativă”, „uitare”, „dezînvățare”, „relația dintre recompensă și pedeapsă”, „procesul instruirii”, „motivație” ș.a. Le expunem în continuare pe scurt. 2.3. Teoria inhibiției asociativetc "2.3. Teoria inhibiției asociative" Guthrie și-a fundamentat această teorie fundamentală pe lucruri evidente desprinse din fapte de viață. Cea relatată în 1942 era, în același timp, „amuzantă și sinistră”3. Ea îl conducea spre concluzia că în procesul învățării apar efecte negative care reprimă învățări anterioare pentru a instala
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ne-ar putea îndreptăți să afirmăm că elevii sunt învățați în școală mai mult „rele” decât „bune”. Chiar și comportamentul bine cunoscut de „scârbă” față de școală, denunțat de milioane de elevi, deși nenatural, se învață la școală!1 2.4. Teoria uităriitc "2.4. Teoria uitării" „Pe timpul verii uitam aproape toată logica matematică învățată vreme de un an la Facultatea de Filosofie și la care primisem nota maximă la examenul din primăvară. La fel s-a întâmplat și cu alte discipline
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]