54,815 matches
-
pregătire până când să trebuiască să ocupe pozițiile de pe râul Dyle. În fapt, britanicii au avut la dispoziție doar patru zile. Când Adolf Hitler a aflat că aliații au ocupat pozițiile de pe râul Dyle, el a jubilat - inamicii căzuseră în capcana germană. Planul D a funcționat practic în favoarea germanilor, care au declanșat atacul principal, așa cum prevedea Planul Manstein, prin Ardeni. Planificatorii germani presupuseseră că aliații urmau să răspundă cu o înaintare în Belgia centrală. BEF și Armatele 1 și 7 franceze au
Planul Dyle () [Corola-website/Science/333134_a_334463]
-
Franței. Istoricul britanic Julian Jackson consideră că la înfrângerea Franței a contribuit în bună măsură și decizia lui Gamelin de trimitere a rezervei strategice franceze, reprezentată de Armata a 7-a, într-o zonă departată de principala axă a atacului german, ceea ce i-a împiedicat pe aliați să reacționeze rapid și eficient.
Planul Dyle () [Corola-website/Science/333134_a_334463]
-
este un drum pietonal pavat în serpentina de pe insulă Capri, care conectează zona formată de Conventul Sân Giacomo și Grădinile lui Augustus cu Marină Piccola. Comandat de către industriașul german Friedrich Alfred Krupp, drumul acoperă o diferență de altitudine de circa 100 m. Construită între 1900 și 1902, a fost aparent o cale de legătură pentru Krupp între luxosul sau hotel, Grand Hotel Quisisana, si Marină Piccola, unde era ancorată
Via Krupp () [Corola-website/Science/333138_a_334467]
-
hotel ca pe unul dintre cele mai exclusiviste spații de cazare din lume." Printre oaspeții celebre ai acestui hotel s-au aflat scriitorul rus Maxim Gorki, cântărețul rus Feodor Șaliapin, Oscar Wilde (împreună cu amantul său, lordul Alfred Douglas) și industriașul german Friedrich Alfred Krupp. Alți oaspeți notabili au fost Tom Cruise, Sidney Sheldon, Gianni Agnelli, Claudette Colbert, Jean-Paul Sartre, Gerald Ford și Sting.
Grand Hotel Quisisana () [Corola-website/Science/333151_a_334480]
-
1928. Tot în acest an traduce și publică, împreună cu Ștefan Baljalarschi, " Poemele mele" a lui Serghei Esenin. De tânăr, și-a creat multe adversități publicând în Revista "SO4H2"(Acid sulfuric) texte prin care se delimita de „exclusivismul rasei și culturii germane”, în care-l combate pe Oswald Spengler, filosof idealist, reprezentant al antiintelectualismului și istoric german, un critic fervent al latinității. Dialogurile sale epigramistice merg până la caricaturizarea celor mai înalte vârfuri ale societății literare sau politice: A. C. Cuza, Ion Pillat, Radu
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
Serghei Esenin. De tânăr, și-a creat multe adversități publicând în Revista "SO4H2"(Acid sulfuric) texte prin care se delimita de „exclusivismul rasei și culturii germane”, în care-l combate pe Oswald Spengler, filosof idealist, reprezentant al antiintelectualismului și istoric german, un critic fervent al latinității. Dialogurile sale epigramistice merg până la caricaturizarea celor mai înalte vârfuri ale societății literare sau politice: A. C. Cuza, Ion Pillat, Radu D. Rosetti, Al. O. Teodoreanu, Nicolae Iorga, N. Crevedia (“Eugen Barbu e fiul lui Nicolae
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
volumului „Furcile caudine”<br> - Epigrame din volumul„Flori veninoase"<br> - Alte epigrame, publicate în diverse ziare și reviste - Poezii publicate în diferite ziare și reviste ale vremii<br> - Placheta „Simple nimicuri” - „Moneda fantazienilor” - povestite utopică<br> - „Exclusivismul rasei și culturii germane” Abia după „dezghețul ideologic” din deceniul al șaptelea, Pena este inclus în antologia "Epigramisti români de ieri și de azi" a lui N. Crevedia, din 1975 - Editura Eminescu. Iar in ziarul „Teleormanul ”, din 29 septembrie 1979, Gh. Filimon și I.
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
parte a mai amplei Bătălii a Franței, o campaniei ofensivă a Germaniei Naziste din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Luptele au durat timp de 18 zile în mai 1940 și s-a încheiat cu ocuparea Belgiei de către forțele germane după capitularea armatei belgiene. Pe 10 mai 1940, Germania a invadat Luxemburgul, Olanda și Belgia în cadrul planului operațional "Fall Gelb" (Planul Galben). Forțele aliate au încercat să oprească armata germană în Belgia, considerând că aici se va desfășura principala ofensivă
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
1940 și s-a încheiat cu ocuparea Belgiei de către forțele germane după capitularea armatei belgiene. Pe 10 mai 1940, Germania a invadat Luxemburgul, Olanda și Belgia în cadrul planului operațional "Fall Gelb" (Planul Galben). Forțele aliate au încercat să oprească armata germană în Belgia, considerând că aici se va desfășura principala ofensivă nazistă. După ce Franța și-a trimis în zonă cele mai bine dotate și antrenate trupe în Belgia în perioada 10 - 12 mai, germanii au pus în aplicare faza a doua
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
zonă cele mai bine dotate și antrenate trupe în Belgia în perioada 10 - 12 mai, germanii au pus în aplicare faza a doua a planurilor lor, „lovitura de seceră”, o strâpungere prin Ardeni urmată de înaintarea rapidă spre Canalul Mânecii. Armata germană a ajuns pe malurile Canalului după cinci zile de la declanșarea atacului, încercuind armatele aliate. Germanii au redus treptat punga forțelor aliate, pe care le-au împins către mare. Armata belgiană a capitulat pe 28 mai 1940. În cadrul acestei campanii s-
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
curând depășită de luptele de tancuri din Africa de nord și de pe frontul de răsărite. Tot acum s-a desfășurat și Bătălia de la Fortul Eben-Emael, prima operațiune aeropurtată care a folosit atacul parașutiștilor pentru cucerirea unei poziții defensive. Istoria oficială germană a vorbit despre 18 zile de lupte grele, în timpul cărora belgienii au opus o rezistență îndârjită și a sulbiniat „vitejia extraordinară” a inamicilor. Capitularea belgienilor a obligat forțele aliate să se retragă din Europa continentală. Royal Navy a întreprins o
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
continue operațiunile militare. Franța a fost obligată să semneze un armistițiu cu Germania în iunie 1940. Belgia a fost ocupată de germani până în toamna anului 1944, când a fost eliberată de aliații occidentali. Strategia Belgiei de apărare împotriva unui atac german a trebuit să facă față unor probleme politice și militare. Din punct de vedere al strategiei militare, belgienii nu doreau ca pozițiile lor defensive la granița cu Germania să devină doar o prelungire a Liniei maginot. O asemenea abordare putea
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
politice și militare. Din punct de vedere al strategiei militare, belgienii nu doreau ca pozițiile lor defensive la granița cu Germania să devină doar o prelungire a Liniei maginot. O asemenea abordare putea să lase Belgia expusă la un atac german din spate prin Olanda. De asemenea, în cazul acestei abordări, belginenii ar fi depins prea mult de rapiditatea deplasării ajutoarelor franceze în zona atacată. Din punct de vedere politic, belgienii nu aveau încredere în francezi. Mareșalul Philippe Pétain sugerase un
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
cazul unui atac al germanilor împotriva Poloniei. Belgienii ar fi preferat o alianță cu Regatul Unit. Britanicii intraseră în război în prima conflagrație mondială ca răspuns la violarea de către germani a neutralității belgiene. Porturile belgiene la Canalul Mânecii oferiseră Marinei Imperiale Germane accesul la baze navale folositoare în războiul cu britanicii, iar în cazul repetării ocupației germane, ele ar fi reprezentat baze de atac pentru "Kriegsmarine" și "Luftwaffe" în cadrul unui posibil conflict viitor. În acest timp, guvernul britanic era prea puțin preocupat
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Unit. Britanicii intraseră în război în prima conflagrație mondială ca răspuns la violarea de către germani a neutralității belgiene. Porturile belgiene la Canalul Mânecii oferiseră Marinei Imperiale Germane accesul la baze navale folositoare în războiul cu britanicii, iar în cazul repetării ocupației germane, ele ar fi reprezentat baze de atac pentru "Kriegsmarine" și "Luftwaffe" în cadrul unui posibil conflict viitor. În acest timp, guvernul britanic era prea puțin preocupat de problemele Belgiei. Lipsa angajamentelor ferme din partea britanicilor au dus la retragerea Belgiei din grupul
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Leopold al III-lea din octombrie 1936. Armata Franceză și-a văzut planurile strategice subminate - nu se mai puteau baza pe o cooperare strânsă cu belgienii pentru apărarea granițelor estice ale celor din urmă, ceea ce creștea șansele succesului unui atac german pe acea direcție. Francezii depindeau de gradul de cooperare al belgienilor. Neutralitatea belgienilor îi lipsea pe francezi de răgazul dat de o defensivă puternică în țara vecină, care ar fi întârziat atacul diviziilor mobile de tancuri ale germanilor. Franța a
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
obținute prin spionaj sau recunoașteri aeriene. Aliații concepuseră așa-numitul „Plan Dyle” pentru sprijinirea Belgiei. Cele mai bune unități aliate, printre care și cele mai bune divizii blindate franceze, urmau să înainteze spre râul Dyle ca răspuns la o invazie germană. Planul urma să asigure întărirea linie defensive belgiene în estul țării, pe linia Meuse-Canalul Albert și păstrarea controlului asupra Estuarului Scheldt. Se realiza astfel o legătură a liniilor defensive franceze din sud cu forțele care apărau Ghentul și Anvers. Slăbiciunea
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
prelungire conrespunzătoare a frontului francez de la frontieră. Pentru britanici, liniile lor de comunicație din porturile Golfului Biscaya urmau să fie paralele cu frontul. În ciuda riscului reprezentat de trimiterea forțelor aliate în Belgia centrală, ceea ce le făcea vulnerabile la un atac german de încercuire prin flanc, Maurice Gamelin a aprobat planul, care nu a mai fost schimbat până la declanșarea războiului. Britanicii, care la data când a fost conceput planul nu aveau trupe pe continent și erau în plin efort de reînarmare, nu
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
bombardemente strategice asupra regiunii industriale Ruhr. După retragerea oficială a Belgiei din rândurile aliaților occidentali, belgienii au refuzat să se participe la orice întâlnire oficială a Statelor Major francez și britanic de teama compromiterii neutralității. Belgienii nu au considerat invazia germană ca inevitabilă și erau hotărâti ca, în cazul în care ar fi fost totuși atacați, să organizeze rezistența în noile fortificații precum era Fortul Eben-Emael. Belgienii au hotărât să își refacă fortificațiile de-a lungul frontierei cu Germania după ce Adolf
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
fuseseră terminate. Chiar și așa, se considera că defensiva era deja depășită. Era nevoie de o rezervă mobilă cu efective importante pentru păzirea zonelor din spatele fortificațiilor și ca atare s-a ajuns la concluzia că protecția împotriva unui atac fulger german nu este suficientă. Era nevoie și de rezerve de mână de lucru, dar o lege pentru prelungirea serviciului militar și pentru îmbunătățirea instruirii forțelor aramte a fost respins de populație pe motiv că s-ar crește obligațiunile militare ca și
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
14 octombrie 1936 în fața Consiliului de Miniștri încercând să își convingă poporul și guvernul că este nevoie de creșterea cheltuielilor pentru apărare. El a subliniat trei puncte care trebuiau să ducă la creșterea efortului de reînarmare a țării: a) Reînarmarea germană, care a urmat completei remilitarizări a Italiei și Rusiei (Uniunii Sovietice), a făcut ca alte state, chiar și cele erau în mod deliberat pacifiste precum Elveția și Olanda, să ia măsuri excepționale de prevedere. b) A fost o așa mare
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
să fie de o asemenea forță, viteză și amploare încât să fie în mod special alarmante pentru țările mici precum Belgia. c) Neliniștile noastre au crescut de reocuparea Renaniei și de faptul că bazele de start al unei posibile invazii germane au fost mutate lângă frontierele noastre. Pe 24 aprilie 1937, francezii și britanicii au publicat o declarație prin care afirmau că securitatea Belgiei este o chestiune de maximă importanță pentru aliații occidentali și că ele îi vor apăra frontierele în
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
spre sud, ca să facă joncțiunea cu forțele franceze. Aceată informație nu a fost transmisă lui Gamelin. Din punctul de vedere belgian, Planul Dyle avea anumite avantaje. În loc ca aliații să efectueze o înaintare limitată spre Scheldt, sau să întâmpine atacul german pe linai frontierei belgiano-franceze, înaintarea spre cursul râului Dyle avea să reducă lungimea frontului aliat în Belgia centrală cu 70 km, eliberând în acest fel efective numeroase, utilizate mai apoi ca rezerve strategice. Executarea acestui plan ar fi salvat o
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
din est. De asemenea, exista avantajul folosirii complete a diviziilor olandeze și belgiene. Gamelin a apărat justețea acestui plan chiar și după înfrângere, folosindu-se de argumentele de mai sus. Pe 10 ianuarie 1940, a avut loc Incidentul Mechelen - maiorul german Hellmuth Reinberger s-a prăbușit cu un avion Messerschmitt Bf 108 lângă Mechelen-sur-Meuse. Reinberger avea asupra lui primele planuri ale invaziei germane în Europa Occidentală care, așa cum se aștepta Gamelin, prevedea o repetare a Planlui Schlieffen din 1914 - un atac
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
înfrângere, folosindu-se de argumentele de mai sus. Pe 10 ianuarie 1940, a avut loc Incidentul Mechelen - maiorul german Hellmuth Reinberger s-a prăbușit cu un avion Messerschmitt Bf 108 lângă Mechelen-sur-Meuse. Reinberger avea asupra lui primele planuri ale invaziei germane în Europa Occidentală care, așa cum se aștepta Gamelin, prevedea o repetare a Planlui Schlieffen din 1914 - un atac prin Belgia (în noua variantă și prin Olanda) împotriva Franței. Belgienii au privit la început cu suspiciune planurile, pe care le-au
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]