53,579 matches
-
o crimă, prilej de a pune în mișcare un întreg repertoriu de fizionomii, comportamente și limbaje: adolescenta pură (Anda Deheleanu), gestionarul hoț (Ștefan Mărăcineanu), femeia vulgară și ușuratică, sprijin neprețuit pentru detectiv datorită limbuției sale (Roza Mărgărit), bătrânul care își transformă casa în tractir (Aram Agopian) sau actrița proxenetă (Mariana Pop). Oarecum diferit este romanul Femei singure (1969), unde accentele psihologice sunt mai judicios distribuite, nuanțând viața interioară a personajelor. Frământările Rodicăi (soția unui condamnat la cincisprezece ani de închisoare) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
am în vedere preferințe care sunt complete și tranzitive. footnote>), care să îndeplinească o serie de condiții considerate intuitive. Funcția de bunăstare socială ar trebui să: permită indivizilor să prefere oricum doresc între alternativele de pe agendă (condiția domeniului universal), să transforme orice preferință unanimă a indivizilor în preferință socială (condiția Pareto slabă), în compararea a două alternative să excludă, din determinarea preferinței sociale, informațiile irelevante despre alte alternative (condiția independentei față de alternativele irelevante). În urma unei demonstrații elegante, Arrow arată că există
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
dacă: 1) atunci când există un învingător Condorcet, acela va fi și învingător Dodgson 2) atunci când nu există un învingător Condorcet (așadar, există o majoritate ciclică), pentru fiecare alternativă determină numărul schimbărilor adiacente în preferințele votanților, care sunt necesare pentru a transforma acea alternativă în învingător Condorcet. Alternativa care necesită cel mai mic număr de schimbări este învingător Dodgson. Altfel spus, alternativa care prezintă cea mai mică distanță Dodgson față de învingătorul Condorcet este învingător Dodgson ( dI ). [e.1.2.1*]: Fie o
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
variază în ceea ce privește un singur individ (deci sunt întrunite condițiile de acordare a decisivității libertariene în varianta Sen), drepturile individuale își pierd vocea, în sensul că preferința individului decisiv (prin varianta menționată în paranteza anterioară) pe anumite alternative nu mai este transformată în preferință socială. footnote>; b) ni2L :dacă unii dintre indivizi au preferințe intruzive, atunci decisivitățile tuturor sunt anulate; c) ni3L : decisivitățile indivizilor cu preferințe intruzive sunt anulate. De aici, rezultatul de posibilitate: există o funcție de decizie socială care satisface U
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
atunci nu-și mai poate folosi dreptul de veto slab (prin condiția Pareto) împotriva lui z, pe (x,z). Dacă însă perechile rămase în afara decisivităților libertariene nu sunt în domeniul procedurii paretiene și nu există nicio altă procedură care să transforme informația individuală în informație socială, atunci aceasta din urmă are ca sursă doar decisivitățile libertariene<footnote Dacă unei alternative x i s-a dat veto într-o decisivitate libertariană, atunci, deși ea este preferată unanim unei alternative z, condiția Pareto
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
deși ea este preferată unanim unei alternative z, condiția Pareto nu se aplică. Altfel spus, societatea este „pedepsită” pentru preferința ei pentru x împotriva lui z, prin amuțirea vocii condiției Pareto, i.e. deși ∀i, xPiz, această preferință nu va fi transformată în preferință socială. Nu vom avea, așadar, o preferință socială între x și z. footnote>. Cum acestea sunt consistente din premise (vezi Suzumura (1978), (1979) și Sen (1976)), relația de preferință socială este și ea consistentă. Paradoxul este rezolvat<footnote
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
constantă preferința pentru i-varianta din decisivitatea libertariană, atunci paradoxul nu apare. Hammond condiționează criteriul Pareto slab de acest tip de preferințe, propunând criteriul Pareto privat. În cazul în care preferințele din sfera publică nu sunt orientate privat, funcția le transformă în preferințe orientate privat. footnote>. 5.3. Restricția Saari În (1997), Saari formulează o altă restricție a condiției paretiene slabe. Argumentul are două părți. În primul rând, există o incompatibilitate între dimensiunea de separabilitate între perechile de alternative pe care
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
alternative, chiar dacă toți indivizii le preferă acelor alternative. Asta înseamnă că 1 2 3 4[ ] [ ]s sa P a a P a¬ ∧¬ , deci paradoxul este eliminat. Pentru mai mulți indivizi, strategii, alternative, logica este aceeași. Paradoxul apare atunci când condiția Pareto transformă în preferință socială preferințele unanime ale indivizilor pe o pereche care nu se află într-una dintre decisivitățile libertariene. Alternativa preferată în acest mod este, întotdeauna, dominată într-una dintre perechile de decisivitate libertariană. Acesta este motivul pentru care apare
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
diferite de preferințele libertariene minimal raționale deoarece tranzitivitatea nu cere monotonie. Acest aspect este clar în următorul exemplu: presupunem că avem 0 preferat lui 1, preferat lui 0,5. Tranzitivitatea este satisfăcută în vreme ce monotonia nu. Dacă impunem criteriului Pareto să transforme în preferință socială doar acele profiluri care sunt disjunct-monotone și a) să le ignore pe celelalte, transformând în preferințe sociale doar decisivitățile libertariene; b) să le transforme pe celelalte în așa fel încât să fie consistente cu cele din decisivitățile
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
exemplu: presupunem că avem 0 preferat lui 1, preferat lui 0,5. Tranzitivitatea este satisfăcută în vreme ce monotonia nu. Dacă impunem criteriului Pareto să transforme în preferință socială doar acele profiluri care sunt disjunct-monotone și a) să le ignore pe celelalte, transformând în preferințe sociale doar decisivitățile libertariene; b) să le transforme pe celelalte în așa fel încât să fie consistente cu cele din decisivitățile libertariene. Această soluție rezolvă paradoxul pentru toate cazurile discutate în secțiunea anterioară și recurge la ierarhizarea etică
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
0,5. Tranzitivitatea este satisfăcută în vreme ce monotonia nu. Dacă impunem criteriului Pareto să transforme în preferință socială doar acele profiluri care sunt disjunct-monotone și a) să le ignore pe celelalte, transformând în preferințe sociale doar decisivitățile libertariene; b) să le transforme pe celelalte în așa fel încât să fie consistente cu cele din decisivitățile libertariene. Această soluție rezolvă paradoxul pentru toate cazurile discutate în secțiunea anterioară și recurge la ierarhizarea etică pe care am considerat-o specifică libert arianismului: vocea puternică
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
preferințelor, ci de admisibilitate a acestora. Altfel spus, problema ar fi a domeniului universal, și nu a condiției Pareto. În acest sens, dreptul meu inalienabil de a nu fi ucis este protejat nu prin faptul că preferința unanimă nu se transformă în preferință socială, ci prin acela că preferințele noastre (ale tuturor) ca eu să fiu ucis nu se află în domeniul funcției. Așadar, ca regulă de agregare a preferințelor, drepturile alienabile ar avea domeniul restricționat. Interpretarea este interesantă, însă, în
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
să îmi fie împărțite altor persoane care fără un transplant ar muri, atunci, potrivit condiției Pareto slabe, preferința socială ar trebui să fie aceasta. Potrivit dreptului meu inalienabil de a nu fi ucis, această preferință unanimă nu poate fi însă transformată în preferință socială<footnote Voi discuta pe larg această problemă în partea a patra. Pe scurt, ea vizează faptul că drepturile inalienabile pot fi privite ca alegeri sociale impuse, acestea scoțându-le nu numai din domeniul condiției Pareto (care are
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
alegeri sociale impuse, acestea scoțându-le nu numai din domeniul condiției Pareto (care are dimensiunea de nonimpunere), ci și din cel al TAS clasice. footnote>. Asemănător, dacă toți preferăm ca eu să mă vând ca sclav, condiția Pareto slabă va transforma această preferință unanimă în preferința socială. Totuși, dacă libertatea este un drept inalienabil, sclavia nu va fi admisibilă social. La fel, diferite tipuri de etici, spre exemplu cea creștin democrată, pot nega grupului dreptul de a transforma orice preferință unanimă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Pareto slabă va transforma această preferință unanimă în preferința socială. Totuși, dacă libertatea este un drept inalienabil, sclavia nu va fi admisibilă social. La fel, diferite tipuri de etici, spre exemplu cea creștin democrată, pot nega grupului dreptul de a transforma orice preferință unanimă în preferință socială<footnote Spre exemplu, viziunea lui Maritain (1951) în privința eticii consecinționiste machiavelliene. Potrivit acesteia, mijloacele permise în atingerea oricărui scop sunt doar cele conforme cu morala creștină. Să plecăm de la această idee în a presupune
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
în a presupune că toți preferăm folosirea unor mijloace abominabile în atingerea unor scopuri, fie ele și conforme cu dreptatea. Prin criteriul paretian slab, indiferent care ar fi mijloacele, cel care este preferat strict de toți indivizii trebuie să fie transformat în preferință socială. Potrivit eticii creștin-democrate nu orice astfel de mijloc poate fi preferat social. Dacă invadarea unei țări vecine este preferată strict de toți membrii țării noastre, criteriul Pareto transformă această preferință în preferință socială, în vreme ce criteriul creștindemocrat scoate
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
este preferat strict de toți indivizii trebuie să fie transformat în preferință socială. Potrivit eticii creștin-democrate nu orice astfel de mijloc poate fi preferat social. Dacă invadarea unei țări vecine este preferată strict de toți membrii țării noastre, criteriul Pareto transformă această preferință în preferință socială, în vreme ce criteriul creștindemocrat scoate această alternativă din sfera de alegere a indivizilor și o trece în cea a Evangheliei, interzicând-o (aceeași problemă ca și în cazul drepturilor inalienabile - condiția de nonimpunere nu este satisfăcută
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
duce la leziuni generalizate, caracterizate prin: cheiloză, glosodinie, blefaro-conjunctivită și ataxie a membrelor inferioare. Simptomele avitaminozei B2 sunt observate la indivizii policarențați. Riboflavina, ca atare, stimulează secreția de HCL a mucoasei gastrice și de factor intrinsec, iar în procesul vederii transformă indirect (prin intermediul coenzimelor la structurarea cărora participă) lungimile de undă scurte în lungimi de undă lungi, perceptibile, pentru care ochiul omenesc are o sensibilitate mai mare [Oeriu, 1974]. Surse vegetale: frunzele și florile de păducel (Crataegus monogyna), rizomii de pir
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Olga I. Botez () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2096]
-
colaborăm de fapt. Ea devine încă și mai dificilă din clipa în care gândul că altcineva sau nimeni a ales în locul nostru dă naștere unui regret infinit. Ea devine imposibilă când acest fapt este resimțit ca o umilință și se transformă în prilej de necontenită revoltă. Dimpotrivă, colaborarea se face firesc când ceea ce e străin în noi devine intim și când ceea ce vine de dinaintea alegerii noastre este trăit ca și cum ar fi fost ales de noi. A dori să-ți alegi din
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pentru mine pentru că eu nu pot hotărî în privința mea. Dar nu pot nu pentru că nu pot, ci pentru că putința mea este împiedicată să se manifeste. Umilirea induce în mine conștiința falsei mele infirmități. Hotărându-se în locul meu, sunt invalidat, sunt transformat în mod artificial în infirm. Pentru că nu mă hotărăsc, pentru că am devenit obiect al unei hotărâri străine de mine, pentru că hotarele mele emană din afara mea, nu mă mai pot constitui ca eu. Eu nu mai sunt eu; eu nu mai
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
calitatea unică de om și prin cele douăsprezece limite pe care această calitate, oriunde și oricând, le implică. Cum e atunci cu putință ca însuși temeiul identității să devină unul al excluderii și agresivității? Cum poate altul identic să se transforme în altul diferit, de vreme ce a fi om înseamnă a participa la cele douăsprezece elemente ale fondului intim-străin și de vreme ce participarea la cele douăsprezece elemente ne cufundă în vasta identitate a calității de om? Unde apare diferența, ca sursă a excluderii
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ceea ce el are diferit de mine. La limită, tot ceea ce cade în afara eului meu îmi este străin. Sunt atât de bine închis în diferența limitelor mele, încât identitatea pe care o împart cu ceilalți devine insesizabilă. Firescul a ceea ce sunt transformă în nefiresc tot ceea ce e altfel decât mine. Totul, în mine, este acord cu cele douăsprezece limite care mă determină în concretețea lor, dar acest acord se însoțește cu opreliștea absolută ca același drept să și-l asume și altul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ca facultate a alegerii nu se poate exersa „liber“, ci doar îngrădită de celelalte limite care alcătuiesc fondul intim-străin. Sunt acestea singurele limite care îngrădesc - și totodată fac cu putință - exercițiul libertății și care, făcând-o să depindă de..., o transformă în libertate gravitațională? Libertatea ca alegere nu se poate exersa decât în măsura în care se bazează pe conștiința existenței unor posibilități variate, a căror realizare depinde numai de mine - pe conștiința existenței posibilităților mele. Libertatea este putința de a alege între mai
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
este rândul meu apoi să hotărăsc, cu libertatea care mi-a fost hotărâtă, alte hotare, hotarele hotărârilor mele. Hotărârea este trecerea hotarului în registrul libertății, „punerea“ lui - ca expresie a conștiinței voluntare și libere. La nivelul conștiinței, problema hotarului se transformă în problemă a hotărârii, deci a actului de a da și a pune hotare. Pentru că este acel „lucru“ care, hotărât fiind prin libertate, poate la rândul lui să hotărască, omul este singura ființă care iese din jocul repetiției și care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să-i înființeze sau să-i ucidă pe toți. Preluarea silnică în proiect se soldează cu reapariția tiparului. În spațiul uman, tiparul nu poate să reapară decât prin existența unui proiect devastator al uniformizării. Cel care hotărăște pentru mulți poate transforma hotărârea sa în tipar și uniformă. Uniforma anunță că acela care o poartă a renunțat la voința și hotărârea sa, că el se definește printr-un hotar mai vast, care-l cuprinde pe el și pe alții deopotrivă. Uniforma este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]