53,579 matches
-
nu au "nici un drept organic". Orice minoritate are drepturi proporționale cu loialitatea ei. Astfel că, dat fiind temperamentul său, a condamnat nu o dată în editorialele lui "bucuria" manifestată de evrei la sosirea sovieticilor 16. În fond, el voia să-i transforme pe evrei în români. A salutat traducerea în limba română a "Protocoalelor Superiorilor Sionului". Uita de necrologul scris chiar de el în onoarea lui Bjornsterne Bjoerson (un apărător al românilor), pe care Iorga îl îndrăgise: "apărarea adevărului este unul dintre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
est a Valahiei, inclusiv Bucureștiul. Întrucît întreaga vale a Teleajenului (unde se află Vălenii) este situată deasupra unei fisuri seismice, satul a suferit distrugeri foarte mari. Cu toate că nici Iorga, nici membrii familiei sale nu au fost răniți, casa s-a transformat într-o ruină și a devenit de nelocuit. În timp ce Iorga contempla ruinele și tot ceea ce clădise o viață întreagă, atitudinea lui dîrză i-a surprins atît pe prieteni cît și pe dușmani; doamna Catinca părea o stîncă alături de soțul ei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Paul Cojocaru că Iorga fusese ridicat și că era probabil mort la ora aceea. Atunci Sima s-a îndreptat spre București cu o viteză nebună. Știa unde poate găsi Echipa Morții. S-a dus în Aleea Vulpache, casa Magdei Lupescu, transformată într-un bastion al Legiunii 43. Instinctul lui Sima nu-l înșelase: i-a găsit pe cei din Echipa Morții (Sima își amintește că erau opt, sub comanda inginerului Traian Boeru). Boeru l-a informat că l-au ucis pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Deși cele mai grave s-au produs în fosta Iugoslavie, România are o cultură politică și probleme asemănătoare: cine poate spune ce viitor le este hărăzit Transilvaniei sau Basarabiei? După opinia ziarului "International Herald Tribune", recentele evenimente din Balcani "au transformat visul unei Europe unite într-un coșmar"1. Nu este chiar așa. Aceste evenimente ilustrează doar cît de eficient este încă procesul de realizare a unității Europei, cît de indolenți și slabi sînt încă europenii și cît de confortabil au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un fel de "expoziție personală". Trebuie să ținem minte că pentru multă lume din Europa central-răsăriteană democrația înseamnă (în cel mai bun caz!) principiul majorității. Nu prea există loc pentru o "Declarație a Drepturilor", în absența căreia democrația se poate transforma în manifestările unei gloate pestrițe, care, încă de pe vremea lui Socrate, era dornică să-i distrugă pe cei ce aveau mai multă inteligență și mai mult curaj decît cei de rînd. Iorga credea în permanența și în indestructibilitatea acestei "Ființe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și mai semnificativă, dar acest fapt ar fi avut doar o importanță minoră în domeniul politicii interne a României, ca să nu mai vorbim de cea externă (geografie, economie și context internațional). Cine avea o soluție constructivă? O reacție comunistă? Stalin transformase "internaționalismul proletar" într-o cale cu sens unic implicînd totodată dezmembrarea României? Sau o democrație occidentală și onestitatea și devotamentul lui Maniu? Ofereau vreo soluție "socialismul arhanghelic" și "Noul naționalism" al Legiunii (care aveau la bază insolubila frustrare)? Dețineau vreun
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la bază insolubila frustrare)? Dețineau vreun răspuns "liberalismul" și industrializarea forțată (de pe urma căreia, ca să-l parafrazăm pe Banuel, numai "o burghezie lipsită de farmec și de discreție" a profitat), suportată de 80% din populație (țărănimea)? Acest liberalism avea să se transforme ulterior în "neoliberalismul" de tip fascist al Dictaturii Regale. În ciuda marilor lui eforturi, cea mai importantă contribuție a lui Iorga la politica țării sale a fost faptul că și-a dat seama de la bun început de pericolul nazist și de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
unor schimbări rapide. Iorga se opunea ferm (și fără succes) violenței, o soluție gen Holocaust depășindu-i puterea imaginației. Iorga avea o atitudine prietenoasă față de cei o jumătate de milion de etnici germani pînă cînd Hitler a încercat să-i transforme într-o a Cincea coloană nazistă. Înainte de aceasta, făcuse în mai multe rînduri gesturi prietenești față de ei. După venirea lui Hitler la putere, Iorga a adoptat o poziție violentă împotriva intruziunilor naziste în România prin intermediul minorității germane. Celelalte grupuri etnice
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a fost confirmat autorului și de către Boeru. Cu excepția unei scurte opriri la secția de poliție menționată mai sus (nu este clar nici faptul dacă Iorga a rămas în mașină), asasinii și-au continuat drumul spre locul execuției 43 Legionarii au transformat vila Magdei Lupescu într-un fel de muzeu și organizau zilnic vizitarea de către credincioși a "Altarului Răului". În plus, fosta reședință a acesteia a devenit o speluncă pentru polițiștii, pentru căpeteniile și pentru Echipele Morții ale legionarilor 44 Sima, Cazul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Viena anului 1989 era un palimpsest al trecuturilor complicate și Întrepătrunse ale Europei. În primii ani ai secolului XX, Viena era Europa: lăcașul fertil, excentric și autoamăgit al unei culturi și civilizații aflate În pragul apocalipsei. Între cele două războaie, transformată dintr-o glorioasă metropolă imperială În capitala secătuită și Împuținată a unui stat-reziduu minuscul, Viena a intrat pe o pantă descendentă, sfârșind ca bastion de provincie al unui imperiu nazist căruia majoritatea vienezilor i-au jurat frenetic credință. După ce Germania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
multicultural. Refugiații, muncitorii imigranți, locuitorii naturalizați din fostele colonii, atrași Înapoi În metropolă de perspectiva libertății și a unui loc de muncă, sau imigranții voluntari și involuntari din statele eșuate sau represive de la marginile extinse ale Europei - toți aceștia au transformat Londra, Paris, Anvers, Amsterdam, Berlin, Milano și Încă o duzină de alte locuri În orașe cosmopolite, fie că le place sau nu. Prezența inedită a alterității „vii” a Europei - 15 milioane de musulmani În actuala Uniune Europeană și alte 80
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tinerii Între 19 și 21 de ani existau, În februarie 1946, doar 181 de bărbați la 1.105 femei. S-a scris mult despre superioritatea numerică a femeilor după război, mai ales În Germania. Statutul bărbaților nemți, Înjosiți și umiliți - transformați din eroii strălucitoarei armate hitleriste Într-un șir ponosit de prizonieri eliberați Într-un târziu, care au găsit, buimăciți, la Întoarcere o generație de femei dârze, perfect capabile să supraviețuiască și să se descurce fără ei -, nu este o ficțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În ceea ce era acum vestul Ucrainei, În timp ce jumătate de milion de ucraineni au trecut din Polonia În Uniunea Sovietică, din octombrie 1944 până În iunie 1946. În câteva luni, o regiune cândva pestriță, cu religii, etnii și limbi diferite, s-a transformat În două teritorii distincte, monoetnice. Bulgaria a transferat 160.000 de turci În Turcia; printr-un acord din februarie 1946 cu Ungaria, Cehoslovacia a schimbat 120.000 de oameni din comunitățile maghiare din Slovacia, la nord de Dunăre, pe un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
locală, care era de fiecare dată victima predilectă. În funcție de loc și de moment, polonezii și ucrainenii au fost pe rând adversari și aliați, luptându-se cu sau Împotriva Wehrmachtului și a Armatei Roșii. În Polonia, acest conflict, care s-a transformat după 1944 În luptă de gherilă anticomunistă, a costat viețile a 30.000 de polonezi Între 1945 și 1948. În Ucraina ocupată de sovietici, ultimul comandant partizan, Roman șukevici, a fost asasinat lângă Lvov În 1950, Însă activitățile antisovietice au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
efect. Combinate cu brutalitatea fără precedent a naziștilor și, mai târziu, cu ocupația sovietică, ele au erodat Însăși structura statului european. După ele, totul s-a schimbat. În adevăratul sens al unui cuvânt utilizat de multe ori abuziv, ele au transformat cel de-al doilea război mondial - războiul lui Hitler - Într-o revoluție socială. În primul rând, faptul că diferite puteri străine au ocupat succesiv o țară a erodat inevitabil autoritatea și legitimitatea conducătorilor locali. Deși pretins autonom, regimul francez de la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tip de ordine planificată. Karl Mannheim Aproape toată lumea pare să fie de acord că reconstrucția nu se poate face doar cu metode capitaliste. Joseph Schumpeter Mulți dintre noi am fost dezamăgiți de Anglia găsită la Întoarcere... nimeni nu o putea transforma peste noapte În Anglia visată. Doamna Winnie Whitehouse (În Paul Addison, Now the War Is Over) Soluția este să rupem cercul vicios și să le redăm popoarelor europene Încrederea În viitorul economic al țărilor lor și al Întregii Europe. George
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
autorității, Împotriva cadrului social și economic acceptat, Împotriva trecutului. Claude Bourdet, activist În Rezistența franceză și publicist de frunte În presa postbelică de stânga, rezuma această stare de spirit În memoriile sale, L’Aventure incertaine: „Rezistența - scria el - ne-a transformat pe toți În contestatari În toate sensurile cuvântului, opuși În egală măsură oamenilor și sistemului”. Era firesc, după experiența rezistenței antifasciste, să refuzi Întoarcerea la erorile anilor ’30. De unde și atmosfera suspect de optimistă care a urmat eliberării. Deși totul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aceștia au format partidele de guvernământ În primii ani după război, cu ajutorul oamenilor și tacticilor din era Frontului Popular. Partidele tradiționale de stânga câștigaseră enorm implicându-se În mișcarea de Rezistență: mai ales În Franța, unde comuniștii au reușit să transforme În capital politic vitejia din timpul războiului (exagerată pe alocuri), convingându-i chiar și pe cei mai neutri dintre privitori de prestigiul lor moral fără pereche - „marii eroi ai Rezistenței”, Îi numea Janet Flanner În decembrie 1944. Nu e de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Harris remarcă: „Planificarea națională și proprietatea de stat, care păreau să reprezinte În 1945-1951 aplicarea principiilor socialiste de către un guvern laburist, erau În realitate moștenirea unui stat ce fusese organizat pentru a duce un război total”. Fascismul și războiul au transformat astfel planificarea economică dintr-o noțiune marginală, heterodoxă și deseori controversată În politica economică oficială a perioadei postbelice. Această filieră compromițătoare nu a afectat Însă cu nimic atracția exercitată de planificare: fie că era asociată cu stânga, cu dreapta, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bătrâni. Războiul a schimbat această stare de fapt. Așa cum primul război mondial fusese un catalizator pentru apariția legislației cu caracter social - fie și numai pentru văduvele, invalizii și șomerii din anii imediat postbelici -, tot astfel, al doilea război mondial a transformat atât rolul statului, cât și orizontul de așteptări al societății. Această schimbare a fost izbitoare În Marea Britanie, unde Maynard Keynes anticipase corect „un apetit postbelic pentru securitate socială și personală”. Dar pretutindeni (În cuvintele istoricului Michael Howard) „războiul și asistența
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un succes real. Deși partidele comuniste din Italia, Franța și Belgia (ca și cele din Finlanda și Islanda) au rămas În coalițiile de guvernare până În mai 1947, ele au reușit, prin demonstrații populare și sindicatele afiliate, să mobilizeze nemulțumirea populară, transformând eșecul propriilor guverne Într-un avantaj electoral. Succesele electorale ale comuniștilor locali, combinate cu aura invincibilei Armate Roșii, au dat credibilitate „căii italiene” (sau franceze, sau cehe) „spre socialism”. Până În 1947, 907.000 de persoane intraseră În Partidul Comunist Francez
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din partea Statelor Unite, obținând dolari pentru cumpărarea produselor care nu mai erau disponibile prin Lend-Lease, dar termenii americani ai acordului erau absurd de restrictivi - mai ales condiția ca Marea Britanie să renunțe la comerțul preferențial cu dominioanele și la controlul cursului valutar, transformând lira sterlină În valută liber convertibilă. Rezultatele, prezise de Keynes, au fost prima dintre numeroasele lovituri postbelice date lirei sterline, dispariția rapidă a rezervei valutare britanice și o criză chiar mai serioasă În anul următor. Termenii acordului franco-american negociat la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
europene să facă planuri anticipate și să calculeze În avans investițiile necesare. Le-a pus condiția să negocieze și să se consulte nu numai cu Statele Unite, ci și Între ele, deoarece comerțul și schimburile prevăzute de Plan urmau să se transforme cât mai curând din bilaterale În multilaterale. A constrâns guvernele, firmele și sindicatele să imagineze Împreună metode și condiții favorabile pentru creșterea productivității. Mai presus de orice, a blocat Întoarcerea la tentațiile care năruiseră economia interbelică: subproducția, protecționismul reciproc distructiv
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ai sindicatului AFL-CIO. Dar aceasta era una din rarele situații când SUA obținea un avantaj direct și imediat. Dulles avea dreptate: Planul Marshall era de folos Americii fiindcă repunea pe picioare cel mai important partener comercial al său, nu fiindcă transforma Europa Într-o anexă imperială. Însă miza era cu mult mai mare. Chiar dacă nu toată lumea realiza la vremea aceea, În 1947, Europa era pusă În fața unei alegeri. Ea oscila Între refacere și colaps, dar Întrebarea mai subtilă era dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
europeană”. Adevăratele beneficii au fost de natură psihologică. Aproape că s-ar putea spune că Planul Marshall i-a ajutat pe europeni să-și depășească complexele. I-a determinat să renunțe definitiv la moștenirea șovinismului, crizei și soluțiilor autoritare. A transformat coordonarea politicilor economice dintr-o raritate Într-un procedeu curent. A făcut ca practicile monetare și comerțul de tip să-moară-și-capra-vecinului din anii ’30 să pară mai Întâi imprudente, apoi inutile și În cele din urmă absurde. Nimic din toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]