55,287 matches
-
se abate de la tradiția filmelor istorice care recurgeau la poetizarea trecutului, idealizarea personajelor și schematizarea caracterelor. Personajele din film urmau a fi prezentate în legătură cu „interesele lor de clasă și sociale”, iar faptele lor erau astfel doar consecința acestor interese. Regizorul afirma că nu va accentua elementele anacronice în îmbrăcăminte și machiaj, iar bătăliile urmau să nu fie tratate la modul fastuos și grandios prezent în filmele istorice ale epocii, folosindu-se mai mult sugestia în redarea luptelor. "Neamul Șoimăreștilor" a intrat
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
a avut loc la Edirne. Zestrea ei a inclus raioanele Dubočica și Toplica. Potrivit cronicii lui George Sphrantzes, Mara s-ar fi întors la părinții ei, atunci când Murad al II-lea a murit. Întoarcerea ei este datata în 1451. Sphrantzes afirmă că văduva a respins o propunere de căsătorie din partea împăratului bizantin Constantin al XI-lea. Sphrantzes menționează că, atunci când părinții ei au murit (în 1456-1457), Mara s-a alăturat curții fiului ei vitreg, Mahomed al II-lea. Potrivit lui Nicol, Mara
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
madhumeha" sau "urina dulce", menționând faptul că urina atrăgea furnicile. Termenul „diabet” sau „urinare excesivă” a fost folosit pentru prima dată în 230 înaintea erei comune de către medicul grec Appollonius din Memphis. Boala era rară în timpul Imperiului Roman, medicul Galen afirmând că în timpul carierei sale a întâlnit doar două cazuri de acest fel. Diabetul de tip 1 și diabetul de tip 2 au fost identificate pentru prima dată ca afecțiuni separate de către medicii indieni Sushruta și Charaka în 400-500 era comună
Diabet zaharat de tipul 2 () [Corola-website/Science/328746_a_330075]
-
cu dificultățile existenței ființei umane în acea perioadă. Are și ceva din "Casablanca", fără îndoială, dar va fi un film personal, căruia am încercat să nu-i pierdem culoarea locală, care era, pe vremea aceea, roșu”. În altă parte, el afirma că filmul este „un thriller psihologic, cu inserții erotice care includ sentimentul cel mai genuin, cât și sexualismul cel mai cinic ca arhetipuri codificate ale unei societăți închise, coercitive, dictatoriale”. Filmul urma să fie lansat în toamna anului 2006 (în
Dincolo de America () [Corola-website/Science/328786_a_330115]
-
critic de la TVR s-a enervat și i-a strigat isteric regizorului: „Este o rușine ce ați făcut!”, producătorul filmului l-a întrebat pe critic dacă lucrează la Televiziunea Română ca portar. Actorul Dorel Vișan a părut a fi foarte amărât, afirmând că actorii sunt plătiți prost și ignorați de presă, în timp ce casele de film fac afaceri cu banii, evidențiind că „am ajuns să mă bucur pentru filmele în care nu joc și în care nu fac niște prostii”. Primele vizionări ale
Dincolo de America () [Corola-website/Science/328786_a_330115]
-
rămas goale. Recenziile critice ale acestui film au fost aproape în totalitate negative. Unii critici au folosit locuțiuni precum „cel mai prost film românesc din toate timpurile” sau „gunoi”. Criticul Valerian Sava (care a văzut filmul de patru ori) a afirmat că Eugen Șerbănescu, directorul general al Centrului Național al Cinematografiei, a promovat în ultimii ani „gunoiul” subcultural din branșă. Filmul "Dincolo de America" a fost considerat un subprodus rezultat din „matrapazlâcuri”. Sava a scos în evidență că majoritatea criticilor au trecut
Dincolo de America () [Corola-website/Science/328786_a_330115]
-
matrapazlâcuri”. Sava a scos în evidență că majoritatea criticilor au trecut de la comentarea filmului la solicitarea demisiei/demiterii falsului scenarist. Criticul Andrei Gorzo a folosit pentru descrierea acestui film termeni ca „gunoi”, film inclus în genul „porno cu comuniști”. El afirmă că scenariul lui Șerbănescu este „plin de impulsuri de pornograf” și de dialoguri semidocte, în timp ce regizorul Marius Th. Barna este considerat a fi „prea nul ca să aibă până și impulsuri de genul ăsta”. Criticul afirmă că scriitorul „se înfierbântă scriind
Dincolo de America () [Corola-website/Science/328786_a_330115]
-
genul „porno cu comuniști”. El afirmă că scenariul lui Șerbănescu este „plin de impulsuri de pornograf” și de dialoguri semidocte, în timp ce regizorul Marius Th. Barna este considerat a fi „prea nul ca să aibă până și impulsuri de genul ăsta”. Criticul afirmă că scriitorul „se înfierbântă scriind despre gagici torturate de comuniști”. Personajele au fantezii sexuale bolnave, scenele de sex sunt catalogate ca penale și gratuite, iar scenaristul Șerbănescu și regizorul Barna transformă obsedanta întrebare „de ce s-a sinucis marinarul?” într-„un
Dincolo de America () [Corola-website/Science/328786_a_330115]
-
ca pălite-n cap cu leuca, se fut, bălmăjesc vorbe fără șir, iar se fut, se strâmbă-n aparat, se mai fut puțin, se stropesc pe față cu vopsea roșie, iar se prind, iar se fut, și tot așa”. El afirmă că "Dincolo de America" nu este un film, ci un morman de „imagini ajunse de-a valma pe peliculă”. El își argumentează astfel opinia:
Dincolo de America () [Corola-website/Science/328786_a_330115]
-
pe plajă într-una dintre zile. După numirea lui în postul de consilier, Micheline îl caută pe Daniel și-l roagă să o ajute pentru că era urmărită de poliția regimului ca participantă la greva morală. Guvernatorul refuză să se implice, afirmând că ruperea de trecut a scriitorului este o probă de credință față de ligă. Daniel îl caută pe tânărul Grégoire care trimisese un memoriu guvernatorului, după cum procedase și scriitorul în trecut. Consilierul îi recomandă tânărului să fugă de pe insulă. Arheologul Marcel
Somnul insulei () [Corola-website/Science/328796_a_330125]
-
film o serie de teme și motive caracteristice întregii creații a cineastului: prietenia și trădarea, pierderea iluziilor de tinerețe, dificultatea intelectualului de a decide să acționeze. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman afirma că a recunoscut în "Somnul insulei" o serie de „motive predilecte ale regizorului: solidaritatea întru ideal și pierderea iluziilor din tinerețe, «semnul șarpelui» și «sfârșitul nopții», camaraderia și trădarea, precum și tentativele consecvente de portretizare morală a intelectualului în diferite faze
Somnul insulei () [Corola-website/Science/328796_a_330125]
-
Vanessa, împreună cu mulți muzicieni și oameni de știință au mers într-o expediție de nouă zile la Cercul Polar Arctic de Sud. A lucrat alături de aceștia în studii prinvind schimbările climatice. Are intoleranță la lactoză. Pe 19 iunie 2010 a afirmat că este bisexuală. A mai făcut parte și din campania PETA privind controlul nașterii animalelor; are un dachshund cu părul lung pe nume Lord Victor. În timpul unui concert care a avut loc pe data de 9 octombrie 2013 la Bay
Vanessa Carlton () [Corola-website/Science/328795_a_330124]
-
1917, cînd o mare parte a Romîniei și aproape toate țările din peninsula Balcanică se aflau cotropite de armatele imperiale germano-austriace”". Acțiunea romanului este povestită la persoana I-a de către adolescentul Darie, personaj emblematic al scrierilor lui Zaharia Stancu. Scriitorul afirmase în mai multe rânduri că Darie este el: „Toate cărțile mele sunt rupte din realitate. Nu sunt lipsit de imaginație, numai că n-am nevoie de ea”, se confesa el. Romanele sale nu sunt cărți de memorii, ci cărți în
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
stirpea lui Gore Pirgu și recunoaște cu cinism că el nu a muncit niciodată, deoarece munca nu-i poate produce acea voluptate pe care i-o produce furtul și înșelăciunea. Personajul are identități multiple, prezentându-se sub diferite nume și afirmând că a avut ocupații numeroase (consul, circar, „nene la o casă de fete”, falsificator de acte și de bani). În opinia sa, oamenii merită să fie disprețuiți pentru că muncesc și se supun legilor, adăugând ulterior că singura șansă de supraviețuire
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
Gabrea rămăsese definitiv în Germania. Realizarea filmului a fost preluată apoi de Andrei Blaier care a refăcut scenariul original, împreună cu Horia Stancu, fiul scriitorului, și a predat în noiembrie 1974 un scenariu regizoral. Cineastul a evidențiat valoarea morală a romanului, afirmând următoarele: „În „Jocul cu moartea” am văzut pur și simplu Decalogul. Era în cartea asta tot răul și tot binele și eram hotărât să-l fac cu orice preț”. Accentul filmului a fost pus pe căutarea de sine a personajelor
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
replica "„Toate imperiile se fac praf și pulbere”" spusă la un moment dat de unul dintre personaje; el a dorit un titlu care să se refere la destrămarea imperiilor și a fost aleasă varianta "Prin cenușa imperiului", deși Blaier a afirmat că „asta nu era decât o conotație a filmului, între toate celelalte, dar probabil că asta l-a și salvat să treacă mai ușor de cenzură”. Filmul a avut premiera la 8 martie 1976 și a fost vizionat de 2
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
fost primit favorabil de către critica cinematografică, care a evidențiat autenticitatea acțiunii, viziunea demistificantă a istoriei, interpretarea seducătoare a lui Gheorghe Dinică și regia profesionistă a lui Andrei Blaier. Criticul Călin Stănculescu îl considera una dintre „marile ecranizări ale cinematografiei românești”, afirmând că acest film are o „monumentalitate și profunzime prin paralelismul dintre agresivitatea mecanismului Istoriei și dimensiunile grotești ale eforturilor individuale de a supraviețui cu orice preț”. O opinie mai nuanțată a formulat-o Tudor Caranfil care a remarcat că succesiunea
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
află la al doilea mandat de deputat. La alegerile parlamentare din decembrie 2012, Ovidiu Raetchi a fost ales deputat în circumscripția 43 Diaspora, Colegiul uninominal 4 Orientul Mijlociu - Africa pe listele alianței Uniunea Social Liberală din partea Partidului Conservator. Raetchi și-a afirmat în repetate rânduri atașamentul față de valorile conservatoare clasice și a sustinut necesitatea unei poziționări ideologice a Partidului Conservator în dreapta eșicherului politic. În urmă susținerii publice a candidatului dreptei la prezidențialele din noiembrie 2014, Klaus Iohannis, precum și a unei alianțe cu
Ovidiu Raețchi () [Corola-website/Science/328810_a_330139]
-
Două scrisori ale sale către regele Poloniei, Sigismund al II-lea August, s-au păstrat. Pe timpul vieții ei, Imperiul Otoman a păstrat relații pașnice cu acel stat. Ambasadorii statelor europene i se adresau Roxelanei și îi trimiteau cadouri. Unii istorici afirmă că ea a intervenit pe langă soțul său pentru a reglementa traficul de sclavi al tătarilor din Crimeea dinspre țara ei natală, Moldova și Caucaz. Pe langă politică, Roxelana s-a ocupat și de alte acțiuni, de la Mecca la Ierusalim
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
carte scrisă de Sławomir Rawicz, prezentând pretinsa lui evadare dintr-un lagăr siberian și drumul său ulterior de 4000 de mile spre libertate până în India. Foarte populară, cartea a fost vândută în peste 500.000 de exemplare și s-a afirmat că i-a inspirat pe mulți exploratori. În 2006, BBC a scos la iveală mărturii (inclusiv unele scrise de însuși Rawicz) care au arătat că el nu a evadat din Gulag, ci a fost eliberat de către URSS în anul 1942
Drumul de întoarcere () [Corola-website/Science/328817_a_330146]
-
un spectacol vizual mare”. Revista "Empire" a acordat filmului trei stele din cinci și a menționat: „Este bine, dar de la acest regizor am ajuns să ne așteptăm la lucruri mărețe”. "The Guardian" a acordat trei stele din cinci și a afirmat: „Weir a realizat un film bun - ciudat, deși, având în vedere amploarea acestuia, se simte mai degrabă ca unul destul de mic”. "The Telegraph" a numit acest film „o călătorie care pare îngrozitoare, eroică și impenetrabilă - și una pe care veți
Drumul de întoarcere () [Corola-website/Science/328817_a_330146]
-
încercare a armatei tebane de a-i captura pe concetățenii lor care locuiau în afara zidurilor de apărare ale cetății, au fost de acord să îi lase în viață pe tebanii luați prizonieri în urma primei invazii a acestora. Fiecare parte a afirmat mai târziu că cealaltă a făcut un jurământ sacru de acord pe care mai apoi l-a încălcat, acest fapt înrăutățind și mai mult relațiile dintre Plateea și Teba. Instigat de tebani, în anul 429 î.Hr. regele Archidamos al Spartei
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
Vodă, domnul Moldovei. Mihail Rácz a fost unul dintre comandanții destoinici aflați în subordinea lui Cristofor Hagymasi, membru al consiliului princiar al lui Ioan Sigismund Zapolya, căpitanul suprem al oastei țării (1566). Despre Mihail Rácz și alți câțiva comandanți se afirmă că „nu sunt catolici, dar nici cu totul calvini și nici luterani îndărătnici,” aceasta fiind o dovadă a spiritului de toleranță religioasă întreținut la curtea princiară și în armată, care a culminat cu Edictul de la Turda din 1568. Deci Mihail
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
ajutor dar a avut aceiași soartă. Vergilius descria acest atac alșerpilor ca o pedeapsă divină pentru că Laocoon a încercat distrugerea calului. Troienii interpretaseră cele întâmplate ca un semn divin și au început să creadă în sacralitatea calului și că cele afirmate de Sinon erau adevărate. Vergilius în cea de-a două carte a Eneidei, relatează în acest fel atacul șerpilor: Mai există o versiune a mitului care zice că este vorba de o pedeapsă a lui Apollo pentru că Laocoon s-a
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
a depus jurământul de castitate. Priam s-a gândit că moartea lui Laocoon a fost o pedeapsă pentru încercarea sa de distrugere a calului și nu pentru că acesta nu l-a respectat pe Apollo. Cu toate acestea, diferitele versiuni au afirmat că a murit doar el și unul dintre fiii săi, sau chiar, că el ar fi reușit să se salveze. De asemenea există diferența dacă episodul s-a produs în templul lui Poseidon sau al lui Apollo. Lucrarea este încadrată
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]