53,579 matches
-
și lăsând Vestul să negocieze soarta zonelor proprii de ocupație cu un stat est-german independent. Din noiembrie 1958 până În vara lui 1961, criza Berlinului a fiert la foc mic, nervii diplomatici s-au tocat mărunt, iar exodul est-germanilor s-a transformat Într-un puhoi. Ultimatumul lui Hrușciov a fost lansat În iunie 1961 În cadrul Întâlnirii la vârf cu John F. Kennedy, desfășurată la Viena. Summitul precedent, din mai 1960, Între Hrușciov și Eisenhower fusese anulat după ce sovieticii au doborât un avion
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fine, ca victimă a „distorsiunilor” răuvoitoare ale propagandei postbelice care, potrivit opiniei generale, minimaliza pierderile Germaniei și În același timp Îi exagera În mod deliberat „crimele”. În primii ani ai Republicii Federale existaseră semne că aceste sentimente s-ar putea transforma Într-o resurgență periculoasă. Diversele partide populiste ale dreptei naționaliste câștigaseră deja 48 de locuri În parlament la alegerile din 1949 - de trei ori mai multe decât comuniștii și aproape la fel de multe ca liber-democrații. Îndată ce refugiaților li s-a dat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Vest le-ar fi făcut o favoare Aliaților vestici victorioși. Dar În rarele ocazii În care Washingtonul sau Londra Își manifestau nemulțumirea În public sau ori de câte ori exista o bănuială că ele ar purta discuții cu Moscova fără știrea Bonnului, Adenauer transforma rapid situația În capital politic, reamintind electoratului cât de nestatornici sunt aliații Germaniei și cum el e singurul de Încredere În privința protejării intereselor naționale. Reînarmarea Germaniei nu a avut un sprijin intern foarte puternic În anii ’50, iar crearea unei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de prietenii americani. Conform lui de Gaulle (În aceeași conferință de presă din 14 ianuarie 1963 la care spusese „Non!” candidaturii Marii Britanii la CEE), el „simpatiza” cu aspirațiile vest-germane spre un statut nuclear. În săptămâna ce a urmat avea să transforme „simpatia” Într-un Tratat de Prietenie Franco-Germană. Dar, cu toate surlele și trâmbițele, tratatul era lipsit de substanță. Schimbarea de orientare a lui Adenauer a fost dezaprobată de mulți dintre colegii săi de partid; În cursul aceluiași an, ei au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acestei surprinzătoare prefaceri colective și a zelului concentrat cu care cetățenii din RFG Își vedeau de treabă, scriitorul Hans Magnus Enzensberger avea să observe că „energia deconcertantă a nemților nu poate fi Înțeleasă decât Îmbrățișând ideea că ei și-au transformat defectele În virtuți. și-au pierdut mințile, În sensul cel mai literal cu putință, și acest lucru le-a permis să reușească”. Condamnați universal după căderea lui Hitler pentru că se supuseseră orbește unor ordine imorale, germanii au convertit astfel obediența
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de lucruri: cele moștenite de la părinții lor, cele pe care și le-au făcut singuri, cele obținute prin troc și cele, foarte puține, pentru care plătiseră cu bani, făcute mai Întotdeauna de cineva cunoscut. Industrializarea din secolul al XIX-lea transformase orașele și locuitorii, dar În multe părți din Europa rurală economia tradițională a funcționat În mare măsură neschimbată până la (și chiar după) al doilea război mondial. De departe, cele mai mari cheltuieli din bugetul unei familii tradiționale erau hrana și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Europa continentală aveau dreptul legal la două săptămâni de concediu plătit (trei În Norvegia, Suedia, Danemarca și Franța) și preferau să și-l petreacă departe de casă. Voiajul de plăcere devenea turism de masă. Companiile de transport au Înflorit, transformând tradiția excursiei anuale cu autocarul pe litoral (dragă muncitorilor din fabrici și ferme) În servicii comerciale intrași internaționale. Tineri antreprenori În domeniul aviatic - precum britanicul Freddie Laker, care a cumpărat un surplus de avioane cu reacție Bristol Britannia - au dezvoltat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
-lea, a convocat un nou Conciliu Vatican pentru a depăși aceste dificultăți și pentru a moderniza atitudinea și practicile Bisericii. Vatican II, cum i s-a spus, s-a reunit la 11 octombrie 1962. Lucrările sale, pe parcursul anilor următori, au transformat nu numai liturghia și limba creștinătății catolice (mai exact, latina a Încetat să mai fie folosită În ritualurile zilnice, spre furia perplexă a unei minorități tradiționaliste), ci și răspunsul Bisericii la dilemele vieții moderne. Decretele conciliului arătau clar că Biserica
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a părinților lor, neobișnuit de mică, nesigură, marcată de Marea Criză și traumatizată de război, exista nu distanța convențională dintre două grupuri de vârstă, ci o adevărată prăpastie. Acești tineri păreau să se fi născut Într-o lume care se transforma - schimbându-și cu reticență valorile, stilul și regulile - sub ochii și la comanda lor. Muzica pop, cinematograful și televiziunea erau invadate de tineri și Îi solicitau din ce În ce mai mult, ca audiență și segment de piață. În 1965 existau deja programe de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politică s-au radicalizat după 1967, prin asociere cu figurile mitizate ale luptătorilor de gherilă din Lumea a Treia. Chiar și așa, ele nu au avut niciodată un succes de masă În Europa. În ciuda personalității remarcabile a lui Che Guevara, transformat În martir de statură hristică și idol al adolescenților plictisiți din Occident, În Europa, anii ’60 au fost clar eurocentrici. „Revoluția hippie” nu a traversat cu adevărat Atlanticul. În cel mai bun caz, a eșuat la țărmul Marii Britanii și al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reapărut - mai ales pentru Manuscrisele economico-filosofice (1844) și Ideologia germană (1846). Dintr-odată devenise cu putință să fii marxist și să scapi de lestul compromis al stângii occidentale tradiționale. Tânărul Marx părea preocupat de probleme surprinzător de moderne: cum să transformi conștiința „alienată” și să eliberezi oamenii de ignoranța situației și posibilităților lor reale, cum să inversezi ordinea priorităților În societatea capitalistă și să repui oamenii În centrul propriei lor existențe - pe scurt, cum să transformi lumea. Pentru o generație mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
surprinzător de moderne: cum să transformi conștiința „alienată” și să eliberezi oamenii de ignoranța situației și posibilităților lor reale, cum să inversezi ordinea priorităților În societatea capitalistă și să repui oamenii În centrul propriei lor existențe - pe scurt, cum să transformi lumea. Pentru o generație mai veche de specialiști și pentru partidele marxiste consacrate, insistența perversă asupra acelor scrieri pe care Marx nu dorise să le publice părea culmea neseriozității. Dar era și un gest implicit subversiv: dacă oricine putea să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și măsuri disciplinare. Lucrătorii necalificați erau de acord cu unele revendicări, Însă dezaprobau altele. Principalele lor obiecții vizau norma extenuantă, ritmul infernal al liniilor mecanizate de producție În serie și condițiile de lucru improprii. Economia postbelică a Italiei a fost transformată de sute de firme mici de textile, chimice și construcții de mașini, ai căror angajați erau, legal și instituțional, lipsiți de apărare În fața pretențiilor patronilor. În anii ’60, statul asistențial italian era un edificiu improvizat, care avea să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dintre studenți și poliție În grădinile romane Villa Borghese, rolurile de clasă erau acum inversate: copiii privilegiați ai burgheziei urlau sloganurile revoluționare și Îi snopeau În bătaie pe păstrătorii ordinii publice, care erau, de regulă, fii de țărani din Sud transformați În jandarmi prost plătiți. Pentru oricine Își amintea trecutul recent al Italiei, aceste accese de violență nu puteau să sfârșească decât rău. În timp ce În Franța studenții flirtau cu ideea că autoritatea publică este vulnerabilă la provocări populare, iar instituțiile solide
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu zăhărelul bunurilor de consum și cu biciul supravegherii permanente. Desigur, recursul la violență era o amenințare neexplicită, dar faptul că era rar menționat nu făcea decât să contribuie la umilința colectivă. Ca și În 1938 și 1948, Cehoslovacia era transformată din nou În complice la propria ei Înfrângere. În 1972, poeții și dramaturgii curățau cazane și frecau geamuri; profesorii universitari mânuiau tesla, iar studenții dificili erau pe drumuri; dosarele poliției erau pline de „confesiuni” utile, iar comuniștii reformiști fuseseră exilați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
condus la deficite bugetare și insolvabilitate În toată Europa de Vest. Nici măcar Republica Federală Germană, capitala industriei europene și campioană la export, nu a fost cruțată. Surplusul balanței de plăți a țării (9.481 de milioane de dolari În 1973) s-a transformat În anul următor Într-un deficit de 692 de milioane de dolari. Conturile naționale britanice aveau acum un deficit cronic - În asemenea măsură Încât, În decembrie 1976, exista un risc serios de neplată a datoriei naționale, iar Fondul Monetar Internațional
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Primul era patologic - În sensul că izvora dintr-un disconfort străvechi, care lua Însă o Înfățișare foarte modernă. În regiunea bască din nordul Spaniei, În rândurile minorității catolice din Irlanda de Nord, În Corsica și În alte părți, vechile nemulțumiri s-au transformat În revolte violente. Nu era o experiență nouă pentru europeni: naționaliștii flamanzi din Flandra și „austriecii” de limbă germană din Alto Adige În Italia (fostul Tirol de Sud) protestau de mult Împotriva condiției lor „supuse”, recurgând, după caz, la graffiti
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
niciodată țelul ultim al separării de Valonia francofonă, Însă noua prosperitate de care se bucura Flandra și legislația inovatoare pentru federalizarea Belgiei le-au temperat pe moment cererile: dintr-o mișcare marginală și plină de resentimente, naționalismul flamand s-a transformat Într-o revoltă a contribuabililor de limbă olandeză, care refuzau să-i subvenționeze pe oțelarii valoni În șomaj (vezi capitolul XXII). Bascii și catolicii din Ulster erau, Însă, altă poveste. țara Bascilor, situată În nordul Spaniei, a fost dintotdeauna ținta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tinerei democrații spaniole -, ETA și aliații ei nu au izbutit să fructifice politic campania teroristă: singurul ei succes, În februarie 1981, când un mic grup de ofițeri de dreapta a arestat Cortes* În numele legii, ordinii și integrității statului, s-a transformat Într-un fiasco. Unul dintre motivele pentru care ETA a avut un impact limitat, În ciuda activităților criminale de proporții și cu amplu ecou public, este faptul că majoritatea bascilor nu se regăseau În ea nici ca scopuri, nici ca mijloace
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aceste chestiuni teoretice spinoase”. Însă obscurantismul narcisiac era și un simptom al epocii: detașarea de realitatea cotidiană proba involuntar epuizarea unei tradiții intelectuale. și nu era unicul semn de scăpătare culturală. Originalitatea sclipitoare a cinematografului francez din anii ’60 se transformase În virtuozitate studiată. Jacques Rivette, autorul ingenios și mucalit al filmelor Paris nous appartient (Parisul ne aparține, 1960) și La Religieuse (Călugărița, 1966), a regizat În 1974 Céline et Julie vont en bateau (Céline și Julie se plimbă cu barca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ecologiști - era uriaș, și nu numai În Franța: a fost repurtată o victorie emoționantă, nu atât pentru oițele indigene din Masivul Central, cât pentru păstorii evident ne-locali, mulți dintre ei tineri radicali plecați recent din Paris sau Lyon și transformați În fermieri pe coastele sălbatice ale „Franței profunde”. Evident, câmpul de luptă nu mai era același - cel puțin nu În Occident. În Europa de Est, doctrina producției nelimitate de bunuri primare - și absența oricărei voci oficiale În opoziție - a lăsat mediul la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
populate din nord. În esență, revoluționarii portughezi din 1974 repetau greșeala țărăniștilor radicali din republica spaniolă a anilor ’30: Încercând să impună proprietarilor privați și eficienți din nord o reformă agrară colectivistă bazată pe condițiile sociale din sud, i-au transformat pe aceștia În dușmani. În alegerile pentru Adunarea Constituantă din aprilie 1975, comuniștii nu au obținut decât 12,5% din voturi. Partidele de centru-dreapta au avut mai mult succes, dar marele câștigător a fost Partidul Socialist Portughez, fondat În exil
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cetățeni din venitul pe care Îl Înghițeau În prezent resursele publice. În viziunea celui mai faimos adept al pieței libere, economistul austriac Friedrich Hayek, chiar și statele cel mai bine administrate sunt incapabile să proceseze eficient datele și să le transforme În politici viabile: ele distorsionează informația economică chiar În timp ce o extrag. Acestea nu erau idei noi. Erau teoriile unei generații anterioare de liberali pre-keynesieni, hrăniți cu doctrinele pieței libere din economia neoclasică. Mai recent, ele erau cunoscute specialiștilor din opera
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu apucaseră să-i vadă efectele nocive ultima oară când aceste vederi se bucuraseră de trecere, cu o jumătate de secol În urmă. Dar numai În Marea Britanie discipolii politici ai lui Hayek și Friedman au ajuns În posturi de decizie, transformând radical cultura politică a țării. E foarte interesant că acest lucru s-a Întâmplat tocmai acolo, fiindcă economia Marii Britanii, deși ferm reglementată, era poate cel mai puțin „planificată” din Europa. Guvernul manipula constant „semnalele” fiscale și mecanismul prețurilor, dar singurul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai numeroase și (deși acest lucru a apărut mai greu și a rămas imperfect) competiția prețurilor mai mare. Când succesorul ei, John Major, nu a inclus Marea Britanie În „capitolul social” al tratatului Uniunii Europene, Jacques Delors l-a acuzat că transformase țara Într-un „paradis pentru investițiile străine”: vină pe care thatcheriții o mărturiseau cu plăcere. Ca economie, așadar, Marea Britanie thatcherizată era mai eficientă. Dar ca societate, ea a suferit un dezastru cu consecințe catastrofice pe termen lung. Desconsiderând și desființând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]