6,312 matches
-
să calc pe asfalt cu pantofiori grațioși ca niște căpșoare de șopârlă, să-mi sune în urechi clic-clac-ul sec al pașilor, așa cum văzusem la oraș, unde mă dusesem de două orila medic. Măcar că până atunci cunoscusem numai țărani, nu mă împăcam cu viața înlăuntrul cercului de voracitate al plantelor, cu reflexiile verdelui de clorofilă pe piele. Vedeam numai că ogorul nu mă hrănește decât pentru că vrea să mă devoreze mai târziu. Pentru mine rămânea de neînțeles cum poate cineva să-și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nevoie de nimicaltceva decât de parfumul, culoarea și forma de care oricum dispuneau și de locul pe care oricum se găseau. Ele amplificau cele întâmplate la proporții monstruoase, adăugând însă încă de pe acum acestei amplificări împuținarea necesară pentru a te împăca cu soarta și a putea insera cele acum întâmplate în cele precedente. Dalia îmi arăta că trebuie să văd într-un interogatoriu sarcina deserviciu a anchetatorului, și că numeroasele crestături de pe micuța masă de interogatoriu proveneau de la toți ceilalți interogați
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și a adoptat un ton aparent degajat. A luat între degete și și-a ridicat vârful cravatei așezându-l pe masă lângă pahar, l-a privit de parcă ar fi numărat dungile, apoi a spus ca și când ar fi vrut să mă împace cu ceva: „În regulă, bine și-așa, te băgăm noi la apă. Până la fund“. Apoi a luat paharul de pe masă și o dată cu el și vârful cravatei, care i-a căzut la loc pe burtă, și a băut paharul dintr-o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
scăunelul de vânătoare. Tata a tras căruța lângă grămada de gunoi, le-a dat iepelor să ronțăie ceva și s-a apropiat de bătrân. Văsălie, ți-am găsit de lucru începând de mâine dimineață. Numai că gazda asta nu se împacă și cu dormitul. Tu dacă vrei, rămâi la mine și mai facem un pat. Ce zici? Nu-i nevoie de pat, îți mulțumesc din toată inima. E vară, e cald, pot dormi afară, iar dacă va ploua mă retrag în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
turnaj al unui film american, un road-movie cu buget redus. Plus figura obosită a chelneriței, plimbându-se tot timpul printre clienții cu caschete trase pe ochi. Niciodată nu am văzut până acum o față de ființă umană atât de blazată, de împăcată cu soarta ei. Știe că va crăpa în acel fund nenorocit de lume, cu cana de cafea în mână, în condiția mizeră de chelner de motel-bar de autostradă americană. Când am ieșit din bar, puțin mai revigorat, în aerul rece
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
muzicale “ În veselul vieții pas”, care s-a bucurat de succes. În cadrul acestui spectacol a sustinut aproape toate monologurile și dialogurile satirice împreună cu Bravescu Ortizie sau alții. A participat, din solidaritate cu clasa, la „grevă” de la limba română, deși se împacă bine cu limba și literatura română După terminarea liceului, în anul 1952, a susținut examenul de admitere la Universitatea din București, Facultatea de Istorie - secția Arheologie, pe care absolvit-o cu Examen de Stat, în sesiunea iunie 1956, fiind coleg
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93337]
-
înscrise în programul de înflorire multilaterală a scumpei noastre patrii.“ (Muzica, iunie 1978) BREAZU Marcel Gura păcătosului (nota V. I.) „ Totdeauna ascunderea adevărului a slujit nedreptății și a urâțit fapta omenească. Mișelia, asuprirea și exploatarea nu numai că s-au împăcat cu mistificarea, dar au avut nevoie de serviciile ei. Numai că înșelăciunea, ca să-și poată îndeplini slujba, trebuie să-și rafineze mereu mijloacele.“ („Creație artistică sau «pasienț㻓, Gazeta literară, 18 februarie 1960) BREITENHOFER Anton „Prezența continuă în mijlocul oamenilor muncii, vizitele
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
gălbejite. Era o bibliotecă ambulantă alcătuită din cărțile uitate-lăsate-donate de bolnavi sau medici, pe care o copilă serioasă o plimba prin saloane notând împrumuturi și returnări. Cred că nu era deloc igienic, dar era unul dintre rarele momente ce te împăcau cu spitalul. Am citit destule dintre fasciculele soioase de pe masa chirurgicală, mai ales noaptea, cu lanterna sub pătura ce puțea a clor. După ce-am ieșit din spital, le-am căutat (și, desigur, nu le-am găsit) într-o bibliotecă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cândva simpatizantul lui Radu Câmpeanu dar m~a dezamăgit. Și-atunci, m-am gândit măcar să-mi vărs necazurile, scriind un ziar personal. Unii m-au trimis la un psihiatru, probabil pentru că au văzut că sunt foarte caustic și nu mă împac cu mizeria din țară. Numai BBC-ul mi-a răspuns pe post, iar acum "Ziua de Iași" îmi acordă atenție". Specialist în domeniul său, Marian Ciornei a încercat și câteva invenții; se mândrește în special cu o motoretă electrică al
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
printre alte articole s-au scris și următoarele: „Banca Turco-română și Pictura naivă! ...La deschiderea Salonului a fost vernisată expoziția de artă naivă a pictorului Mihai Dascălu, autorul fiind în același timp și consilier de afaceri. Cum s-ar putea împăca spiritual practice al unui om de afaceri cu pasiunea pentru arta plastică altfel decât manifestând un dezvoltat simț al umorului. La Mihai Dascălu este vorba însă de ceva mai mult - sarcasmul dovedit în abordarea diverselor teme surprinde lumea înconjurătoare și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
politică: „Lasă, căi vom învinge până la urmă. Știi cum? Prin moarte naturală. Noi avem avantajul că suntem tineri și le vom supraviețui.“ Îmbăr bă tarea amicului meu era logică și, prin urmare, convingătoare. Din păcate, însă, viața nu prea se împacă cu logica. În paran teză fie spus, ironia sorții a făcut ca tocmai Cristian Popes cu să fie cel care să demonstreze, prin exemplul propriu, eroarea „teoriei“ pe care-o susținea: prin 1994, a murit de tânăr. În ultimii ani
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
a cine matografiei ca în alte părți și filmul nu are forța necesară să creeze vedete; singura fabrică de astfel de produse este televi ziunea. Cele două lucruri - statutul de actor bun și cel de ve detă - nu se prea împacă și trebuie făcută o alegere. Iar Pa padopol a ales. Și astfel a devenit vedetă Acasă. A început prin a juca întrun sitcom jenant, Dădaca (jenant, judecândul ca sitcom, nu comparândul - Doamne ferește! - cu nu știu ce film de artă). Scenariul - prost, dialogurile
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
în Italia, cu poemele traduse în cinci limbi, sau din volumul lui de aforisme. Miam notat două dintre aforismele care miau plăcut: „Lovitura de stat din decembrie 1989 a stricat educația poporului român“ și „Presei îi vine greu să se împace cu ideea că locul ei este în fundul Parlamentului“. Și eu, de când scriu la revista școlii, mă împac tot mai greu cu ideea asta. (2003) Despre morți... ...numai de bine - am înțeles. Totuși, e un drum lung de la atitudinea de compasiune
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
dintre aforismele care miau plăcut: „Lovitura de stat din decembrie 1989 a stricat educația poporului român“ și „Presei îi vine greu să se împace cu ideea că locul ei este în fundul Parlamentului“. Și eu, de când scriu la revista școlii, mă împac tot mai greu cu ideea asta. (2003) Despre morți... ...numai de bine - am înțeles. Totuși, e un drum lung de la atitudinea de compasiune pe careo ai pentru cineva care a încetat din viață și osanalele deșănțate pe care leau ridicat
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
va naște tocmai din lipsa de speranță. Eu, poate cel mai Îndreptățit să vorbesc despre zei, vorbesc de aceea despre sfinx; deoarece răspîntiile aduc singura rază de lumină din povestea mea. Dar există vreun loc unde voi fi, În sfîrșit, Împăcat cu toate, cu destinul, cu zeii, cu memoria mea și cu mîinile mele? Unde strălucesc țărmurile lui? Da, răspunsul pe care l-am pronunțat. Ceea ce nu-mi va dărui el, nu voi avea niciodată. De la zei nu aștept nimic. Repetînd
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Între nori. Dar dacă ne amintim ce declară un personaj al lui Shakespeare, că n-ar avea nevoie decît de eternitate pentru a fi zeu, Înțelegem de ce a contempla marea și a contempla Parthenonul sînt gesturile unui om care se Împacă greu cu moartea și care, În amîndouă, caută aceeași speranță, interesat de soarta sa nu a zeilor. Lumea elină a iubit la fel marea și marmura tocmai pentru că e o lume făcuta pe măsura omului. Dar mi se pare prea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să creadă În ea. Obrazul dublu al lui Ianus e acum compus din capetele lipite ale celor doi sfincși. O față surîde iar pe cealaltă buzele freamătă gata să adreseze o nouă Întrebare. Cum spune Socrate că Zeul voind să Împace plăcerea și durerea, fiindcă n-a putut, s-a mulțumit să le lege strîns laolaltă capetele. Pygmalion Într-un univers ca al Greciei antice, unde sculptura a ajuns la o atît de glorioasă Înflorire, trebuia să se nască, mai devreme
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
în rugăciunile către Tatăl, mi se părea că Isus le înfățișa sau însoțea ceea ce rosteam eu, înaintea Tatălui, cu o simțire sau vedere care nu poate fi spusă în cuvinte. O dată terminată liturghia, șsimțiri însoțiteț de dorința de a mă împăca cu Preasfânta Treime; și implorându-L pe Isus, și nu fără lacrimi și suspine, încredințându-mă și nesimțind nevoia vreunei confirmări, nici să mai spun liturghii pentru aceasta, ci numai pentru a mă împăca. A PREASFINTEI TREIMI 25. Marți ș26
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
însoțiteț de dorința de a mă împăca cu Preasfânta Treime; și implorându-L pe Isus, și nu fără lacrimi și suspine, încredințându-mă și nesimțind nevoia vreunei confirmări, nici să mai spun liturghii pentru aceasta, ci numai pentru a mă împăca. A PREASFINTEI TREIMI 25. Marți ș26 februarieț - Prima rugăciune, netulburată și neîntreruptă, cu destulă evlavie, iar începând de la mijloc cu mult mai multă evlavie, cu toate că în ea, mai ales în prima parte, am simțit o oarecare slăbiciune și indispoziție trupească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sfârșeau la numele și la ființa Preasfintei Treimi, fără a simți limpede sau a vedea Persoane deslușit, așa cum se întâmpla alteori. Toate acestea mă întăreau, fără a mai avea dorința de a mai spune și alte liturghii pentru a mă împăca, ci voiam să le duc la capăt, nădăjduind să mă bucur în Maiestatea Sa dumnezeiască. A PREASFINTEI TREIMI 33. Miercuri ș5 martieț - De la începutul și până la sfârșitul rugăciunii obișnuite, mult har ajutător, fără a mă căzni să-l caut, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mă încredința Ei etc., am fost acoperit de lacrimi, sughițuri și iubire puternică pentru Ea, într-atât încât mi se părea că nu doream și nu puteam privi în mine, nu-mi puteam aminti de cele trecute pentru a mă împăca cu Preasfânta Treime. Apoi, în capelă, în rugăciune suavă și liniștită, mi se părea că evlavia care începea sfârșea în Preasfânta Treime, șiar pe mineț mă purta să sfârșesc altundeva, cum ar fi la Tatăl, astfel încât simțeam în mine că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
adoptivă îi reproșă: - Am crezut că ai gusturi mai bune. Unde ai găsit muzicantul ăsta? Nu vezi cât e de slab și cum arată? Mai are și copil pe deasupra! Te-ai gândit că poate într-o bună zi se va împăca cu fosta lui soție? Am cunoscut cazuri care s-au împăcat și după douăzeci de ani. Mai cu seamă că are și un copil care poate fi un motiv de împăcare. - Oricare ar fi situația, copilul nu are nici o vină
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ai găsit muzicantul ăsta? Nu vezi cât e de slab și cum arată? Mai are și copil pe deasupra! Te-ai gândit că poate într-o bună zi se va împăca cu fosta lui soție? Am cunoscut cazuri care s-au împăcat și după douăzeci de ani. Mai cu seamă că are și un copil care poate fi un motiv de împăcare. - Oricare ar fi situația, copilul nu are nici o vină. Se spune că îngerii nu dorm, îi veghează. - Ascultă-mă bine
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și atunci... !”) și, pe de altă parte, senzația foarte iritantă uneori că „un pic de adevărș este mai puțin decât nici un adevăr - pentru că, atunci când știi că „nici un adevărș nu a fost filtrat, riscurile sunt minime. E ca și cum oamenii s-ar împăca până la urmă cu faptul că totul a fost controlat și n-ar mai avea nici un fel de speranță nu s-ar amăgi că ar mai fi ceva de descoperit... Revenind la ceea ce spuneai, eu cred că mai degrabă contează autorul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de doi lei. Scenarist inteligent și abil, Caranfil șterge de praf clișeele în vigoare, stoarce lacrimi (de râs) din proza cotidiană și nu uită o clipă că Invenția (nu Imitația) este calea cea mai sigură spre Cinemaul de calitate. Filantropica împacă în fine ! spectatori și critici, într-o țară unde și unii, și alții se uită mai mult la TV... Filantropica lui Caranfil vorbește cam despre același lucru ca și Marfa și banii lui Puiu (adică o Românie mafiotică), însă modalitatea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]