6,950 matches
-
despărțeau de tunelurile de salubritate, care comunicau cu jumătate din clădirile din centrul Manhattanului și cu metroul. Coti spre un nou coridor, la fel de întunecat. Încerca să deschidă fiecare ușă pe care o vedea. Găsi una din ele descuiată. Dacă era înăuntru, ar fi auzit-o - apăsatul pe clanță, dacă nu chiar sunetul pașilor ei - așa că nu prea avea altă soluție decât să inte cât mai repede. Așa că împinse cu putere ușa și lumină cu lanterna interiorul camerei, fiind gata în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se opriră pe clădirea de vizavi, o clădire nouă a guvernului, cu sute de ferestre cu vederea spre Strada Centrală. Bell fusese implicat în operațiunile de salvare a unor ostatici în această clădire și știa că nu era aproape nimeni înăuntru acum, duminica. Locul perfect să te ascunzi și să îl pândești pe Grady. Dar și strada ar putea fi un loc potrivit - dintr-o mașină în trecere, de exemplu. Unde, unde? Roland își aminti de un episod când mersese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
foarte empatică atunci când Kara îi explică motivul pentru care se afla acolo: un iluzionist căutat pentru crimă lucrare cu mai mult timp în urmă pentru domnul Kadesky. Femeia, Katherine Tunney, auzise și ea despre crime și o invită pe Kara înăuntru să aștepte întoarcerea producătorului. Îi înmână Karei un permis pentru a pătrunde în zona lojelor pentru VIP-uri și apoi plecă, motivând că mai avea câteva lucruri de terminat, dar promițându-i Karei că va da dispoziții paznicilor să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Își luă privirea dinspre fereastră și se uită în jur, pe stradă. Era posibil să mai fie și alți lunetiști. După câteva secunde, un vehicul blindat al Serviciului de Intervenție opri în dreptul lor, un moment mai târziu aflându-se amândoi înăuntru, în deplină siguranță, și demară apoi în trombă, depărtându-se de locul atentatului și îndreptându-se spre familia lui din Upper West Side. Bell privi în urma mașinii, unde mai mulți agenți de intervenție înarmați pătrundeau în clădirea de vizavi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Ne va găsi el pe noi. Da, evident că ne-a găsit. Bell a dedus că cel mai bun loc din care puteai să-l împuști pe Grady era clădirea de vizavi, mai ales că era destul de ușor să pătrunzi înăuntru la unul din etajele inferioare. Era foarte puțin probabil să fi escaladat acoperișul, căci era împânzit cu zeci de camere de supraveghere. Bell rămăsese în picioare pe post de momeală pentru că știa ceva foarte important despre clădire, din episodul anterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
locul în care acesta se află. Planul funcționase, deși cu o mică variație pe care Bell o menționase prin stație: Au... - Unitatea de Intervenție 4 către Bell. Aici Haumann. Ai avut dreptate. Stop. - Continuă. Conducătorul unității de intervenție spuse: - Suntem înăuntru. Am izolat scena. Cum le zice? Premiile Darwin? Știi tu, când răufăcătorii fac greșeli stupide? Stop. - Știu, răspunse Bell. Unde s-a împușcat? Stop. Bell îl localizase pe asasin nu din cauza vreunei spărturi în geam, ci din cauza unei mari pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
plin de sânge. Într-o clipă, Roth era inconștient, iar fața i se umflase cât un pepene. Constable îl târî înapoi la masă și îl propti acolo, cu spatele către ușă. În caz că vreunul dintre gardieni s-ar fi uitat iar înăuntru, ar fi rămas cu impresia că omul citește ziarele, cu capul aplecat. Constable se aplecă și îi scoase pantoful și șoseta, apoi șterse sângele de pe masă cât putu de bine și acoperi urmele cu acte și bucăți de hârtie. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe o planșetă și îl puseră astfel pe o targă. Îl scoaseră apoi din zona securizată pentru a fi condus la spital. Sachs rămase la urmă să verifice încăperea și holul pentru a se asigura că Weir nu se strecurase înăuntru fără a fi observat. Era sigură că nu reușise. Ieși apoi, dar abia după ce își recuperă pistolul Glock de la ofițerul de la birou, se simți ceva mai în largul ei. Îl sună pe Rhyme ca să îi povestească cele întâmplate. Apoi adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ce împrăștiau confetti ca zăpada sclipitoare. Solemn, regal, jucăuș, grotesc. Bang... Medievală și futuristă deopotrivă, parada era hipnotizantă. Iar mesajul ce era transmis nu putea fi înțeles decât într-un fel: tot ceea ce exista în afara cortului era lipsit de valoare înăuntru. Ai putea uita tot ce ai învățat despre viață, despre natura umană, chiar despre legile fizicii. Inima îți bate acum nu în propriul ritm, ci în acela al gongului, iar sufletul nu îți mai aparține; a fost prins de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și o tânără. Își vorbeau, țipând fiecare în urechea celuilat, pentru a putea discuta peste muzică. Da! Unul era Kadesky. Se temuse că producătorul nu va fi de față în momentul exploziei. Cealaltă persoană era Kara. Kadesky îi arătase ceva înăuntru și porniseră amândoi în direcția aceea. Malerick estimă că se aflau la doar câțiva metri de ambulanță. Aruncă o privire la ceasul de mână. Momentul aproape venise. Iar acum, prieteni, onorată audiență... La ora nouă fix un jet de flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în mod evident surprins să vadă pe cineva acolo. Grație calculatorului, unităților pentru controlul mediului și camerelor de supraveghere, Rhyme era, desigur, pefect capabil să dea cuiva un telefon, să invite pe cineva la el și să îi dea drumul înăuntru când persoana ajungea în fața ușii. - Nu trebuie să pari șocat, spuse Rhyme caustic. Am mai invitat oameni și altă dată, să știi. - Mă gândesc la luna albastră. - Poate o angajez pe Jaynene în locul tău. - Mai bine o angajezi și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la cafenea. Totul a fost aranjat încă de la început. Bell era la tablă și, pe măsură ce indica fiecare dintre dovezi, Rhyme le explica felul în care îi păcălise Kara. O clipă mai târziu, Thom anunță: - A sosit un agent. - Poftește-l înăuntru, spuse Rhyme. O polițistă intră și li se alătură lui Sachs, Bell și Kadesky, privindu-i printr-o pereche de ochelari stilizați, cu o mină extrem de curioasă. Dădu din cap către Rhyme și, cu un accent hispanic, îl întrebă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
buzunarele. Nu știu... - Vedeți, exact de asta mă temeam, spuse polițista. Îmi pare rău, domnule. Sunteți arestat pentru furt din buzunare. Aveți dreptul să nu spuneți nimic... - Ce porcărie, mormăi Kadesky. E vorba de o greșeală. Deschise portofelul și privi înăuntru o clipă. Apoi scoase un hohot de râs uimit și extrase permisul de conducere, arătându-l tuturor. Era al Karei. Înăuntru se găsea un bilețel scris de mână. Acesta căzu jos. Îl ridică. - Scrie „Te-am prins” spuse Kadesky mijindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Aveți dreptul să nu spuneți nimic... - Ce porcărie, mormăi Kadesky. E vorba de o greșeală. Deschise portofelul și privi înăuntru o clipă. Apoi scoase un hohot de râs uimit și extrase permisul de conducere, arătându-l tuturor. Era al Karei. Înăuntru se găsea un bilețel scris de mână. Acesta căzu jos. Îl ridică. - Scrie „Te-am prins” spuse Kadesky mijindu-și ochii și studiind-o cu atenție pe polițistă, apoi permisul de conducere. Ia stai puțin, tu ești asta? „Polițista” izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
asta, ar spune el. Dar viața nu înseamnă să treci prin. A trece prin înseamnă a pierde. Marlow, cu telefonul încă prins între ureche și umăr, pălăvrăgea în limbaj guvernamental. În cele din urmă, deschise plicul și băgă insigna ei înăuntru. Apoi băgă mâna și scoase dinăuntru ceva învelit în șervețel. - ... nu avem timp de nicio ceremonie. Facem ceva mai încolo. Acest ultim mesaj fusese șoptit și lui Sachs i se păru că îi era adresat. Ceremonie? Îi aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ei prelungite - și-a trecut mâna înapoi prin șuvițele blonde, aranjând și rearanjând felul în care cădea părul; era clar un obicei nervos care o ajuta să treacă peste stresul produs de înfățișarea la tribunal. Inelul se mișca afară și înăuntru, sclipind periodic și hipnotic. Oare ce amintire plutea undeva în străfundurile minții mele, declanșată fiind de vederea acestei bijuterii din aur și safire? Era, bineînțeles, inelul lui Stacey. E extraordinar cum mintea poate face conexiuni fără să-ți dea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de tine, iubita, și Dumnezeu să te binecuvânteze! Crystal Stacey D enisha zice că-n ziua în care am fost bolnavă, a apărut moșu’ ăla în față la magazin cam pe la șase, și-a stat acolo și s-a uitat înăuntru cam juma’ de oră. Fusese și mai devreme, zice ea, și-ntrebase unde-s io. Janet era la casă-n seara aia și zice c-arăta un pic dubios, da’ pe mine nu mă miră. Nu-mi place când vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
sau unde aveam să locuiesc. Toate lucrurile astea aveau să se rezolve de la sine atâta vreme cât mergeam mai departe și înlăturam întrebările agonizante care mă tot asaltau. Am reușit să trec prin față pe la SavaMart fără să fi aruncat o privire înăuntru, surprinzându-mă cu autocontrolul meu, și m-am grăbit pe aleea care-l ocolea pe partea cea mai îndepărtată, pe care am urmat-o până la străduța care dădea în spatele magazinului. Observasem și reținusem în minte intrarea personalului cu câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
care-ar trebui să treci. Tre’ să stau acolo și să mă uit cum toți oamenii normali își compostează micile bilete galbene și se deschid și se-nchid porțile și-amețesc uitându-mă la ei în micile lor rutine - bilet înăuntru/răsucire/trecere/răsucire/bilet afară - și la marea de oameni care așteaptă la orele de vârf să treacă prin ele, ca atunci când am fost în excursie cu școala la bariera de pe Tamisa și portițele-alea mici lasă apa să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Pornise de la un tipar de tricotat pentru ciorapi și voise să-l facă de trei ori mai mare, dar pentru că triplase măsurile ieșise de nouă ori mai mare. N-a fost niciodată prea bună la matematică. Deci trebuia să aibă înăuntru niște chestii foarte mari ca să se umple - mereu credeam c-or să fie lucruri cu adevărat bune, dar în general se dovedeau a fi vreun fel de haine: un pulover mare și greu sau un halat nou sau altceva. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să mă sperii puțin, închipuindu-mi că e vreo pasăre sau vreo insectă uriașă, sau ceva prins acolo, care ar fi putut să zboare la mine dacă deschideam ușa, dar sunetul era prea regulat pentru așa ceva. Dacă mama chiar era înăuntru - și crezusem că o aud cum urcă mai devreme -, atunci știam că nu are nici un rost să-ncerc să deschid ușa ca să mă uit, chiar dacă aș fi fost suficient de curajoasă, pentru că încuia întotdeauna ușa când avea câte-o durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ochii în pământ, în felul în care mă obișnuisem de când voiam să evit contactele cu alți oameni. Aveam o viață destul de plină în interiorul propriului meu cap: ar fi însemnat să îl supraaglomerez în mod periculos dacă mai lăsam pe altcineva înăuntru, chiar și sub forma unui contact vizual de o fracțiune de secundă sau a unui „pardon“ mormăit. La câteva minute de mers am dat peste o băcănie asiatică anonimă, perfectă, și după o scurtă deliberare am ales un borcan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
împins adânc la fund, în vreme ce murdăria unsuroasă de pe mâna mea lăsă un cerculeț întunecat unde penetrase albul cremos al orezului. Urmară apoi bucățile ascuțite de oțel, iar orezul se revărsă la gura borcanului când am împins din nou cu degetul înăuntru, lăsând bucățile de lamă ascunse chiar la suprafață. Am pus capacul la loc, l-am închis cum fusese și am șters borcanul cu mâneca înainte de a mi-l pune în buzunar. Stacey C e ușurare! N-am crezut niciodată c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
aș vedea împreună pur și simplu n-aș putea suporta. Așa că am luat-o pe drumul mai scurt spre casă și m-am apropiat de vitrina atent iluminată a magazinului, pregătindu-mă să o zăresc, în caz că nevoia de a privi înăuntru ar fi devenit irezistibilă, cum se întâmpla adesea. Dar nu era acolo, și am simțit amestecul obișnuit de ușurare și dezamăgire cuprinzându-mă când m-am întors și am pornit spre poștă. Ceva mă agasa în continuare în vreme ce continuam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
PE CARE I-AM PLĂTIT-O EU? Auzi, îndrăgostit! Leigh, ce mă fac? Ușurată că în sfârșit putea să facă ceva concret, Leigh o luă pe Emmy de braț și o ajută să se ridice. — Vino, scumpo. Hai să mergem înăuntru. Eu o să fac un ceai, iar tu poți să-mi povestești ce s-a întâmplat. Emmy își trase nasul. — Oh, Doamne. Am uitat...azi e luni. Nu vreau să te deranjez. O să-mi revin... Nu vorbi prostii. Chiar nu făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]