7,391 matches
-
dobândești ceea ce cauți; Îți fuge din mâini, însă, lucrul pe care-l neglijezi (Sofocle, Edip rege, 110-111), spune Sofocle. La fel spune și poetul comic Menandru: Toate acelea pe care le cauți Au nevoie de luare aminte, spun cei mai înțelepți oameni (Menandru, Fragm. 189, CAF, III, 55). Perspicacitatea sufletului trebuie îndreptată spre aflarea a ceea ce cauți și să curăți din drum toate piedicile; trebuie să dispară disputa, invidia, cearta, care-i cea mai rea între oameni; toate trebuie aruncate desăvârșit
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
răstignit și îngropat a înviat din morți și că șade de-a dreapta Tatălui, aceasta nu are nevoie de înțelepciune, ci de credință. Fiindcă și apostolii nu sau apropiat prin înțelepciune, ci prin credință, și printr-însa s au făcut mai înțelepți decât înțelepții, mai presus de toți cărturarii și învățații lumii, și cu atât mai vârtos cu cât mai mare este a primi prin credință cele ale lui Dumnezeu, decât a pune în mișcare silogismele și raționamentele omenești fără vreun folos
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
căuta totdeauna și pretutindeni, și a o prefera înțelepciunii lumești. Au nu a făcut nebună Dumnezeu înțelepciunea lumii acesteia? Și ce va să zică: a făcut nebună înțelepciunea lumii acesteia? Adică a arătat-o ca nebună pentru primirea credinței. Fiindcă așa-zișii înțelepți își închipuiau lucruri mari de dânșii, pentru aceea apostolul grabnic a înfruntat înțelepciunea lor. Ce fel de înțelepciune poate fi aceasta, zice, când bunul cel mai de căpetenie ea nu-l află? Singură s-a arătat nebună și ea cea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
este nevoie numai de credință și nicidecum de agerimea minții? Deci nebună a făcut-o Dumnezeu, adică astfel a arătat-o și a binevoit ca prin nebunia propovăduirii să mântuie pe cei ce cred - adică nebunie numai părută înaintea acelor înțelepți, și nicidecum că era așa. Faptul măreț acesta este, că Dumnezeu nu a pus la mijloc o altă înțelepciune mai mare decât a acelora, ci acea nebunie părută, care a și biruit - căci a scos și pe Platon, nu prin
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
așa. Faptul măreț acesta este, că Dumnezeu nu a pus la mijloc o altă înțelepciune mai mare decât a acelora, ci acea nebunie părută, care a și biruit - căci a scos și pe Platon, nu prin vreun alt filosof mai înțelept decât acela, ci prin niște pescari proști și neînvățați. Astfel și biruința a fost mai mare și mai strălucită”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia IV, p. 35 36) ,,Cei simpli și proști
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
pe credință; și, cu ajutorul științei, ne duce la înțelegere și la infailibilitate”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a VII-a, cap. X, 57.3., în PSB, vol. 5, p. 511-512) Încercarea credinței „Constanțiu (tatăl Sfântului Constantin) a dat ascultare unui gând înțelept și cuvios, purcezând la un lucru de necrezut și a cărui înfăptuire stârnește uimirea: anume, el a poruncit tuturor oamenilor săi (începând chiar cu cei aflați în slujbele palatului și până la demnitarii în funcție) să se hotărască - fie a jertfi
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ținând în frâu, prin mustrări, pe unii, spune: Necredincioșii nu știu nici să asculte, nici să vorbească. Heraclit folosește fără îndoială aceste cuvinte ale lui Solomon: Dacă vei iubi să asculți, vei primi învățătură; iar dacă vei pleca urechea ta, înțelept vei fi<footnote Notă Pr. D. Fecioru: De fapt, Înț. Sir., 6, 34. footnote>“. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a II-a, cap. V, 24.4.24.5., în PSB, vol. 5, p. 125) „Necredința, la rândul ei, este o presupunere
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
este ea însăși un chin: căci a fi în afară de lumină, este în sine un mare chin”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia XXVIII, 1, p. 131) „După cum a crede este dovada unui suflet înalt și înțelept, tot astfel cel ce nu crede dă dovadă de un suflet lipsit de bunul simț, irațional și coborât în rândul dobitoacelor”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia VIII, p. 140) „Căci
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
10, 2. footnote> „Despre ei (eretici - n.n.) ar putea spune cineva ca și despre iudei: Le dau mărturie că râvna lui Dumnezeu o au, dar nu după cunoștință (Rom. 10, 2). Căci închipuindu-și că grăiesc cele drepte și sunt înțelepți, nu bagă de seamă nenorociții că se războiesc împotriva dogmelor adevărului; și stăpâniți de o râvnă falsă ei socotesc că vorbesc în favorul slavei lui Dumnezeu, împotrivindu-se celor ce grăiesc drept”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de numeroase sunt aceste deosebiri. Cât de semeață e această nelegiuire, e probabil că știu și ei. Căci fie că nu cred că Scripturile au fost rostite de Duhul Sfânt, și atunci sunt necredincioși; fie că ei se cred mai înțelepți decât Duhul Sfânt, și în cazul acesta ce altceva sunt decât niște îndrăciți? Într-adevăr, ei nu pot tăgădui că aceasta e cutezanța lor atunci când exemplarele Scripturii sunt scrise de mâna lor, că nu așa le-au primit de la cei
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
politică", în Pragmatism și filozofie post-nietzscheană. Eseuri filosofice 2, Editura Univers, București, 2000, pp. 21-48. 174 Astfel, filosoful subliniază că "(...) mai este disponibil și un alt înțeles al termenului "rațional". În acest al doilea sens, cuvântul înseamnă ceva de genul "înțelept" sau "chibzuit" mai degrabă decât "metodic". El desemnează un set de virtuți morale: toleranță, respect față de opiniile celor din jur, bunăvoință de a asculta, sprijinire pe persuasiune și nu pe forță" (Richard Rorty, "Știința ca solidaritate", în Obiectivitate, relativism și
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
fericii umane”, a căutat să ne „ucidă” fericirea și a încercat să creeze „oameni noi”, asemenea unor marionete stângace și supuse, este greu să revenim la normal. Vom observa din propria experiență că nimic nu poate înlocui sfatul unui om înțelept, cumpătat și liniștit atunci când dorim să devenim oameni adevărați și că toți simțim nevoia de modele. În societatea românească de după al doilea război mondial evenimentul cel mai drastic l-a constituit tocmai distrugerea acelora ce ar fi trebuit să devină
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
I a pus deschis problema dobândirii independenței, vorbind despre “ora însemnată” de providență pentru dezrobirea Orientului și a creștinătății. -După 18701871 România a desfășurat o amplă activitate diplomatică: o Guvernul condus de Lascăr Catargiu (1871 1876) aprecia că cea mai înțeleaptă atitudine pe plan extern era câștigarea sprijinului internațional al puterilor europene, încheind cu aceștia tratate economice. astfel, pe linia aspirațiilor de independență, au fost semnate: convenții comerciale cu: Austro Ungaria (1875); Germania (1876). prin intermediul acestora, în schimbul unor concesii economice, România
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
poporul, pe mirmidoni, cu vorbe frumoase, îi plăcea să aducă zeilor jertfe bogate. Dar nu s a distins prin vreo faptă de arme: era un om străin de orice violență și prietenia lui cu centaurul Chiron, o făptură atât de înțeleaptă, nu este întâmplătoare. Și era primitor și generos: a găzduit în casa lui doi tineri veniți de pe alte meleaguri să-i ceară ocrotire și adăpost. Întâi unul ceva mai vârstnic, Foinix, ajuns pribeag ca să nu devină fratricid, pe care Peleu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
dă feciorului la plecarea sa, împreună cu Ahile, în război, îl arată ca pe un om cu fire aleasă. Însă povețele lui îl au în vedere pe Ahile: îi spune lui Patrocles ca, fiind mai mare de ani, să-i vorbească înțelept, să-i dea sfaturi de folos, spre binele său și spre potolirea aprigei sale firi. E firește aici un grad de recunoștință pentru Peleu, care îl primise și îl păstrase în casa lui, dar și expresia unui caracter ales, pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
orice chip să-și pună în valoare nu doar serviciile, ci și excelența calității lor. Într-un fel naiv și fermecător care-i adaugă piesei ceva esențial: triumful clarvăzător și jucăuș al unei libertăți constitutive care transcende orice aservire. „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am voia să-ți plinesc: să zbor, / Să-not, să trec prin foc, să călăresc / Pe nori scămoși. Atotputernic, Ariel / Așteaptă strașnica-ți poruncă“; „Sunt gata ghidușiile de duh / Să le-mplinesc (do my spiriting gently)“; „Ce-am
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
rămas atât de încântat și exaltat de ce făcuse, încât, întors la Prospero să raporteze, nu se laudă din capul locului cu strălucita lui ispravă, de parcă o uitase, ci începe, în cuvinte solemne, să făgăduiască lucruri și mai mari, orice: „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am să ți plinesc: să zbor, / Să-not, să trec prin foc, să călăresc / Pe nori scămoși. Atotputernic, Ariel / Așteaptă strașnica-ți poruncă.“ Și abia după aceea, întrebat: „Ai rânduit furtuna, cum ți-am spus?“, dă gloriosul său
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
poporul, pe mirmidoni, cu vorbe frumoase, îi plăcea să aducă zeilor jertfe bogate. Dar nu s a distins prin vreo faptă de arme: era un om străin de orice violență și prietenia lui cu centaurul Chiron, o făptură atât de înțeleaptă, nu este întâmplătoare. Și era primitor și generos: a găzduit în casa lui doi tineri veniți de pe alte meleaguri să-i ceară ocrotire și adăpost. Întâi unul ceva mai vârstnic, Foinix, ajuns pribeag ca să nu devină fratricid, pe care Peleu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
dă feciorului la plecarea sa, împreună cu Ahile, în război, îl arată ca pe un om cu fire aleasă. Însă povețele lui îl au în vedere pe Ahile: îi spune lui Patrocles ca, fiind mai mare de ani, să-i vorbească înțelept, să-i dea sfaturi de folos, spre binele său și spre potolirea aprigei sale firi. E firește aici un grad de recunoștință pentru Peleu, care îl primise și îl păstrase în casa lui, dar și expresia unui caracter ales, pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
orice chip să-și pună în valoare nu doar serviciile, ci și excelența calității lor. Într-un fel naiv și fermecător care-i adaugă piesei ceva esențial: triumful clarvăzător și jucăuș al unei libertăți constitutive care transcende orice aservire. „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am voia să-ți plinesc: să zbor, / Să-not, să trec prin foc, să călăresc / Pe nori scămoși. Atotputernic, Ariel / Așteaptă strașnica-ți poruncă“; „Sunt gata ghidușiile de duh / Să le-mplinesc (do my spiriting gently)“; „Ce-am
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
rămas atât de încântat și exaltat de ce făcuse, încât, întors la Prospero să raporteze, nu se laudă din capul locului cu strălucita lui ispravă, de parcă o uitase, ci începe, în cuvinte solemne, să făgăduiască lucruri și mai mari, orice: „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am să ți plinesc: să zbor, / Să-not, să trec prin foc, să călăresc / Pe nori scămoși. Atotputernic, Ariel / Așteaptă strașnica-ți poruncă.“ Și abia după aceea, întrebat: „Ai rânduit furtuna, cum ți-am spus?“, dă gloriosul său
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
îi spuneau the Great Old Man) și iubindu-l pe conservatorul Disraeli (pe care îl alinta cu numele de "Dizzie"), ne putem da seama că afectele ei țineau de persoană și nu de politică. Inteligentă, dar naivă și nu prea înțeleaptă, a făcut greșeala imensă de a-l subaprecia umilitor pe Eduard (prin comparație exagerată și obsesiv afirmată cu Albert, după ea un model de perfecțiune de neatins) și, drept urmare, de a-l ține mult timp pe prințul moștenitor departe de
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
mari dimensiuni pictat de William Power Frith, în care pot fi recunoscute 140 de personaje reale. Mireasa era superbă (a fost, credem, cea mai frumoasă regină a Angliei), distinsă și grațioasă, demnă și discretă; era săracă, nu foarte inteligentă dar înțeleaptă, suferind în plus de hipoacuzie. Va fi tolerantă față de aventurile amoroase ale soțului ei§§§§§§§§§§§§, asupra căruia nu va avea nici o influență; ignorat și terorizat de Victoria, Eduard voia acum să fie stăpîn la el acasă. Din această căsătorie și viață
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Ca rezultat, Republica a ajuns să conducă întreaga Italie și dincolo de aceasta. În plus, fapt foarte apreciat, Republica oferea deseori cetățenie romană popoarelor cucerite, care astfel deveneau nu doar simpli supuși, ci cetățeni romani cu drepturi și privilegii depline. Chiar înțelept și generos cum era acest dar, dacă judecăm Roma după criteriile de astăzi, descoperim un defect uriaș: Roma nu și-a adaptat niciodată în mod adecvat instituțiile sale de guvernămînt popular la creșterea imensă a numărului de cetățeni și la
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
să procedăm în luarea deciziilor. De exemplu, dorim un statut care încredințează autoritatea de a lua deciziile importante cîtorva dintre cei mai capabili și mai bine informați dintre noi? O astfel de hotărîre nu numai că ar asigura cele mai înțelepte decizii, ci i-ar scuti pe ceilalți de foarte mult timp și efort." Membrii resping categoric o soluție pe aceste considerente. Un membru pe care îl voi numi Oratorul argumentează: În privința celor mai importante probleme cu care se va ocupa
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]