5,677 matches
-
o creangă asemănătoare În dreptul fiecărei case și, din această cauză, jidovii nu au putut să-l găsească și să-l omoare pe Isus. „Pentru păstrarea acestei amintiri”, În fiecare an, În ajunul zilei de 1 mai (Arminden), toți creștinii Își Înfig În fața casei câte o ramură verde de copac <endnote id="(113, II, p. 315)"/>. Tot la sfârșitul secolului al XIX-lea, poetul George Coșbuc a versificat această legendă, compunând poezia Armingenii, În care a inserat metafora orbirii evreilor, chiar dacă la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de mai multe icoane. Într-o formă foarte asemănătoare cu legenda românească a „icoanei junghiate” de la Mănăstirea Argeș (consemnată la Începutul secolului al XVI-lea), legenda În discuție este atestată În Bizanț În secolul al IX-lea : un evreu Își Înfige cuțitul Într-o icoană, reprezentându-l pe Isus, de la biserica Sf. Sofia din Constantinopol. Icoana continuă să sângereze chiar și după ce este aruncată În fântână. Fiind surprins de oameni, evreul Își recunoaște păcatul și se botează etc. <endnote id="(136
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
creștin], cam de cinci ani” (Cronica Ghiculeștilor) și l-ar fi „muncit [...] În chipul muncilor domnului Iisus Hristos” (Ion Neculce). Apoi, l-ar fi pus Într-un butoi și, Înțepându-l În mai multe locuri cu niște scule speciale („trei Înfipte Într-un mâner de lemn”), ar fi colectat tot sângele În putină. „Sângele l-au Împărțit, punându-l În butoiașe, și l-au trimis marelui haham din Cracovia și hahamului din Dubăsari, iar un butoiaș cu sânge l-au Îngropat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ca În omorul ritual)” <endnote id="(66 și 188, p. 181)"/>. Aceeași metaforă, centrată pe imaginea evreului ucigaș și hemofag, se regăsește frecvent În marșurile legionarilor români, foarte populare În anii ’20-’30 : Priviți cum ghiarele lui Iuda Adânc se-nfig În trupul meu, Priviți cum sângele meu curge, Priviți cum jidovii mi-l beu ! <endnote id="(255, p. 25)"/>. Metafora folosită de N. Paulescu și de legionari produce un transfer de semnificație de la concret la abstract : nu doar câțiva evrei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Ceva-ceva se făcuse În acest sens Însă nu suficient pentru ca staff-ul CDE-ului să nu mai primească critici la scenă deschisă. De fapt, această adevărată sulă În coastă (vorba unui alt revoluționar de profesie dar de naționalitate română) se Înfipsese adânc și ștabii nu reușeau cu nici un chip s-o scoată afară. De altfel, și responsabilul organizatoric Bercu Lazăr recunoscuse gravele deficiențe În acest delicat și deopotrivă complicat domeniu de activitate, aducător de prozeliți. Totuși, ca să-și mai auto-Încălzească suflețelul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
care semnaseră circulara ce inoculase subalternilor frica de a nu fi jefuită bostănăria fuseseră: Bercu Feldman (secretar general) și Iacob Wechsler (responsabilul comisiei organizatorice). b.t. CDE Huși a murit! !1 Arhivele consemnează și intervalul exact când evreii hușeni au Înfipt bomboana pe coliva dragei lor organizații, cu care au mers de-a brațeta timp de aproape opt ani: mai - iunie 1945- martie 1953. Partidul comunist, vrând să fie de-adevăratelea UNICA FORȚĂ POLITICĂ ÎN STAT a hotărât ca, simultan, să
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
-l convinge să nu fugă. Încărcăm un morman de crengi (pereții căsuței mele), ne urcăm cu toții, plus armadillo, în camionetă și pornim către casă, noi în spate, încercând să mângâiem animăluțul speriat de moarte, chircit într-un colț cu ghearele înfipte în podeaua (de metal!) a camionetei. Odată ajunși, începem cu toții să construim un țărculeț pe fundul căruia bătucim bine crengi și frunze ca să-l transformăm într un obstacol de netrecut. Depunem armadillo-ul în țărculeț și, după maximum zece minute îi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Malul pe care ne adăpostim este în pantă către râu, îngust și plin de pietre și începem să-l curățăm cu răbdare pentru a putea construi culcușul de peste noapte. Odată curățarea terminată, găsim patru țăruși în păduricea de lângă mal, îi înfigem cu greu în nisipul pietrificat și legăm plasticul care va forma acoperișul peste noapte. Terminăm operațiunile și ne așezăm pe plasticul modest, palpând cu partea dorsală pietricelele rămase care ne vor servi de saltea și gândindu ne, fetele cel puțin
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
plajă de la o anumită oră să se tragă direct, fără somație! Trec prin fața unei cazemate. Trăgătorul puștii mitraliere probabil ațipise și nu m-a observat și merg mai departe. Aici un foc de armă al cărui glonț l-am simțit înfigându-se în nisipul din fața mea și strig tare: „Nu trage, că sunt român”. Cel care trăsese mă recunoaște și și exprimă mirarea că am trecut prin fața cazematei fără să fiu secerat. Când omul are zile și mai ales când Cineva
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
un foc. Greșeala a doua a fost că nici nu a îndreptat arma în plan vertical. Era în camera de telefonie și telegrafie. Glonțul a trecut la jumătate de metru de locul unde stătea telegrafistul, Lucian Subțirică, și s-a înfipt în perete. Militarul în cauză, un băiat din Fetești, Ionel Agalopol (Gogu îi spuneam noi), a rămas înmărmurit. Dincolo, cei de la planșete au înlemnit, se gândeau că sigur cineva a murit ori s-a rănit. Cine a venit să vadă
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
din capitală dar se pare că va fi imposibil din cauza temperaturii scăzute și a distanțelor imense. Zona în care ne-am tot învârtit mi se pare atât de aridă cu aceste clădiri monumentale (majoritatea muzee), cu Casa Albă și obeliscul înfipt în mijlocul unui câmp imens și sec. Aș vrea să văd vânzoleala străzii, dar puțini oameni umblă pe jos, iar mașinile sunt neimportante pentru mine. Oricum azi vom continua vizitarea muzeului de artă, după care vom merge la Dana, la World
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
-s toți niște câini și o să ajungă în iad. Mie aduceți-mi o friptură de vită și apă minerală!" Cei cu porcul și țuica s-au ospătat copios, iar șeful delegației, într-un moment de neatenție al bietului fotograf, a înfipt furculița într-o bucată de purcel și i-a spurcat friptura vecinului, care, furios, s-a ridicat de la masă blestemându-și confrații. Aveam să aflu că mulți ziariști din delegație studiaseră prin România sau aveau neamuri ori prieteni care fuseseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ebonită - unul din acele tablouri cu bătălii napoleoniene În care episodicul și alegoricul sunt adevărații adversari și unde se văd grupați la un loc, În același plan vizual, un toboșar rănit, un cal mort, trofee, un soldat, care stă să Înfigă baioneta Într-altul, și invulnerabilul Împărat pozând cu generalii lui În mijlocul bătăliei imortalizate. Cu ajutorul unei persoane adulte, care folosea mai Întâi ambele mâini și apoi un picior zdravăn, divanul era deplasat la câțiva centimetri de perete, pentru a se crea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
țepoasă și ne citea Cyrano de Bergerac al lui Rostand, rostind cu savoare fiecare vers, modificându-și timbrul vocii de la cel de flaut la cel de contrabas, conform personajelor pe care le imita. La tenis, când servea mingea, stătea bine Înfipt pe picioarele lui groase, Îndepărtate, pe linia de fund, Îmbrăcat În pantaloni de nanchin boțiți, mai Îndoindu-și brusc genunchii când dădea mingii o lovitură puternică, dar extrem de ineficientă. Când Lenski ne-a părăsit definitiv, În primăvara anului 1914, ne-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
acele luni n-am făcut altceva decât să-i scriu și să mă gândesc la ea - În ciuda multor trădări. 5 Fericit este romancierul care reușește să introducă o scrisoare de dragoste adevărată, primită În tinerețe, Într-o operă de ficțiune, Înfigând-o În ea ca un glonte curat În carnea flască, și punând-o acolo la adăpost, printre viețile contrafăcute. Mi-aș fi dorit să fi păstrat toată corespondența noastră În felul acesta. Scrisorile Tamarei erau o evocare plastică a peisajului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe care a folosit-o un polițist francez - și fără Îndoială Încă o folosește - când ducând la Închisoare un muncitor cu nasul roșu, vreun scandalagiu de duminică, l-a transformat Într-un satelit ciudat de docil și chiar foarte vioi, Înfigând un fel de cârlig de undiță În carnea neîngrijită dar sensibilă și receptivă a omului. Tu și cu mine ne-am străduit să răspundem cu o tandrețe vigilentă tandreții Încrezătoare a copilului nostru, dar ne-am confruntat inevitabil cu realitatea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
patru labe, lingând papucii Slăvitului Padișah, cerșind îndurare, vânzându-și țara în schimbul tronului pierdut?! Mă prind pe barba Profetului că Mahomed numai capul "spurcatului ghiaur al Moldovei" visează, bineînțeles, dat la sare să nu se împută, umplut cu paie și înfipt în suliță, cu care să deschidă cu mare pohfală alaiul de biruință pe ulițele Stambulului!... Dumnezeule! îngână Daniil îngrozit. ...Sau... sau și mai rău!... Îl vezi pe Marele Ștefan "Catapeteasma", "Sabia" și așa mai departe îl vezi lepădat, cetluit într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
suflare am strigat: Suntem... suntem înfrânți!! Înfrânți!!" Măria sa, ca pământul, m-o fulgerat c-o privire de m-or trecut toate răcorile: "Aiasta să n-o spui decât la sfârșit, hatmane!!" mi-o șuierat el printre dinți trăgând spada. Și, înfigând pintenii o sărit cu calul peste mine și s-o aruncat în luptă! Ca un leu-paraleu înfuriat s-o năpustit cu sabia în turcime, unde era vălmășagu' mai mare, strigând: "După mineee!!!" Ca un Făt-Frumos în luptă cu balaurul! Ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
plesnească inima... Ne-au prins și ne-au aruncat la pământ. Răcneau și țopăiau sălbatic în jurul nostru! Și... și ce urâți, înspăimântători erau! Ne-au smuls tot ce aveam de preț pe noi. Lui Manuil, lui Alexis, slujitorilor le-au înfipt mâna în chică, i-au îngenuncheat și, dintr-o lovitură de iatagan, le-au retezat capetele. A fost cumplit, înspăimântător, unchiule!... Și acum îmi răsună în urechi rânjetele, chiotele lor sălbatice de bucurie. A fost înspăimântător, unchiule! Maria, taci!! strigă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pot!! Taci!! Maria nu-l aude, cu ochii pierduți în gol, obsedată, posedată, retrăiește aievea: ...Am îngenuncheat singură Am închis ochii. Bolboroseam "Tatăl nostru". Am plecat capul... Așteptam lovitura. O doream... Eram fericită că mor. Un negru buzat, rânjind, și-a înfipt mâna în părul meu. Și când părul s-a despletit, mi-a căutat sânii erau mici. A izbucnit într-un chiot sălbatic de bucurie! Mai bine mă ucidea... Doamne! De ce nu ți-a fost milă de mine?! Să mă fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu mai... Maria tresare speriată: Nu! Nu! Ce să faci?! N-ai ce să faci! Ștefan oftează și sprijină cazmaua de perete. Am scos toată Suceava, cu mic, cu mare, să adâncim șanțul de apărare al cetății. Pe fundul șanțului înfigem și niscai țepușe bine ascuțite, să le gâdile dosul, explică el râzând mefistofelic. Mârâie, bombăne ei boierii, pe înfundate, că sapă cot la cot cu prostimea, da' sapă! adaugă cu un râs șăgalnic de data asta. Desigur, "de bunăvoie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o săgeată în spinare, biruit, rănit, umilit? A venit cu sabia... Doar nu era să-i ies înainte cu pâine și sare, se scuză Ștefan. Ce-a fost, a fost! Săgeata aceea buclucașă ce a avut nerușinarea să i se înfigă taman în prea nobila-i făptură regească i-a cam feștelit teribila-i îngâmfare, spune Tăutu cu ironie. Parcă-l văd pe măritul rege pe năsălie, întins pe burtă, hurducat pe cărări neumblate de munte, măcar să-și salveze prețioasa-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
recunoaște Ștefan nici eu n-am fost "înger, îngerașul meu". Când mi-a venit bine la socoteală, i-am smuls Chilia; și mult l-a durut pierderea Gurilor Dunării și ieșirea la Marea cea mare. Ce căta un cui străin înfipt în inima Moldovei?! protestează Vlaicu. Asta așa-i! Cu dreptate a fost... Dar de ce mi-am băgat coada în răscoalele din Scaunele secuiești, când secuii și sașii s-au răzvrătit împotriva stăpânirii? Dar de ce Mateiaș oploșise la Buda pe ucigașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fi picurat chiar o lacrimă de crocodil... Adevărul e că avea pentru Constantin așa cum a luptat -, avea o mare admirație. Aiasta nu l-a împiedicat să-i dea capul la sare, să-l umple cu paie și să-l colinde înfipt într-o suliță prin întreaga împărăție, întru gloria "Marelui Cuceritor Mahomed El Fatih Împăratul Împăraților!" Vezi că știi! De ce m-ai chinuit? N-am suportat batjocura la care l-a supus... S-a batjocorit pe sine. Constantin aparținea veacurilor. Oare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
venea putoarea. Alături cu poarta, pe ziduri, legate de metereze, atârnau funii în care, bătuți de ploaie și de vânt, se legănau spânzurate cinci hoituri, care cu limba scoasă, care fără, că le-o ciuguliseră corbii. La picioarele lor, căpetenia, înfiptă într-un par, rânjea cu gura căscată, așa cum își dăduse duhul urlând când îi înfipseseră țeapa. Buza de jos era mâncată de șobolanii ce se cățăraseră până la ea, dezvelindu-i gingiile cu niște dinți strâmbi, gălbejiți înfipți în ea. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]