6,101 matches
-
rămâie singur în tovărășia unei fecioare, căci nu se putea conta pe el. Aceste lucruri puteau fi adevărate, dar puteau fi exagerate de Ioana, deoarece se potriveau perfect cu fantezia ei, ce știe să mărească până la grandios un fapt puțin însemnat. O altă certitudine a Ioanei, pe care insista deseori, fără să admită îndoială, făcea din Charles un tuberculos. Nu se vedea deloc asta, trupul lui părea voinic, nu tușea, nu se plângea de nimic. Dar îmi spuneam că Ioana trebuie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
razele lunii, Charles a apărut superb. Cineva, citind aceste note, ar putea reflecta că, în definitiv, pustiul acestei localități este destul de relativ și că eu însumi am înșirat, în afară celor două personagii principale, o serie de altele mai puțin însemnate, dar care înviorează singurătatea. Nu este adevărat. Aici sunt așa de puțini oameni, încît fiecare pare important, și cum, fatal, asiști la zilnicele lui ocupații și necazuri, mă socot obligat să-l înregistrez. Cei câțiva oameni măresc pustiul, după cum lampa
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din rea bună, încît mă așteptam ca nervii să reînceapă pe tema aceasta. Cum cunoștința noastră se întîmplase de-abia de o lună, deprinderile între noi nu se făcuseră încă și posesia se îndeplinise înaintea atâtor alte familiarități mai puțin însemnate, dar necesare. Se întîmplase astfel între noi ce era mai grav și continuam să ne jenăm pentru amănunte. Mi-aduc aminte de un detaliu fermecător și amuzant totodată: exact peste drum de Ioana, fereastră în fereastră, locuiau alții care puteau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
atmosferă, să capeți parcă un vițiu. Uneori, în mijlocul nopții, am impresia că stau de vorbă cu Dumnezeu. Orice preocupare, cât de, neînsemnată, este aici îndreptățită. Mi-am pierdut o dimineață întreagă ca să culeg scoici; mă bucuram la orice descoperire mai însemnată și mereu alegeam alt amic din București căruia să i le duc. La urmă, am pus scoicile pe marginea ferestrei și a dispărut farmecul care îl avuseseră în nisip. De câte ori închideam sau deschideam fereastra, pierdeam câteva, și mă întreb până la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mea, dar eu, scriind aceste lucruri, îmi dau seama că nu voi ierta-o niciodată, că chinul va fi etern. S-au întîmplat multe în viața ei care îmi produc milă de câte ori îmi aduc aminte, cu toate că nu totdeauna pentru motive însemnate. Era, la începutul cunoașterii noastre, un personagiu important, domnul X. El a invitat pe câțiva studenți ca să se arate apropiat de tinerețe. Prin nu știu ce ciudățenie, ne-am hotărât să mergem și noi, necunoscuți și în același timp foarte orgolioși, deci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
multe evenimente. Acum aleg la întîmplare, așa cum îmi vin în memorie sau așa cum le retrăiesc într-o discuție cu Ioana, și neînțelegerea începe să se zbată nu totdeauna pe un motiv important, căci chinurile noastre n-au nevoie de argumente însemnate. Un al treilea, citind aceste rânduri, ar putea, chiar fără să fie om simplu sau fără să simplifice o poveste care nu-l interesează, să tragă o concluzie imediată: "Ai fost vinovat, trebuia s-o iai cu tine și desigur
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
atâtea grozăvii, dacă nu s-aschimbat nimic! Discuție stupidă, nedemnă de niște oameni care pretind că-și petrec aproape tot timpul în preajma vreunei cărți celebre, dar se pare că e fatală în dragostea noastră. Renunțăm pentru clipa aceea la orice gânduri însemnate, ca să susținem cu pasiune niște idei fără valoare. Oricine ar face remarca, de ne-ar asculta, că repetăm aceleași lucruri fără importanță, că suntem lipsiți de orice logică, și s-ar mira că nu ne dăm seama că ne agităm
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cum sunt tot timpul cu tine, e fatal să-l suporți îndeosebi. - Dar și fără r spui numai ușurințe. (Poate tocmai din pricina acestui r, care întrerupe șirul gândurilor, și care colorează toată conversația.) Nu găsesc că ai vorbit ceva mai însemnat! - Orice vorbă este ridicolă dacă insiști asupra ei și-o analizezi.R... al meu e emoție transformată în literă. Ascultă ce frumos sună: r... și ce emoționată sunt! r... Acompaniază perfect tânguirile tale, o vioară și un fagot. - Voiam să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-ți dăruiești virtuți, ca să capeți elogii pe care nu le meriți și nu ți se potrivesc. Ca și cum ai înșela lumea, intr-o țară străină, că ești autorul unei cărți celebre din țara ta sau că te tragi din vreo familie însemnată și te-ai bucura tu singur de minciună. Toată truda trebuie să-ți fie să te cunoști cât mai exact și să nu porți cu tine, toată viața, pe un străin. Eu surprind în mine în prima clipă, în fața unei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din Azuchi erau decorate cu podoabe, iar în oraș domnea o asemenea animație, încât ai fi zis că locuitorii săi ar fi sărbătorit Anul Nou și Sărbătoarea Solstițiului de Vară în același timp. Nobunaga se pregătea să primească un oaspete însemnat. Dar cine, se întrebau oamenii, putea fi atât de important? Omul care sosi la Azuchi în cea de-a cincisprezecea zi din Luna a Cincea nu era altul decât Seniorul Tokugawa Ieyasu din Mikawa. Cu nici o lună în urmă, Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ionel la joacă. Din privirea aprigă a acestuia din urmă înțelegem însă că nici nu poate fi vorba despre așa ceva. Să analizăm o clipă acest scurt moment. Tocmai pentru că este banal, ne vedem nevoiți să facem apel la serviciile deosebit de însemnate ale literaturii pentru a vă explica de ce această secvență este, dimpotrivă, semnificativă pentru situația noastră. Ceea ce Titi, Muza și Ventuza nu știu, iar Ionel numai bănuiește, este destinul ieșit din comun al acestuia din urmă. Sortit să fie unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
printr-un simplu gest al mânii, înfruntându-l pe Maro cu cea mai aspră privire de care era capabil. - Un moment. Un moment! spuse Euripide, încercând să-l domine pe vecinul meu cu vocea sa puternică. Cu tot respectul pentru însemnata dumneavoastră operă, domnule Maro, cu tot respectul pentru talentul și dăruirea dumneavoastră, eu nu cred că faceți exact diferența între un delincvent și un talent de talie mondială, un adevărat estet, vizionar și inovator al limbajului poetic!! V-aș recomanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ea, l-am văzut pe domnul Davis tolănit într-un fotoliu cu brațe în fața televizorului, îmbrăcat cu o vestă și înarmat cu o cutie de bere. Îmi aruncă o privire mohorâtă - duritate, exasperare - și își ridică un deget la sprânceana însemnată. Pe Spunk l-am găsit în sufrageria întunecată și nefolosită din capătul apartamentului. Stătea pe marginea mesei, cu mâinile încrucișate, cu o căutătură de om nebun pe fața lui musculoasă. Mă privea cu ochi goi. Ce s-a-ntâmplat, Spunk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în ceea ce suntem fiecare Acum. Ei ne spun că întâlnirea cu Duhul se face prin tăcere, tăcerea de după cuvânt, în șederea de după rugăciune... 41 Pelerin alături de Sfinți Mănăstirea Secu de la poalele Muntelui Vasan, din ținutul Neamțului, este un vechi și însemnat monument istoric de artă și cultură românească, care cinstește deopotrivă pe ctitorii care au întemeiat-o și au zidit-o, pe ostenitorii care au lucrat la întărirea și înflorirea ei, pe păstrătorii care ne-au lăsat-o nouă moștenire nepieritoare
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
care în afara faptului de a fi dat un mare și iscusit cărturar, a ctitorit această mănăstire spre aducere aminte a trecerii lor prin lume. Mihaela Iorga, Iliuți Ștefania, Goian Veronica, București 22 august 1984 Consider că acestea reprezintă o bogăție însemnată a Moldovei de ieri și de astăzi. Vor rămâne veșnic vii amintirile pentru mine și toți cei care iubesc arta și cultura religioasă. Fam. Tudor din Fălticeni 24 august 1984 Într-o zi fermecătoare de vară ne-am simțit mai
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cari n-ar avea nici nevoie de apărători, nici frică de contrari, precum nu are fizica nevoie de a i se arăta evidenta importanță, nici frică de vreun caraghioz care ar voi s-o nege... Pe lângă aceea metafizicii cei mai însemnați ai evului nou, Kant și Schopenhauer, sunt uniți în părerea că creierul omului nu e făcut pentru cestiuni metafizice. Ea nu va ieși niciodată din stadiul încercării și, asemenea pietrei filozofale, ea va da naștere la teorii roditoare pe alte
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pe de-o parte într-un mod foarte modest, pe de alta e susținut de mijloacele cele mai mari ce i se pot [pune] la dispozițiune. Pe când la o națiune mare e o glorie de a fi într-un post însemnat, la una mică e*** *** și o consumțiune de puteri ce nu stau defel în proporțiune. O națiu[ne] mare e apărată prin mărimea ei deja - una mică trebuie să studieze toată cazuistica întîmplărilor pentru de-a putea trăi ca vai
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ai putea iubi - bine, de nu, nu te arăta lor. ["BIOGRAFIA UNUI GENIU"] 2287 De ce, când cineva (orcine ar fi) citește biografia unui geniu, cearcă a găsi, încifrează chiar trăsuri ale individualității sale în acele trăsuri mari ale unui bărbat însemnat? Fiindcă într-adevăr în fiece organism omenesc sunt potentia coardele omenirei întregi. Nu vorbim de treaptă - acestea sunt infinite. Poate că de acolo se esplică plăcerea ce oamenii o găsesc în operele poeților, și de acolo coincidința cea ades uimitoare
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
au ajuns la consecvențe și rezultate adevărate. În matematică noțiunea micimei nefinite a fost asemenea o poartă tranzitorie pentru adevăruri matematice. [Î]i lipsește obiectul psyche prin urmare nu psicologie. 25 epistolă (Ed. Lindner). Literatura sub rubrica psicologiei este ne-nsemnată. Unde nu este întrebuințat titlul acolo trebuie căutat. Locke. Despre mintea umană. Hume. Despre mintea umană. Critica rațiunei pure psicol[ogie]. Spinoza. Doctrina despre afecte. (În etica lui) Capitolul despre afecte - o bucată de psicologie. Schopenhauer. Feu[e]rbach, dar
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
despre afecte. (În etica lui) Capitolul despre afecte - o bucată de psicologie. Schopenhauer. Feu[e]rbach, dar nicăiri sub rubrica psicologiei. Englezi. Herbert Spencer, cu rezervă. "Reprezentanții unei direcții mai bune. Un fiziolog, Flourens, Psychologie comparative, Instinct = Genie, (tatăl ***). Aflătorul însemnat * al raporturilor între creierul mare și apercepțiunile. Este o cărticică mică. Jessen, 1855. Empiric deși superficial. Psicologia este un semn al decadenței filozofice. Psicologia popoarelor. Doctrina despre însușirile sufletești ale popoarălor. Ceea ce nu-i psicologie în ea este poate mai
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
din fire, sau prin învoirea oamenilor, este hotărât spre aceea ca afară de sine să deștepte în noi încă reprezentația ăstui obiect. Acest semn este sau firesc sau voințelnic. Firesc semn este acela care este într-o firească legătură cu lucrurile însemnate; iară voințelnic, care numai prin buna plăcere a oamenilor este hotărât pentru a însemna vreun lucru; d[e] es[emplu] mișcarea vinelor este semn firesc al vieții; schiptrul este semn convențional a stăpînirei cei mai înnalte. De semnele cele convenționale
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
De semnele cele convenționale se țin asemenea și terminii, vorbele și cuvintele. Terminii sunt spuneri articulate prin care statornicim și împărtășim altora concepturile noastre. Pentru aceea de atâtea speții sunt terminii, de câte sunt reprezentațiile și concepturile cele printr-înșii însemnate. Unii termini sunt cari în statornicie totdeuna însemnează aceeaș înfățoșare și se numesc proprii. Socrat, Platon; iară alții cari sub tot aceeași însemnare cuprind mai multe înfățoșări și se numesc universale, spre ex[emplu]: ființă, animal. Mai pe urmă terminul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
elocinței. — Vezi tu, filosofia, matematica, medicina, muzica vorbesc numai în grecește. Era adevărat, în întregul imperiu se răspândea fenomenul cultural al diglosiei și peste tot se trecea cu ușurință de la latină la greacă. — Însă dacă vrei să spui un lucru însemnat sau sublim, trebuie să-l torni în cuvinte grecești. Într-o după-amiază plictisitoare și melancolică îi căzură în mână operele lui Herodotus, marele călător și istoriograf. Își plimba superficial privirea peste rânduri, când îi sări în ochi, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
parfumul sacru, khfir, descriau temple din granit roz vechi de trei mii de ani. Preceptori culți explicau că în țara aceea fuseseră inventate agricultura și știința hidraulică, vitală într-un ținut unde nu plouă; spuneau că Alexandria era cel mai însemnat centru de schimburi culturale și științifice; susțineau că în școala religioasă și filosofică de la Heliopolis se născuse intuiția divinității. Arhitectura, muzica, științele speculative, medicina se îmbinaseră într-un edificiu umanist. Cu o mie de ani în urmă, faraonul Ramses al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fără milă. Și îl vedeau pe Callistus - un libert imperial, prin urmare foarte puternic, rămânând însă tot un fost sclav - vorbindu-i pe un ton glumeț și obraznic, chiar dacă în rafinata limbă greacă, unui membru al uneia dintre cele mai însemnate familii ale Republicii. Iar celălalt asculta în tăcere. — Îți amintești cum divinul Augustus a pus ochii pe nobila soție legitimă a senatorului Claudius, divina Livia, și a dus-o acasă, însărcinată? Cei de lângă ei se prefăceau că nu aud, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]