6,901 matches
-
este detestată în țară dar și pentru că avea nevoie de consimțământul nobililor polonezi. Scopul său este de a se încorona rege al Poloniei în urma decesului regelui Sigismund-August care n-a lăsat moștenitori pe linie masculină. Ambasadorul Poloniei, Mihail Haraburda, cere Țarului în schimbul alegerii sale să modifice frontiera în avantajul Poloniei, să abandoneze Poloțkul, Smolenskul și alte orașe rusești. Ivan refuză. După multe pertractări, Dieta poloneză îl alege pe Henric de Valois, duce de Anjou, fratele regelui Carol al IX-lea al
Ivan al IV-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303818_a_305147]
-
care a urmărit îndeaproape tratativele de pace cu Polonia îi reproșează tatălui său lașitatea de care dă dovadă și îi cere încredințarea trupelor pentru a elibera Pskovul. După câteva zile, la începutul lunii noiembrie, o solie de boieri îi cere Țarului să preia comanda trupelor sau să-l trimită pe țareviciul Ivan pentru a lupta împotriva polonezilor. Ivan crede că este vorba de o conspirație împotriva lui. La 15 noiembrie 1581 își vede nora, Elena, soția lui Ivan, care era însărcinată
Ivan al IV-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303818_a_305147]
-
au ruinat sănătatea. La începutul anului 1584, decăderea fizică se accentuează. Pentru că nici poțiunile medicilor și nici rugăciunile preoților nu opresc boala, Ivan cheamă vracii. Din toate părțile sosesc la Moscova astrologi, ghicitori, vraci. Deși i se ascunde concluzia prezicătorilor, Țarul află printr-o indiscreție, că astrologii i-au calculat data decesului - 18 martie. Începe să facă mai multe daruri bisericilor și este preocupat de succesiune. În prezența boierilor dictează dispoziții prin care îl numește moștenitor pe cel de-al doilea
Ivan al IV-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303818_a_305147]
-
înmormântat în biserica Sfântului Arhanghel Mihail alături de fiul său pe care l-a ucis într-un acces de furie. Pe mormântul său figurează următoarea inscripție: "În anul 7092-1584, în a optsprezecea zi a lunii martie, s-a înfățișat preacredinciosiului suveran, țar și mare cneaz al întregii Rusii, Ivan Vasilievici, în călugărie Ionas."
Ivan al IV-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303818_a_305147]
-
săi direcți erau din Siberia. Un revoluționar polonez al Insurecției poloneze din 1863-1864, Bolesław Szostakowicz a fost exilat în Narym (în apropiere de Tomsk) în 1866 în represiunea ce a urmat tentativei lui Dmitri Karakozov de a-l asasina pe țarul Alexandru al II-lea. Când termenul său de exil a expirat Szostakowicz a decis să rămână în Siberia. A ajuns un bancher de succes în Irkutsk și a avut o familie numeroasă. Fiul său, Dmitri Boleslavovici Shostakovici, s-a născut
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
că „Șostakovici își exprima foarte des intențiile prin imagini și conotații specifice.” Perspectiva revizionistă a fost susținută și de copiii săi, Maxim and Galina, și alți muzicieni ruși. Volkov a scris în "Memorii" și în "Șostakovici și Stalin: artistul și țarul", că Șostakovici adopta poziția unui "urodiv" în relația cu guvernul. Printre alți revizioniști importanți se află Ian MacDonald, a cărui carte "Noul Șostakovici" dezbătea și alte interpretări revizioniste ale muzicii sale, și Elizabeth Wilson, a cărui "Șostakovici: O viata in
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
dar și să îmbrățișeze, unii spun că în mod neselectiv, tendințe occidentale. Istoria națională a devenit unul dintre cele mai discutate subiecte. Au fost luate în calcul nu numai reevaluarea atitudinilor față de trecut, dar și cea a cronologiei istorice însăși. Țarul Nicolae al II-lea a devenit Sfântul Martir Nicolae, aproape jumate din populația Rusiei crede că trupul lui Lenin ar trebui îngropat, iar toponimia a început să se schimbe pentru a se ajunge la situația din timpurile țariste. Prezentul are
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
folosindu-se de implicarea puterilor europene în Primul Război Mondial și de criza economică care a urmat după război, Japonia a început să facă eforturi pentru îngenuncherea Chinei, eforturi care aveau să ducă la războiul din Pacific și la aderarea țarii la Axă în al doilea război mondial. În Rusia, înfrângerea din 1905 a dus la o reformă importantă a armatei imperiale, care trebuia să facă față noilor amenințări europene, în special, din partea Germaniei. Revoluția pe care a declanșat-o înfrângerea
Războiul Ruso-Japonez () [Corola-website/Science/304047_a_305376]
-
beligerante erau vlăguite militar și economic, iar marile puteri europene priveau cu o deosebită nemulțumire apariția pe scena politică a unui competitor un plus. Nemulțumirile populare din Rusia au dus la izbucnirea revoluției ruse din 1905, un eveniment pe care țarul Nicolae al II-lea sperase să-l evite prin adoptarea unor poziții intransigente mai înainte de începerea negocierilor de pace. Poziția rusă s-a înăsprit și mai mult după începerea negocierilor pentru semnarea tratatului de pace. Tratatul de la Portsmouth, mediat de
Războiul Ruso-Japonez () [Corola-website/Science/304047_a_305376]
-
stare sălbatică specii de arbori și arbuști, specii de plante erbacee, mușchi, dar trăiesc și diferite specii de animale. Pe glob, pădurea ocupă circa 30% din suprafața uscatului; în România, ele se întind pe circa 27% din suprafața totală a țarii. Mediul de viață se caracterizează prin diferiți "factori naturali". Cei lipsiți de viață se numesc "factori abiotici", iar viețuitoarele sau produșii acestora se numesc "factori biotici". Comunitatea de populații (plante, animale, microorganisme) caracteristice unui biotop aflate în relații interspecifice se
Pădure () [Corola-website/Science/304085_a_305414]
-
au fost desnaționalizați de slavi și contopiți cu ei. Primul Țarat Bulgar a început "de facto", după năvălirea lui Asparuch și a bulgarilor lui. Hanatul bulgar a fost ridicat la rangul de țarat de către Simon. Țaratul a decăzut după moartea țarului. Sub Țarul Samuel Bulgaria cade și e cucerită de bizantinii din Imperiul Roman de Est. Urmașul lui Kubrat, hanul Asparuh, a migrat, împreună cu o parte din triburile bulgare, spre cursurile inferioare ale râurilor Dunăre, Nistru și Nipru (cunoscute drept „"Ongal
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
desnaționalizați de slavi și contopiți cu ei. Primul Țarat Bulgar a început "de facto", după năvălirea lui Asparuch și a bulgarilor lui. Hanatul bulgar a fost ridicat la rangul de țarat de către Simon. Țaratul a decăzut după moartea țarului. Sub Țarul Samuel Bulgaria cade și e cucerită de bizantinii din Imperiul Roman de Est. Urmașul lui Kubrat, hanul Asparuh, a migrat, împreună cu o parte din triburile bulgare, spre cursurile inferioare ale râurilor Dunăre, Nistru și Nipru (cunoscute drept „"Ongal"”), cucerind Moesia
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
pentru dezvoltarea culturală ulterioară. Secole mai târziu, acest alfabet, împreună cu limba slavonă, avea să devină limba cultă scrisă ("lingua franca") a Estului Europei, cunoscută drept Slavona Bisericească. Cea mai mare extindere teritorială a fost atinsă în timpul lui Simeon I, primul țar bulgar, fiul lui Boris I, acoperind aproape întreaga Peninsulă Balcanică. Cu toate acestea, cea mai mare realizare a sa a fost o bogată cultură creștin-slavonică, ce a servit drept exemplu pentru celelalte popoare slavonice din Estul Europei, asigurând continuarea existenței
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
slăbită. Imediat după, bizantinii au început campania de cucerire a Bulgariei. În 971, ei au pătruns în capitala Preslav și l-au capturat pe Împăratul Boris al II-lea. Rezistența bulgarilor din vest a durat încă jumătate de secol, sub țarul Samuil. Țara a reușit să se recupereze și i-a învins pe bizantini în mai multe bătălii importante, ajungând să controleze mare parte din Balcani, și în 991 să invadeze statul sârb. Cu toate acestea, statul a ajuns să fie
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
contemporane și nedreptățile acesteia, propovăduind iubire și adevăr, Lermontov și-a afirmat înalta lui concepție despre rolul poetului și poeziei. Prigoana celor satirizați de poet pentru fărădelegile lor n-a întârziat să vină. Lermontov este exilat în Caucaz, din ordinul țarului. Peisajul sălbatic al naturii caucaziene îl întâlnim în nenumărate poezii lirice, în poemele Mțîri și Demonul, în romanul “Un erou al timpului nostru”, constituind nu numai un cadru exterior, ci și o expresie a forței nestăvilite. În acest cadru poetul
Mihail Lermontov () [Corola-website/Science/304263_a_305592]
-
din Bahcisarai". În 1823 se mută la Odessa, unde intră din nou în conflict cu guvernul care-l trimite în exil în nordul Rusiei, unde va sta din 1824 până în 1826. Cu ajutorul anumitor autorități, reușește să-i facă o vizită Țarului Nikolai I pentru o petiție cu privire la eliberarea lui, pe care o și obține. Tot atunci (1823), începe să lucreze la marele său roman în versuri, "Evgheni Oneghin" care va aduce triumful realismului în literatura rusă. În revolta din decembrie 1825
Aleksandr Pușkin () [Corola-website/Science/304262_a_305591]
-
nu reușește să o publice decât cinci ani mai târziu. În 1831 se căsătorește cu Natalia Goncearova. Împreună încep să frecventeze cercurile din înalta societate, poetul devenind un apropiat al curții. Soția lui era o femeie foarte admirată, inclusiv de țar, care pentru a-l umili îi oferă cel mai neînsemnat titlul de la curte. În 1837, înglodat în datorii și în mijlocul zvonurilor despre relația amoroasă a soției lui cu aventurierul francez d’Anthes, pe 27 ianuarie Pușkin îl provoacă pe presupusul
Aleksandr Pușkin () [Corola-website/Science/304262_a_305591]
-
Le privesc hipnotizată, gândindu-mă ce personaje regale le-au purtat, la ce ceremonii somptuoase, câte intrigi și deziluzii au generat. Același sentiment l-am avut, cu ani în urmă la Muzeul Ermitaj, din Sankt Peterburg, în fața celebrei colecții a țarilor. Tower Bridge, inaugurat de regina Victoria (1894), este o construcție din oțel și piatră de pe malurile Tamisei, impresionantă prin simetrie și grandoare (deschiderea superioară a podului fiind de circa 50 de metri). Partea inferioară a podului este mobilă, permițând traficul
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Ivanovici (1363-1389), supranumit Donskoi (de la victoria la Kulikovo, pe Don, 1380) și Ivan al III-lea (1462-1505) care înlătură definitiv dependența mongolă și unifică statul (1480). Urmașul său, Ivan al IV-lea cel Groaznic (1533-1584) își va lua titlul de „țar”, așa cum erau numiți în epocă împărații bizantini și hanii Hoardei de Aur, instituind o politică autoritară în interior față de boierii opozanți (familia Glinski) și de expansiune în exterior (anexează Hanatele Kazan și Astrahan, părți ale Siberiei). Reluarea luptelor politice, după
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
lui Ivan al IV-lea, s-a încheiat dezastruos cu ocuparea Moscovei de trupele poloneze (1610-1612). Această situație va declanșa mândria națională a unei părți a boierimii ruse, care sub Mihail Romanov va înlătura dominația străină și îl va proclama țar (1613). Așa începe glorioasa dinastie a Romanovilor care se va menține până la desființarea țarismului (1917). Două evenimente au marcat mijlocul secolului al XVII-lea: unirea Ucrainei din stânga Niprului cu Rusia (1654, în urma răscoalei cazacilor zaporojeni, conduși de Bogdan Hmielnițki, împotriva
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
pentru ieșirea la Marea Baltică, înfruntând Suedia în numeroase războaie (1700-1721, 1741-1743, 1788-1790) și Imperiul Otoman (1710-1711, 1735-1739, 1768-1774, 1787-1792, 1806-1812). Rusia Țaristă participă la cele trei împărțiri ale Poloniei (1772, 1793, 1795), alături de Prusia și de Austria, anexând Ucraina Subcarpatică. Țarul Alexandru I s-a raliat coaliției antinapoleoniene (1805-1807, 18112-1815), suferind marile distrugeri provocate de invazia franceză în propriul teritoriu (1812) până la prăbușirea Imperiului Napoleonian. Congresul de la Viena (1814-1815) îi confirmă posesiunile și-i conferă un loc important în noua coaliție
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
uzură (1859-1895), Imperiul Țarist anexează întreaga Asie Centrală. Fluviul Amur și Insula Sahalin sunt alipite de la chinezi (1858), dar bogata insulă auriferă este apoi cedată japonezilor alături de Port Arthur ca urmare a înfrângerii suferite în războiul din 1904-1905. În 1867, țarul Alexandru al II-lea (1855-1881) vinde Statelor Unite Alaska și Aleutele în schimbul a 7,2 milioane de dolari. Diplomația rusă se îndepărtează treptat de Înțelegerea celor trei împărați (1873), cu vechii parteneri din Sfânta Alianță, datorită rivalităților balcanice și a noilor
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
corupție, bigotism religios (influența nefastă a călugărului Grigori Rasputin asupra cercurilor palatului), birocratism administrativ, anarhism. În acest cadru propice inechităților sociale și naționale va evolua mișcarea extremistă a anarhistului Bakunin și apoi comunismul bolșevic condus de V.I. Lenin (1903). Imaginea țarului de „părinte protector al Maicii Rusii” s-a deteriorat treptat. Sărbătorirea a trei sute de ani de la instaurarea dinastiei Ro-manovilor, în 1913, a constituit ultimele festivități de amploare prezidate de țarul Nicolai al II-lea (1888-1917). Înfrângerile militare din timpul Primului Război Mondial
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
și apoi comunismul bolșevic condus de V.I. Lenin (1903). Imaginea țarului de „părinte protector al Maicii Rusii” s-a deteriorat treptat. Sărbătorirea a trei sute de ani de la instaurarea dinastiei Ro-manovilor, în 1913, a constituit ultimele festivități de amploare prezidate de țarul Nicolai al II-lea (1888-1917). Înfrângerile militare din timpul Primului Război Mondial, cheltuielile militare sporite care apăsau populația, inexistența libertăților democratice, lipsa acută de pământ pentru țărani, inflația, abuzurile, corupția, intensificarea propagandei bolșevice au determinat o revigorare a protestelor populare. Greva generală
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
inexistența libertăților democratice, lipsa acută de pământ pentru țărani, inflația, abuzurile, corupția, intensificarea propagandei bolșevice au determinat o revigorare a protestelor populare. Greva generală, declanșată în iarna anului 1917, a degenerat în insurecție armată la Petrograd (capitala Imperiului), determinând abdicarea țarului Nicolae al II-lea, la 15 martie 1917. Dualitatea puterii, combinație monstruoasă între guvernul provizoriu, condus de generalul Alexander Kerenski și sovietele de deputați proletare, se va delimita în urma loviturii de stat bolșevice din 25 octombrie/7 noiembrie 1917, în
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]