KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...211 212 213 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

ore, de când se afla la ginecolog, ajunsese să-și dea seama că acolo pacienții nu trebuiau să vorbească decât când erau Întrebați. — Și când În sfârșit ai adormit era atât de greu de crezut că n-o să Începi iarăși să țipi, Încât doctorul a spus „Să așteptăm până Își revine. Dacă e sigură că vrea avortul ăsta, poate să-l facă și după aia“. Așa că te-am adus aici și te-am lăsat să dormi. Și ai dormit nu glumă! — Vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
fel de tort anul ăsta? a spus mătușa Zeliha după ce și-a terminat de inspectat manichiura. Se teme doar să nu se Îngrașe! Deși știa prea bine ce greșeală imensă era să-și piardă cumpătul În fața mamei sale, Asya a țipat furioasă: — Nu e adevărat! Mătușa Zeliha a capitulat cu o lucire ștrengărească În ochi: — Bine, scumpo, dacă spui tu. Abia atunci a observat Asya tava pe care o căra mătușa Feride. Pe ea erau un cocoloș mare de carne și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
stradă, cineva a frânat cu zgomot. Imediat s-a auzit glasul șoferului care Înjura și striga În gura mare la un pieton ce se ivise pe neașteptate În mijlocul străzii, traversând de-a curmezișul o intersecție pe culoarea roșie. Șoferul a țipat Întruna până când vocea sa s-a pierdut În vacarmul orașului. Articolul Doi: Marea majoritatea a oamenilor nu gândesc niciodată, iar cei care gândesc nu devin niciodată o mare majoritate. Horărăște-te de care parte vrei să fii. Articolul Trei: Dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
semăna cu mama ei. Vocea monotonă a unui vânzător de simits s-a strecurat În Încăpere prin fereastra deschisă, punând capăt flecărelii În curs de desfășurare. Mătușa Banu s-a repezit la fereastră și și-a scos capul roșu afară, țipând: — Covrigarule! Covrigarule! Vino Încoace! Cum Îi dai? Nu că n-ar fi știut cât costa un simit, știa cu siguranță. Întrebarea era mai puțin o interogație și mai curând un ritual Îndeplinit cu sfințenie. De aceea, imediat ce a rostit-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Caricaturistul Alcoolic a oftat și a apucat paharul cu raki. A băut jumătate dintr-o singură Înghițitură. Pe chipul lui se așternuse o tristețe atât de adâncă, Încât pentru o clipă Asya s-a temut că va Începe fie să țipe la ea, fie să plângă, nu-și putea imagina atâta durere rămânând calmă. În schimb, acesta a murmurat pe un ton obosit: — Uneori poți fi foarte crudă. În Încăpere s-a așternut o tăcere stranie, acoperită de țipetele copiilor care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
o lucire triumfătoare și febrilă În ochii lui bulbucați și negri ca tăciunele. Apoi a adăugat pe un ton dintr-odată indiferent: — Îți pot spune, sunt destul de bătrân ca să știu toate astea. Eram acolo. — Termină! a spus mătușa Banu aproape țipând. Și-a simțit stomacul zvâcnind și o arsură acidă de la bilă urcându-i până-n gât pe când spunea repede: — Nu vreau să știu. Nu sunt curioasă. Regret Încă ziua În care te-am Întrebat de tatăl Asyei. O, Doamne, cât Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
fiecare dată Rose o certase că nu suna mai des. Încercând să nu se necăjească din cauza acestui șablon invariabil, a format numărul și a așteptat ca mama ei să ridice receptorul. — Amy!!! a spus Rose pe un ton ridicat, aproape țipând. Iubito, tu ești? — Da, mamă. Ce mai faci? — Ce mai fac? Ce mai fac! a repetat Rose, de data asta părea tulburată, iar vocea Îi era Înăbușită. Trebuie să Închid acum, Însă promite, promite-mi că mă suni În zece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Acum când se simțea cuprinsă de un val de panică și-a lăsat trupul să cadă tocmai pe unul din scăunelele alea. — O, Doamne, am cinsprezece minute. Ce-o să-i spunem? Nu avem decât cincisprezece minute ca să ne hotărâm, a țipat la Mustafa. — Rose, dragă, liniștește-te, te rog, a spus Mustafa ridicându-se de pe scaun. Nu-i plăceau scăunelele și de aceea ținea În bucătărie două scaune din lemn rezistent de pin, unul pentru el, iar celălalt tot pentru el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
nu ai nici un motiv să te Îngrijorezi, crede-mă. Rose a acoperit receptorul cu mâna. — Fetița mea e la Istanbul, i-a spus soțului ei cu o nuanță de reproș În glas de parcă ar fi fost vina lui. Apoi a țipat În receptor: — Ce naiba faci acolo? — De fapt, stau În casa soacrei tale. E o familie minunată. Uluită, Rose s-a Întors din nou spre Mustafa și de data asta l-a mustrat mai tare: — Stă la familia ta. Apoi, Înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
cu asta a Închis. — Ce tot vorbești acolo? a Întrebat Mustafa strângând-o pe soția sa de braț mai tare decât avusese intenția. Nu merg nicăieri. — Ba da, mergi, a spus Rose. Mergem. Singura mea fiică e În Istanbul!!! a țipat ea de parcă asta ar fi Însemnat că Armanoush fusese luată ostatică. — Nu pot să-mi las slujba În momentul ăsta. — Poți să-ți iei liber câteva zile. Dacă nu, am să mă duc singură, i-a trântit-o Rose sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
rotitoare. Apoi a aruncat zarul: „trei doi“. La naiba! Neputând să mute și-a strâns pumnii și a bombănit nemulțumită. — Biata de tine! a exclamat Armanoush. Asya a pus piesele negre rămase pe margine pe când asculta un vânzător ambulant care țipa afară cât Îl țineau plămânii: — Stafide! Am stafide aurii. Pentru puști și bunici fără dinți, stafide aurii pentru toți! Când a vorbit din nou a ridicat vocea ca să-l acopere pe vânzător. Sunt sigură că mama ta e bine. Gândește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
cu duiumul, În special bătrâni... Mor ca muștele... Vara istanbuliții mor pe capete! S-a oprit gânditor, lăsându-i Asyei povara semantică a ultimei fraze pe care o construise. Apoi s-a uitat la un trecător Îmbrăcat În frac, ce țipa Într-un telefon mobil, dând ordine și a exclamat: — Toți bogătașii ăștia! Pfuui! Strâng grămezi de bani o viață-ntreagă și pentru ce? Ce prostie! Au cumva giulgiurile buzunare? Fiindcă În cele din urmă toți ajungem să Îmbrăcăm un giulgiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302

fiecare ureche, am fost felicitat pentru capacitatea mea toracică, mi s-a spus că ar fi bine să stau mai drept. Doctorul m-a pus să-mi dau jos chiloții. Mi-a apucat penisul și l-a decalotat brutal. Am țipat și m-am tras Îndărăt apărîndu-mă cu amîndouă mîinile. M-a Întrebat ce se Întîmplă. Mă speriase și i-am spus că mă duruse. Pe un ton care nu admitea replică, mi-a răspuns că nu aveam de ce să țip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
țipat și m-am tras Îndărăt apărîndu-mă cu amîndouă mîinile. M-a Întrebat ce se Întîmplă. Mă speriase și i-am spus că mă duruse. Pe un ton care nu admitea replică, mi-a răspuns că nu aveam de ce să țip: — Trebuie să faci asta În fiecare zi. Trebuie să-ți speli penisul ca și cum ar fi vîrful nasului... Comparația cu vîrful nasului mi-a displăcut din cale-afară. Am socotit-o denigratoare, jignitoare, ceva În stare să-ți strice tot cheful. Doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
gata să-mi arate sînii, cu condiția să bea șampanie cu mine! A doua zi, i-am dat bancnotele Virginiei, care a Închis cu cheia ușa bistroului. Mi-a cerut niște mărunțiș pentru tonomat: „Nu trebuie să se audă nimic. Țipi cumva cînd ejaculezi?“. Întrebarea m-a lăsat mască. Trebuia oare să-i explic că dacă aș fi țipat, toată familia ar fi crezut că pățisem ceva și ar fi dat buzna În odaia mea? Tata scrisese: „Cuprins de ispită, strîngeai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
bancnotele Virginiei, care a Închis cu cheia ușa bistroului. Mi-a cerut niște mărunțiș pentru tonomat: „Nu trebuie să se audă nimic. Țipi cumva cînd ejaculezi?“. Întrebarea m-a lăsat mască. Trebuia oare să-i explic că dacă aș fi țipat, toată familia ar fi crezut că pățisem ceva și ar fi dat buzna În odaia mea? Tata scrisese: „Cuprins de ispită, strîngeai mătăniile În pumn, În fundul buzunarului de la palton, te agățai de ancora aceea“. Un alt tip de ancoră căută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
să le Înghit: „Na, pupă-i genunchii! Poftim, și pupă genunchii iubitei tale! Dă-i cu limba și peste piept! Ai prefera să fie goală, așa e? Asta ai vrea! Și uite ce fese mari are? Nu vrei și fundul?“. Țipa, plîngea, Îi era ciudă că-și făcuse sînge rău pentru mine, că dăduse telefoane pe la doctori În toiul nopții ca să-i aducă val-vîrtej să-mi facă injecții, În vreme ce eu dădusem peste o infirmieră mult mai Îndatoritoare: „Eu sînt cea care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

din această afacere. ă Înțeleg. ă Se mai întâmplă. Fetele își găsesc un protector bogat și se cumințesc pentru o vreme, dar nu durează niciodată. și apoi vin aici și-mi bat la usă. 'Fraulein Keller! Fraulein Keller! M-a țipat în drum! S-a încurcat cu o dansatoare! Te rog, Fraulein Keller! Primește-mă înapoi!' Nu mai scapă de viața asta. O au în sânge. Toate s-au născut curve. ă Când ați văzut-o pe Lilia ultima dată? ă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
fi în veci divulgat de ochii săi mici. Apropierea ei de locul negustorilor de icoane stârni printre comercianții îmbrăcați în hiane din piele de oaie un schimb de priviri și aprobări. Din spirit de concurență, dar și de complot, aceștia țipau și gesticulau larg pentru a-i atrage atenția: Bună ziua, bunică!', ' Doamnă!', iar cei care o cunoșteau o strigau pe nume: 'Zoia Nicolaevna!' Conform însă obiceiului său din ziua precedentă, aceasta îl alesese și astăzi pe singurul negustor care nu făcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
de sânge. ă A omorât-o pe mamă în timp ce fiica dormea, insistă Salitov. Apoi, a omorât-o pe mamă. Apoi s-a întors bătrăna, pe care a omorât-o imediat ce a intrat pe ușă. Nu a avut timp nici să țipe. ă Doamne, nu! spuse Porfiri, clătinându-se și prăbușindu-se peste ușă. Se uită din nou la pachetul din mâinile sale. ă Asta e vina mea. Totul e din vina mea. Dacă nu ne-am fi oprit... ă Nu aveai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

eu În strună, pentru că nu-ți fac cinste cu ceva de băut. Abia dacă ieși din Chelsea și Soho, pentru că nimic altceva nu e suficient de bun pentru tine. Parcă ai fi un copil. Dacă nu primești ciocolată, Începi să țipi. Nu pot fi dădaca ta! Îmi pare rău, dar trebuie să termin de Împachetat. La revedere! Puse receptorul jos. Un minut mai târziu auzi soneria. Se uită pe vizor și rămase perplexă: era Sam, cu un buchet mare de floarea-soarelui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Kitty Îl văzu pe bărbatul din spate aplecându-se. Apoi zări mâna lui apropiindu-se amenințător de coapsa lui Desert Rose. — Hei! Inventează, doamnă. Ești nebună! zise el apoi, tăindu-i-o scurt. — Ia-ți mâinile murdare de pe mine, perversule! țipă Desert Rose. Șofer! Oprește mașina imediat! Inima lui Kitty bătea nebunește. Palmele Începură să-i transpire. Ce naiba se Întâmpla? — Dumnezeule, ai mers În cerc doar că să ne jecmănești, nu-i așa? Șoferul rânji și nu zise nimic. Kitty se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
ieftină, eu mănânc taxiul ăsta! urlă el. M-ați auzit? Îl mănânc, curve nebune ce sunteți! Kitty se lipi de ușă. — Cum? Încercă să Înghită, dar nu reuși, din cauza nodului din gât. Oprește taxiul! — Dacă nu oprești, sun la poliție! țipă Desert Rose. — Sună pe cine-oi vrea, zise taximetristul, poliția n-o să vină. Kitty se holbă la șofer. Avea o figură de nebun. — Desert Rose, sună la poliție! Desert Rose scoase telefonul să sune la poliție, dar bărbatul de lângă ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
o să vină. Kitty se holbă la șofer. Avea o figură de nebun. — Desert Rose, sună la poliție! Desert Rose scoase telefonul să sune la poliție, dar bărbatul de lângă ea i-l smulse din mână. Șoferul Începu să râdă isteric. — Kitty! țipă Desert Rose. Mi-a luat telefonul! Vor să ne răpească! Kitty simți adrenalina inundându-i tot trupul. Dacă nu coborau acum din taxi, probabil că aveau să fie ucise. Întinse mâna și apucă mânerul portierei. Șoferul se uită la ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
acum din taxi, probabil că aveau să fie ucise. Întinse mâna și apucă mânerul portierei. Șoferul se uită la ea, rânji și acceleră din nou. Kitty trase aer În piept. Apucă strâns mânerul. Asta era singura lor șansă. Împingând portiera, țipă la Desert Rose: — Deschide ușa! Strigă după ajutor! Desert Rose făcu ce Îi spusese Kitty. Taxiul gonea acum pe stradă, cu două portiere fluturând În ploaie. — Ajutor! țipară Într-un glas. Suntem răpite! Ajutați-ne! Oamenii de pe stradă se ascundeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]