13,876 matches
-
lor ajungeau la urechile oamenilor de rând, inamicul le-ar fi urmărit și ar fi fost în pericol. Hideyoshi se întâlni cu un alt general și discutară un subiect întru totul diferit. În ziua aceea, trupele inamice de la Castelul Sawayama abandonaseră fortăreața și fugiseră înspre Wakasa. Generalul raportă că Sawayama revenise sub controlul fostului său comandant, Niwa Nagahide. Deodată, Ishida Sakichi și alți patru sau cinci membri ai grupului pajilor se întoarseră în mare grabă, dintr-o direcție necunoscută. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Nobunaga, avangarda armatei clanului Akechi se afla deja în apropierea Castelului Nagahama și abia mai aveau timp să se gândească ce să facă. Nene îi trimisese o scrisoare soțului ei, în îndepărtatele provincii apusene, în ultimul moment. Luâdu-și soacra, abandonaseră castelul și fugiseră, lăsând totul pe loc. Nu putuse decât să încarce un cal de samar cu un schimb de haine pentru soacra ei și darurile pe care soțul său le primise de la Nobunaga. În această situație, Nene simțise tragica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acum, dintr-o dată, între ei nu mai exista nici o deosebire. În timpul unui război, o asemenea situație nu era cauză de disperare, dar pe Nene o măcina găsirea unui loc unde s-o mute pe mama lui Hideyoshi. Chiar dacă Nagahama era abandonat în calea inamicului, nu se îndoia că Hideyoshi avea să-l recucerească rapid. Ca soție, însă, dacă lăsa ca soacrei ei să i se întâmple vreun rău, nicicând n-avea să-l mai poată privi în față. „Vă rog, ocupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
alerga spre Kyoto ca o vijelie. Era cel mai sus-pus vasal al clanului Oda și guvernatorul militar al provinciilor din miazănoapte. Acum, echipat cu o viață întreagă de înțelepciune și de putere, își miza întreaga carieră pe o singură mișcare. Abandonând câmpul de luptă din nord, se grăbi spre capitală. Deși s-ar fi putut spune că se grăbea, avu, de fapt, nevoie de mai multe zile pentru a pleca din Etchu și mai petrecu câteva zile în castelul său din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
copiii se află încă în castel. Eu pot scăpa, dar mama și ceilalți vor fi ținuți ostatici, dacă așteptăm prea mult. — Cred că ați întârziat deja prea mult. Chiar credeți că mai e timp? — Și ce să fac? Să-i abandonez acolo? Ogane, dă-mi cerneala de-acolo. Shogen începu să-și miște rapid penelul peste coala de hârtie. Chiar atunci, intră unul dintre vasalii săi, anunțând că Nomura Shojiro dispăruse. Dezgustat, Shogen aruncă penelul. — Deci, el a fost. De câtva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se grăbea pe drumul de munte, către Kinomoto. Această informație îl lăsă pe Niwa cu gura căscată de uimire. Venise cu întăriri, gata să se alăture aliaților săi, dar forțele lui Nakagawa fuseseră anihilate, iar cele ale lui Kuwayama își abandonaseră posturile și fugeau mâncând pământul. Ce purtare rușinoasă! Ce le trecea prin cap? Lui Niwa i se făcu milă de zăpăceala lui Kuwayama. — Și s-a întâmplat chiar adineaori? îi întrebă el pe săteni. Nu pot fi mai departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dar nu-i oferise absolut nici un ajutor și-și pierduse complet capul în fața asaltului dezlănțuit de forțele lui Sakuma. De îndată ce află despre distrugerea unității lui Nakagawa, începu să șovăie și mai mult. Apoi, în fața împrăștierii taberei centrale a aliaților săi, abandonă Shizugatake fără să tragă un glonț sau să ridice o singură lance pentru a rezista, fugind cu o iuțeală care părea să spună că fiecare se salvează cum poate. Avea intenția de a se reuni cu aliații din Kinomoto, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
față de Katsuie intra în conflict cu sentimentele sale personale. La cea mai mică greșeală, provincia și întreaga lui familie aveau să piară. Situația era cât se poate de clară. Dacă i se împotrivea lui Katsuie, urma să fie distrus. Dacă abandona îndelungata sa prietenie cu Hideyoshi, însă, își trăda sufletul. Katsuie... Hideyoshi... Comparându-i pe cei doi, Inuchiyo n-ar fi riscat în nici un caz să aleagă greșit între ei. Când își părăsise castelul din Fuchu, plecând pe câmpul de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să-l folosească. Aceste puncte de vedere contrare se bazau pe același țel fundamental, atât pentru Hideyoshi cât și pentru Ieyasu. Și, indiferent care dintre ei câștiga, soarta lui Nobuo avea să fie aceeași, fiind pur și simplu incapabil să abandoneze ideea că era moștenitorul lui Nobunaga. — Cum adică? întrebă Nobuo. Adevăratul festin abia începe. E o noapte minunată de primăvară și ar fi mare păcat să ne ducem la culcare atât de devreme. Nobuo se străduia, din răsputeri, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cinci sute de oameni, dar soldații lui Kyutaro se împuținau și ei tot mai mult, pe când continuau urmărirea. Deși efectivul principal o luase mult înainte, doi oameni care încă mai respirau, printre cadavre, își încrucișară acum lăncile, după care le abandonară, fiind prea greoaie, și-și scoaseră săbiile. Încăierându-se, desprinzându-se apoi, cădeau, se ridicau iarăși și se băteau la nesfârșit, în propria lor luptă personală. În sfârșit, unul îi zbură celuilalt capul. Cu zbierete aproape demente, învingătorul o luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
VOLATUS 2 Un nor mic valseazå albastru pe cer stingher efemer ca un astru abandonat de migrația universului cåtre sine råtåcit Spre tine gândul meu verde se pierde perdele de vânt råscolindu l și întrebårile
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1607]
-
ceva mai presus decât frica mă ridică din locul ascunzătorii... și fug, și fug... Aud pașii nebunului în urma mea. E furios și mi-e frică să nu mă împiedic. Am ajuns în zona care nu i mai aparține și nebunul abandonează fuga. Eu plâng, plâng de frică, plâng de milă, plâng pentru că există nebunie . Seara, în vis, nebunul îmi apărea ca un uriaș care sprijinea cerul cu capul, iar voce lui tuna, ochii îi fulgerau. Mă prindea de spate și eu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în sipetul îmbătrânit. Lacrima e cristalină și are același gust sărat și leșios. O liniște se împărățește ca o noapte senină răsfățată în adâncul unei mări moarte la capăt de timp... Jumătăți de sferă orbecăie ca și cârtițe prin destine abandonate la margine de lume. Păpușarul Satul era înțesat de un praf călduț în care îmi afundam picioarele să îi simt povestea încă nespusă, iar pe la garduri apăreau înspre seară capetele trudite ale vecinilor dornici să mai schimbe o vorbă după
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Înăbușit de telefonul meu care suna de zor. Nu am făcut Însă nicio mișcare. ― Nu răspunzi? Maria mă privi perplexă. ― Probabil e Victor. Am să-l sun eu mai târziu, când nu va mai reprezenta o ocazie pentru tine să abandonezi subiectul. ― Ridicol, mormăi Maria În timp ce telefonul meu deja se oprise. Îți place să pui oamenii pe jar. ― Doar pe Victor, am contrazis-o serioasă. Deci! Adi! ― Nu fii nesuferită, râse Maria În timp ce Își lua o carte din bibliotecă. Vorbim mai
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Înlăcrimați, În timp ce visul meu și ultima mea speranță de-al Împlini se destrămau În fața mea. M-am Întors la masă cu pași lenți. Chiar mă așteptasem la mai multă Înțelegere din partea ei. Cine era ea, să mă oblige să-mi abandonez munca de o viață? ― O, Doamne! zise Maria imediat cum mă văzu. Plângi? Mi-am dus mâna pe obraz. Într-adevăr, plângeam. ― Alisia, vorbește cu mine. Ce s-a Întâmplat? Ce-a zis Angela? Mi-am mușcat buza. Îmi era
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
când Începusem să fac cursuri de dans. Era munca mea de o viață. N-ar fi trebuit să mă urc niciodată În mașina lui Victor. Totul era din vina lui. Dacă ar fi fost atent la drum și ar fi abandonat eforturile lui disperate de a-mi da explicații false, nimic din toate acestea nu sar fi Întâmplat. Și oare cum ar fi fost dacă lucrurile ar fi stat mult mai rău? Dacă mă răneam atât de tare Încât să nu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
15 ― Bineînțeles că ești aici, am spus când am intrat În casă. Ca În aproape orice după amiază de vineri, Adi stătea tolănit pe canapeaua noastră din sufragerie. Îmi zâmbi. ― Evident. Sunt de-al casei! N-am răspuns. Mi-am abandonat geanta Într-un colț al camerei și am dat să mă duc sămi iau un pahar cu apă. ― Nu ești Într-o dispoziție prea bună, remarcă el. ― Sunt doar stresată și obosită. Am avut antrenamente. Haide! am adăugat furioasă către
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
găsesc altul. Dar să-mi pierd iubitul... ei... — Ce zici, Rachel? m-a întrebat Margaret nerăbdătoare. Cum ți se pare? Firește, trebuia să protestez nițel. Nu puteam să recunosc că viața mea valora atât de puțin, încât puteam s-o abandonez fără să privesc măcar înapoi. M-am prefăcut că opun rezistență, dar nu erau decât vorbe goale. Era doar o farsă. —Ție cum ți-ar plăcea, am întrebat-o pe Margaret, dacă eu aș da buzna în viața ta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
țintă, avea, în sfârșit, de ce să se ancoreze. îmi doream cu disperare să nu fi plecat. Mai ales dacă mă gândeam la cât de lipsită de succes fusese întreaga misiune. Mama. Chiar că mama. Nebun de legat, m-am gândit abandonând ideea. Sper să mă sune. Brigit s-a întors pe partea cealaltă și a continuat să doarmă. Dar îi simțeam furia. Nu mai voiam să stau în patul ei, dar nu aveam unde să mă duc. 29tc "29" Aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
convingător. Scoate-o! Am simțit cum mi se usucă gâtul de frică. Nu luasem nici destulă cocaină și nu eram nici suficient de beată pentru chestii din astea. Singurul motiv pentru care Luke era în apartament era că Brigit mă abandonase la mila lui în Llama Lounge. Nadia îi spusese că prezența lui Cuban Heel fusese semnalată în Z Bar, așa că Brigit plecase veselă să-l prindă asupra faptului. Eu încercasem din răsputeri să mă țin după ea, dar Brigit nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cedat și m-a pus să-l sun. N-a răspuns nimeni. Ceea ce i-a convenit fiindcă a crezut că tipul era pe drum. Dar când, după încă douăzeci de minute, Carlos n-a ajuns, Brigit a fost nevoită să abandoneze și gândul ăsta. —E cu ea, cu fufa spanioloaică, a gemut. Simt că e așa. Știu, sunt o vrăjitoare, niciodată nu m-am înșelat. Simțeam o satisfacție ciudată. îmi doream ca tipul să se poarte așa de nasol cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
apăsat pe butonul de deschidere. Tipul părea nedumerit și jignit. Și pe bună dreptate. Fiindcă la ușă era Daryl, nu Carlos. Daryl! Deci visele chiar se împlinesc. Era greu de crezut că Daryl tocmai ne trecuse pragul. Sinceră să fiu, abandonasem de mult orice speranță. Am realizat că probabil îmi pierduse numărul de telefon, dar își amintise adresa din noaptea cu petrecerea. Eram așa de fericită încât aproape am început să tremur. Acum că totul se terminase cu bine, toate temerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să producă un adevărat măcel în County Wicklow și mi-ar fi putut face mie o favoare. Mai târziu, am descoperit că zona îndepărtată se numea provincia Wik Xla și m-am simțit un pic mai bine. Dumnezeu nu mă abandonase. Era doar puțin cam surd. Spre groaza mea, Josephine a scos la iveală un teanc de hârtii. Se părea că Luke scrisese un roman. —Așa, a zis Josephine dregându-și glasul. Prima întrebare este „Ce droguri știi că folosește Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ar fi sărit capacele când te-ai dus să-i ceri ajutorul, atunci aș fi zis că ți s-a făcut mult rău. Dacă sora ta mai mare ar fi plecat de-acasă la șaisprezece ani și te-ar fi abandonat lui taică-tu, atunci aș fi zis că ți s-a făcut mult rău! Fața lui Misty era contorsionată din cauza emoțiilor copleșitoare, iar trupul i se aplecase atât de mult în față încât ajunsese pe marginea scaunului. Pistruii aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mă ia tare. —Te-ai dus la vreo întâlnire? —Ăăăă, nu. Ai sunat-o pe prietena Nolei? Nu. —Ți-ai căutat serviciu? —încă nu. — Păi, apucă-te naibii de căutat! Apucă-te chiar acum! Așa că m-am forțat să abandonez siguranța dormitorului și am plecat, fără țintă, prin căldura voalată. Doar că nu mergeam chiar fără țintă. De fapt, aveam o țintă foarte clară. Era mai mult decât ceea ce s-ar putea numi o retrospectivă a vieții mele în New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]