9,352 matches
-
cuantic, potrivit căruia energia nu poate lua decât valori discrete, multipli întregi ai unei constante h, pe care el a numit-o cuanta de acțiune, deoarece are dimensiunile unei acțiuni (energie X timp)730. Altfel spus, radiația este emisă sau absorbită prin porții mici sau cuante. Aceasta înseamnă că energia se comportă ca particulă. Albert Einstein, preluând ideea lui Planck, va formula în 1905 ipoteza cuantificării luminii, conform căreia, în anumite împrejurări, cum era cazul efectului fotoelectric, lumina se comportă discret
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
epuiza în următoarea perioadă de timp, astfel încât, în cazul în care nu vor fi folosite alte resurse sau nu vor fi ajustate nevoile actuale, vom intra într-un colaps economic. • Finitudinea capacității de suportabilitate. Lumea ca întreg, planeta, nu pot absorbi la nesfârșit efectele poluante ale activității umane. Au apărut deja degradări ireversibile ale mediului înconjurător în toate țările lumii. Apa, aerul, solul și pădurile sunt în pericol. • Finitudinea terenurilor care produc resurse regenerabile. Locuitorii planetei au nevoie de hrană, iar
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
întretaie/ Pe ger de ape aripe de rai" și unde zboară "foc alb prin înstelatele domnii" (Heruvim)14. Totodată, un interval al răsucirii, al răsturnării perspectivei, căci în "apele oglinzii", iatacul apare altul, "invers și clar" (Oglindiri)15. Perspectivă ce absoarbe totul în adâncul luminos, dar nu pentru a-l face să dispară în neantul neființei, ci pentru a-l deschide în cuprinsul lărgit al noii naturi. Dacă "m-aplec pe oglinda fără hotar,/ Cu pașii luminii m-afund și dispar
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care le ridică spre cerul formelor eterne: "știm pe/ Ce formă ideală ne împlinim unirea"16. Astfel încât coborârea și înălțarea nu sunt la drept vorbind două acte succesive; ele configurează - abia în figura văzută a nevăzutei creșteri - dinamica ființării orientate, absorbită în orbita Unului creator 17. În acest context, imaginile nu fac decât să înfățișeze actul unitiv care strânge laolaltă, în aceeași acoladă, frumusețea manifestărilor fenomenale înfășurate în frumosul acestei nebănuite desfășurări: "Doar pura-ți frumusețe în mine se-nfiripă,/ Ca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dezvăluie realul: "Distanța care se cască între "figura" comună, convențională a lumii - rod al recuperării efectuate de spiritul nostru pe baza experienței empirice -, și între noua fizionomie a realului sugerată de viziunile poetice, devine chiar intrarea fascinantă prin care suntem absorbiți într-un alt orizont al realului, mai plin de mister, într-o zare uluitoare care se propune intuiției noastre cunoscătoare prin solicitarea exemplară a afectivității și imaginației"36. Vederea străbate distanța imaginii, e transportată de distanța care o absoarbe; distanță
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
suntem absorbiți într-un alt orizont al realului, mai plin de mister, într-o zare uluitoare care se propune intuiției noastre cunoscătoare prin solicitarea exemplară a afectivității și imaginației"36. Vederea străbate distanța imaginii, e transportată de distanța care o absoarbe; distanță care intră în vedere, se vede întrucât este posibilă, face cu putință intrarea în vizibilitate. Dacă imaginea "stimulează pornirea intimă de a fi, de a deveni altceva decât este"37, aceasta pentru că ea nu arată o lume care ni
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ar putea deschide perspectiva. Imagine a străfundului nevăzut, ea e apariția din miezul dispariției, mica eshatologie infratextuală a nașterii din nou. Iar ceea ce apare e tărâmul unui inaparent de neprivit, imprezentabilul unui pustiu arzător 51. Vederea nu e acum mistuită, absorbită de preaplinul care i se impune; ea e arsă de preagolul unei lumi neîncepute, de imaginea neființei care își află locul, locuiește în lumina putinței- de-a-fi. Căci ceea ce nu este - nu mai poate fi în ordinea ființei poetice - dispare pe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
natura în acest fel presupune o răsucire a făpturii care nu numai că adoptă o altă atitudine în fața existenței naturale, ci se lasă pătrunsă de adâncul lucrurilor, acolo unde nu natura ca atare se dă în spectacol, îi întâmpină privirea absorbind-o în decorul ei spectacular. Vocația ei este pe măsura nemăsurii dăruite, a finalității supranaturale, în deschisul depășirii și al transcenderii 2. Natura e chemată să străbată acest drum al creșterii lăuntrice, la fel cum ochiul e chemat să se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
9: "nesemnificativul tras la sens, pe pârâu mers până la izvor, pe zbor până la zvâcnetul aripii, pe stea până la hora universului"10. Pentru a nu fi ea însăși obiect de adorație, imaginea se retrage în pustiu, în golul nevederii, se lasă absorbită de chipul neimaginabil al inaparentului 11; altfel spus, se șterge din vedere, devine transparentă. Intră în deșertul non-manifestării, adică se deșertează de faptul de a apărea, se supune deșertăciunii, fragilității: "a deșerta înseamnă a aduce spre vedere lăuntrurile, a deveni
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a originalului nu mai face propriu-zis imagine, aceasta se șterge topită în noul orizont, deși ceea ce ni se dă spre vedere și adorare este o imagine 21. "Așa cum soarbe uleiul lumina de sus, și mirul mireasma de jos, așa icoana absoarbe prototipul până la asemănare, fără să-și piardă caratele propriei personalități"22. Imaginea e doar filtrul, ecranul transparent pe care se proiectează chipul invizibilului, nu un intermediar sensibil și vizibil, căci nu ea dă ceva de văzut, ci deschide drumul spre
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al dezgolirii de toate atributele ontologice care împovărează ființa. Astfel golită, ușoară, imponderabilă, vederea nu mai atârnă de cele văzute, nu mai depinde de ceea ce vede; fără obiect, căzută în orbire, ea se lasă văzută, pătrunde în golul care o absoarbe, află "izvorul tainic/ Din pustie"62. Vederea e acum saltul în gol, salt mortal al ființei în neființă, în urma ștearsă a vieții, pe fața lumii defuncte. "Atunci să știi că ești pe drumul bun,/ Că ai intrat în urme pân
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nașterea sensului; dacă ea e orientată pe drumul viu "între solstiții și norme", înseamnă că numește mișcarea - planul instabil, înclinat - între maximul dezechilibru și aducerea la identic. Aici însă disproporția solstițială - posibilul extraordinar - este un inegalabil, altul imaginii imposibil de absorbit în orizontul identității. Or ceea ce nu poate fi egalat - coborât la nivelul vederii sau al gândirii - e înțelesul în mișcare, abia născut în trupul unei imagini fragile, care trebuie să treacă în formă netrecătoare. Cuvântul apare pe piscul ființei, spune
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
taina lor/ sunt mulți sunt singură e lună/ presimt că vine-un rece stol de flori/ și încă nu dispar și-i o părere/ că morții trec în ceață liberi/ că li se dă o clipă de vedere/ și-atunci absorb căldura din pământ/ un suflu-mpinge lateral în pene/ se scrie sau se zboară / amândouă". Aici, într-adevăr, așa cum spune Schelling, spiritul naturii se eliberează de legăturile sale și resimte înrudirea cu sufletul. "Sunt singură" nu e starea închisă între
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
neimaginat, de pildă niște păsări neclintite care lunecă în lumina neînțeleasă a nezborului, spre in-formul la care aspiră? Aspiră așa cum expiră, căci stă în natura imaginii să se mlădieze pe trunchiul aceastei duble mișcări, să stea în lumina care o absoarbe, în adierea unei respirații nespuse: "în tine însuți reîntors/ la vechile deprinderi/ potrivită e fruntea pe greul pământului/ vertebrele înfășurate strâns/ și orice naștere de-acum se va petrece/ pe-un izvor tăinuit de fântână curată/ vântul venit de departe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în înțelegere, căci în ele înflorește sensul nespus al întemeierii. Nu se vede decât ceea ce nu se spune, iar în lumina nevăzută imaginea ia forma genuină a nespusului, strălucește în caratele poemului. Imaginea retrasă (Gheorghe Istrate) Faptul că nespusul se absoarbe inspirator în fondul originar al semnificabilului nemanifestat arată imaginea retrasă în inaparentul unei rostiri care ni se dă în imaginație înainte și dincolo de cuvântul rostit al textului 43. Cuvântul nu numai că e privat de funcția sa referențială și de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nevederii și a nepăzirii. Destrămarea e cu atât mai gravă cu cât ea duce la eclipsarea luminii ce face posibilă vederea lăuntrică. A vedea cu inima, în cuprinsul cugetului curat, înseamnă a lăsa inima la vedere, drept singura imagine subzistentă, absorbită în Imaginea care îi dă ființă și lumină. O redă esenței care se dezvăluie 56; or, acum, firea e desprinsă de esență, învăluită în grija nefirească a aparenței. Ceea ce se vădea odată, în starea naturii înduhovnicite, printr-o vedere nepătată
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în acolada unei singure mișcări: vederea nelimitată. Acum cuvântul - smuls din materia discursivității, golit de rostirea ce-și egalează rostitul, căzut în binecuvântarea propriei orbiri - vorbește în numele luminii, vede nelimitat. Cuvânt care nu mai poate fi închis, căci despovărat, imponderabil, absorbit de darul noii vederi, el rămâne veșnic deschis precum ochiul în care coboară văzul lui Dumnezeu. Exilul vizibilului (Andrei Zanca) Cum apare ființa imaginii din neantul unui posibil imprevizibil, acolo unde ea nu e decât premanifestarea unui semnificabil neajuns la
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Nimic de văzut decât indiferența distanței și distanța indiferenței, impersonalul în care vederea rămâne, a nimănui, stă orbită la răscrucea care o crucifică, o răsfrânge revelator. Undeva ori acolo, ea nu e de fapt nicăieri, risipită în nevăzutul care o absoarbe. Nu atârnă de instanța unui subiect care o instituie. Stă în nevedere, în distanța care, pe nesimțite, face posibilă imaginea. O imagine părăsită, lăsată în absență, în golul de vedere. Imagine care se arată în gol, în vederea golită de orice
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
puritate, premerge sufletul care, despovărat, legat doar de ceea ce sus îl dezleagă, vine în lumină, trece în netrecător. Iar ceea ce trece se distanțează, își arată o clipă imaginea înainte ca ea să dispară, lăsând vederea plină de golul care o absoarbe. Altfel decât a vedea (Teodor Dună) Modul în care funcționează distanța ce face loc constituirii imaginii ne este înfățișat în poemul Dormi de Teodor Dună94: "există un loc departe de aici în ceruri/ acolo sunt altfel de trandafiri/ ei cresc
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
creșterii, al dilatării, iar ochiul cade în nelimitatul unui orizont pe care nu îl poate umple. Altfel spus, nu realizează adecvarea cu lucrurile de cunoscut pe care se așteaptă să le cuprindă în unghiul lui de vedere. Cade în sus, absorbit de creșterea care îi deviază percepția, înscriind-o în orbita unui fenomen pe care nu îl are în vedere. Un imposibil paradoxal al manifestării, căci trandafirii de acolo cresc în nevăzut la fel cum cresc și în vedere. Ce creștere
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prezintă drept gol de nevăzut, vederea se lasă umplută de ceea ce a golit-o. Imaginea nu e golul de vedere decât atât timp cât percepția e covârșită de mai-mult-decât-vizibilul inaparentului. Ea se umple însă intuitiv de îndată ce percepția consimte noului orizont care o absoarbe, o sustrage imediat-vizibilului și o transpune într-o apariție oblică. Iar aceasta întrucât imaginea plină nu apare în față, la nivelul ochiului care o contemplă; apare lateral, se umple pieziș, la distanța unui departe care o pune într-o altă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Corăbii cu cenușă, în vol. Poezii, ed. cit. 25 Mirabila sămânță, în vol. Poezii, ed. cit.; Veghe, în vol. Nebănuitele trepte. 26 Echinocțiu de toamnă; Götterdämmerung, ciclul Vârsta de fier, în vol. Poezii, ed. cit. 27 Imagine care "este doar absorbită de alt tot mai vast, din partea căruia ea primește un reflex de nouă semnificație" (Geneza metaforei și sensul culturii, în op. cit., p. 389). 28 Viziune geologică, în vol. Nebănuitele trepte; Vară de noiembrie; A fost cândva pământul străveziu, ciclul Corăbii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Idel - interacțiunea cu textul "nu se rezumă numai la fuziunea orizonturilor, în sens gadamerian, sau la înțelegerea de sine a cititorului, cum s-ar exprima Ricœur (...). Interpretarea trebuie înțeleasă mai mult ca o întrepătrundere decât ca o fuziune" (Perfecțiuni care absorb. Cabala și interpretare, Editura Polirom, Iași, 2004, p. 38). 11 Apud Sorin Mărculescu, op. cit., p. 24. 12 Henri Bergson, Gândirea și mișcarea, Editura Polirom, Iași, 1995, p. 195. 13 Vol. Locul sâmburelui (1973), în Sorin Mărculescu, Carte singură, Editura Cartea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
15 Ibidem, p. 173. 16 Ibidem, p. 172. 17 Vol. Nimicitorul, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2012, p. 82. 18 Ibidem, p. 44. 19 Autodonație ce reclamă, prin apofaza nimicirii, fenomenul saturat excepțional al iubirii. Nu este tocmai el nedeterminatul inaparent care absoarbe subiectul, îl "aspiră" în afara lui, acolo unde el nu mai este, punând în anonimat discursul însuși, negativul care - prin exces - afirmă nenumind, dăruindu-se pe sine? Un dar imponderabil, suspendat între subiect și obiect, care nu aparține nimănui. "Acest fenomen
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
op. cit., p. 41), "pustiit, devastat de ceea ce a întrezărit" (Starea de plâns, 2, vol. Atotsfârșitul, în op. cit., p. 196), sufletul ajunge pe "pragul de jos al prăpastiei ce trebuie atins" (Privire asupra haosului, vol. Kaspar Hauser, în op. cit., p. 166), absorbit în Fondul pe care îl reflectă în imagine, primind ființă și lumină, căci "strălucitor se oglindește în mine străfundul prăpastiei ce trebuie atins" (Limba despicată, vol. Atotsfârșitul, în op. cit., p. 176). 60 Iată câteva locuri ale eclipsării sacrului, on-toposuri ale
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]