KorAP: Find »[drukola/base=acționa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...211 212 213 ...2675 >

66,867 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

pe care mi-o trezesc toate făpturile cu care vin În contact. Îmi paralizează simțul critic. Altădată eram convinsă că exacerbarea urîtului și a răului din om este singura metodă de a-i trezi spiritul, de a-l face să acționeze, să iasă din inerție, să se distrugă pentru a se recrea. Era ca un crez, cînd mă așezam la masa de scris Îmi repetam: acum trebuie să fii rea și necruțătoare, Întîi cu tine și pe urmă cu toți ceilalți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
cucerit. Deosebirea dintre ei constă doar În cauza și scopul cuceririi propuse. Motivul care-l Împinge pe T. C. să pătrundă În lumea lui Bârsan este conștiința valorii, talentul; țelul urmărit e gloria. În cazul lui M. A. factorii care acționează În acest sens sînt exact opuși celui dintîi. Personajul Albu aspiră la un pămînt făgăduit nu pentru că simte că i s-ar cuveni, ci pentru că așteaptă un dar, o șansă care Îți surîde o singură dată În viață. Scopul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
exact - ca să Înțelegi mai bine, e ceea ce urmărea Zaharias Lichter cu cerșetoria lui deliberată... mai ales. că și el era... scuză-mă — Spune-mi, nu te-a revoltat niciodată nimic, nu ai simțit nici o nedreptate care să te facă să acționezi? Uite, mă obligi să susțin acum o teorie pe care o avansau ei. În timpuri de dictatură este nevoie să recurgi la instinct. Da, trebuie să ne păstrăm integritatea instinctului pentru că doar așa reușim, să ne punem În mișcare violența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
o evadare. — Bine, dar familia lui... copiii, se vor face presiuni — Ești naivă, Marceline, care familie? Și chiar dacă ar exista o mezalianță, am auzit că urmează să se Întoarcă cît de curînd pe pămîntul făgăduit. Totul e clar, probabil că acționează Într-o rețea, cred că e francmason Ușurința cu care se adapta el la orice schimbare de direcție pe care o imprima ea discuției, o ajuta. — Spune-mi, cînd l-ai văzut ultima oară? Nu ți s-a părut nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
de parcă ne-am afla În plin carnaval, un carnaval straniu ca un pustiu cu dune egale, uniforme, așteptînd simunul Într-o Încremenire aparentă și dedesubt doar oase albe, desprinse din legăturile unui mecanism care fusese programat să se miște, să acționeze, să străpungă planceta neîncăpătoare și să țîșnească afară În libertatea verde, În oaza mirifică unde buzele ating apa promisă și sorb cerul... iartă-mă, doamnă Oprișan, că nu pot mesteca vorbele tale, ai să-mi spui că În acest carnaval

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
jumătăți egale, veți constata nu numai că ele nu sînt identice, dar că se și resping. Iată partea stîngă, obrazul rotunjit, adipos, ochiul iscoditor, lacom, colțul gurii ridicat de un Îndemn la plăcere, o față capabilă de mobilitate, gata să acționeze, să fie practică, atrăgătoare, senzuală. Priviți acum partea dreaptă; un obraz alungit, rigid, fără nici o aluzie carnală, colțul gurii lăsat În jos disprețuitor, sceptic, ochiul iradiind o lumină rece, privind departe, dincolo de ceea ce se vede imediat. Într-un singur chip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370

Mircea avea mare nevoie. Se pare că băiatul era nu numai talentat, dar și foarte luminos, nimic negativ sau întunecat nerăzbătând din cele scrise de el. Mircea era disperat. Soarta nu putea fi atât de crudă, iar el trebuia să acționeze repede, căci puștiul tocmai se înscrisese într-un concurs literar pe care criticii apreciau că are toate șansele să-l câștige, un concurs al cărui premiu Mircea îl râvnea foarte mult de ani de zile. Iar acum pur și simplu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
și, cel mai grav, că e singura realitate existentă... ce rușine... Deodată... ca și cum nici măcar n-aș fi știut ce are să se întâmple... ca și cum n-aș fi fost eu acela care avea de gând să facă asta... ca și cum altcineva ar fi acționat în locul meu... lama... apasă... pielea... desfăcând venele... cu un crocnet ciudat. Nici măcar cuvintele deja existente nu îmi ajung pentru a descrie cum se cuvine oroarea a ceea ce am făcut. Gata, s-a săvârșit... ce simplu a fost! Am dat drumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
poate descrie incomensurabilitatea finalității acestei intruziuni a mea în povestea lumii... Deodată... ca și cum nici măcar n-aș fi știut ce are să se întâmple... ca și cum n-aș fi fost eu acela care avea de gând să facă asta... ca și cum altcineva ar fi acționat în locul meu... viziunea mea se alterează și structurile atât de ferme și bine definite ale imaginilor se covârșesc, devenind nesigure și pălind, iar simțirea îngrozitoare a începutului de moarte îmi înșfacă sufletul, urlându-i pieirea... Lucifer se întoarse spre mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488

pentru patrie sau pentru ceea ce se numește armata rusă. Nu vă justificați, întrucât știți prea bine că împăratul dumneavoastră este Hristos, patria dumneavoastră este conștiința, guvernul dumneavoastră este Evanghelia, arma dumneavoastră este iubirea. Așadar, veniți-vă în fire și acționați! Acționați pentru că orice clipă e prețioasă, pentru că în fiecare minut, în fiecare secundă oamenii trag cu pușca, ucid sau cad morți. Veniți-vă în fire și treceți la acțiune, căci oamenii, și mamele, și tații, și copiii, și frații, și toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
el într-un mod straniu, printre dinți), după primele prize, se strică stomacul, dar trece, și după aceea nu mai apare. Tu nu poți păți asta, adăugă el liniștitor trăgând cu urechea la ușă. - Cred că asupra mea cocaina nu acționează, spusei eu brusc. Eram surprins eu însumi de acest lucru și simțeam atâta mulțumire și bucurie la auzul glasului meu curat, de parcă aș fi spus ceva nemaipomenit de inteligent Mik traversă camera ca să mă bată îngăduitor pe umăr. - Asta să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
explozia, fulgerul pe care trebuie să-l provoace consumul narcoticului, dar cu cât trece timpul, cu atât mă conving că nu sunt și nici nu vor fi nici un fel de explozii sau de fulgere. Înseamnă că e adevărat, cocaina nu acționează asupra mea. Și, conștient fiind că o otravă atât de puternică este neputincioasă în fața mea, mă simt invadat de bucurie și de sentimentul singularității mele, care tot crește în intensitate. În fundul camerei, Zander și Nelly stau la masa de joc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

jurisdicție. Să ne înțelegem de la început! Mă bucur enorm că vrei să fii alături de mine dar nu vreau să te apuci de anchete de unul singur. Tot ce faci și mai ales ce vrei să faci, îmi raportezi mie și acționezi numai după ce eu îți dau acordul. E limpede? Ca lacrima. Atunci, hai, bate palma! îi întinse comandantul mâna lui mare și bătătorită. Pentru chestia asta cred că merităm amândoi încă o țigară și pe urmă, fuga marș la culcare, adică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Mergând cu viteză, denivelările drumului îi zdruncinau cu putere, suspensia autoturismului nereușind să amortizeze hurducăturile. Las-o mai încet, măi băiete! șopti printre dinți Pop, după ce mașina derapă ușor la ieșirea dintr-o curbă strânsă. Vasilică dădu din cap și acționă maneta de pornire a ștergătoarelor ca să înlăture mizeria ce acoperise parbrizul. Viteza scăzu numai cât să redreseze mașina, după care apăsă din nou accelerația. Măi oltene, tu ești turc? rosti molcom Mureșan care stătea alături de șofer. N-ai auzit ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
bine și mai rapid decât ar face-o demarorul mașinii. Abia dacă se încăpățânează și nu pornește din nou ori mașina se oprește pe loc, dați la automat. Cristi ridică din umeri. Pohoață avea dreptate. Desigur că așa ar fi acționat și el, dar nu-și pusese niciodată problema să facă o teorie din asta. Trebuia să recunoască că ideea olteanului nu era proastă, ceea ce spunea el avea sens. Eu așa cred că se întâmplară lucrurile: băiatul ăsta venea aseară spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
starea acestuia de delir se accentua, pe măsură ce timpul trecea, setea de sânge devenind tot mai greu de stăpânit. Comportamentul era tipic, iar tânărul polițist avea impresia că vede în fața ochilor un caz descris în manualul de psihologie a crimei. Așa acționau toți, la început erau oameni normali, cu familie și loc de muncă stabil, uneori chiar apreciați de cei din jur. Apoi, în mintea lor se producea un declic, nimeni nu putea spune ce anume declanșa răul din ei. Freud și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de poliție, doreau să fie opriți și lăsau indicii la locul faptei sau chiar luau legătura cu organele de poliție și furnizându-le date mai mult sau mai puțin codificate. Eh, dar asta era teoria, nici un asasin în serie nu acționa la fel cu altul. Profilul psihologic era identic numai până la un anumit punct, mai departe lucrurile se complicau și nu mai putea fi aplicat un șablon. Trebuia să meargă la secție imediat. Dispariția țigănușului era încă o piesă în puzzle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ucidă pe cineva cu o lovitură bine țintită cu bâta pe care o purta cu el dar ca să poată transporta apoi trupurile celor atacați, în sus pe coasta muntelui, nu credea că este în stare. Asta în ipoteza că moșul acționa de unul singur. Se îndoia însă că un ucigaș în serie mai are un complice. Cazuistica în domeniu arăta că aceștia sunt solitari. Și apoi, într-o comunitate atât de mică cum era Baia de Sus, un asemenea secret ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mai pe înțelesul tuturor, pur și simplu nu vor s-o facă. N-ai dreptate! Noi, adică noi oamenii și aici desigur că te încadrezi și tu, suntem obișnuiți cu relația cauză-efect. Ne place să credem că divinitatea veghează și acționează imediat prin măsuri a căror eficiență spectaculoasă o vedem pe loc. Și, ce-i rău în asta? Nimic, numai că lucrurile nu se petrec deloc așa. Nici Dumnezeu nu acționează în acest fel. Aș putea să-ți dau o mulțime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
relația cauză-efect. Ne place să credem că divinitatea veghează și acționează imediat prin măsuri a căror eficiență spectaculoasă o vedem pe loc. Și, ce-i rău în asta? Nimic, numai că lucrurile nu se petrec deloc așa. Nici Dumnezeu nu acționează în acest fel. Aș putea să-ți dau o mulțime de exemple și din Vechiul Testament și din cel nou, spuse Ileana, văzând că Toma o privește cu îndoială. Deși Dumnezeu i-a ajutat pe evrei să fugă din Egipt, amintește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nimic nu este adevărat. Își dorea să se trezească din vis și să revină la realitatea pe care o cunoștea el. În lumea aceasta amestecată, în care se pomenise fără voia lui, nu prea știa ce să facă, cum să acționeze. Era la discreția a două personaje enigmatice, a unei entități malefice prin esență și a unor zei, care priveau indiferenți. Unde mai pui că, pe nepusă masă, aceste ființe supreme, în măsura în care chiar existau cu adevărat, se hotărâseră subit să renunțe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
toate celelalte, bestia mai era și nemuritoare. Mă rog, acest aspect urma să-l mai analizeze el, însă deocamdată nu avea încotro, trebuia să o ia ca pe un dat al problemei. Desigur că pentru îndeplinirea acestui scop puteau să acționeze așa cum făcuseră în noaptea precedentă, adică să o momească folosindu-se de propriul lor trup și astfel să o împiedice să iasă din pădure. Numai că aceasta nu reprezenta decât o soluție de moment, nu puteau proceda așa la infinit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
o băga în seamă! Asta nu era bine de loc. Pentru a doua oară vâlva i se strecu rase în gânduri fără ca el să prindă de veste. Se îngrijoră constatând cât de ușor reușise acest lucru. Începea să înțeleagă cum acționa arătarea atunci când își ataca victima. Bieții oameni, nu aveau nici o șansă în fața ei. Și totuși, asupra lui Calistrat nu avea efect, el părea imun. Ori bătrânul era mai experimentat ori din nou toiagul îl proteja. Cristian se hotărî să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cu glas scăzut, nescăpând arătarea din ochi. Și acum, ce facem? întrebă inspectorul. Care este planul? Încercăm să vedem dacă o putem atrage înspre noi, spuse moșul, dând drumul brațului lui Cristian. Brusc, bezna pădurii redeveni de nepătruns. Ca și cum cineva acționase un buton ascuns, lumina verzuie dispăruse dintr-o dată. Inspectorul nu mai vedea nimic acum. Se simțea de parcă ar fi căzut într-un cazan plin cu smoală. Nu te speria! auzi de alături vocea șoptită a lui Calistrat. Sunt aici, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Îl găsise și nu-și mai amintea ori poate îl chemase și venise singur la el? Nu era momentul să piardă vremea cu întrebări. Și le va pune mai târziu și tot atunci va căuta și răspunsurile, acum trebuia să acționeze cât mai repede. În stânga lui, nu mai departe de zece pași, se afla Calistrat. Așezat în genunchi, căuta de zor în jurul lui. Vâlva era foarte aproape de Cristian. Nu se mișca de loc, probabil că o descumpănise faptul că dintr-o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]