9,516 matches
-
ungurești cu ocazia cestiunii Dunării? Dacă presa română respinge cu viociune pretențiile ce le crede de natură a compromite interesele legitime ale țării în această cestiune, e un cuvânt de-a acuza România că voiește să-și anexeze Transilvania? O acuzație și mai fantastică încă a fost închipuită de unele gazete din Pesta, cari au pretins că generalul Ignatief ar cheltui sume considerabile pentru a întreține agitație între populațiunile nemaghiare din Ungaria și că guvernul unguresc au adresat prefecților o circulară
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
trebuie să fie înlăturat din funcție. Procesul de impeachment este destul de complicat și îndelungat, nefiind așadar o simplă suspendare sau concediere a unui bugetar de rang înalt. Acest demers poate fi comparat cu un proces obișnuit în justiție: se aduc acuzații, care apoi sunt investigate și evaluate în fața instanței. Judecătorul în procesul de impeachment este judecătorul șef al Curții Supreme de Justiție, membrii juriului sunt senatorii, iar acuzarea vine din partea camerei inferioare a Congresului, Camera Reprezentanților (Murphy: 8). IMPERIAL PRESIDENT Sintagma
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
scutește pe manager de a respecta principiul egalității de șanse. De la aderarea la Uniunea Europeană, și În România se pune tot mai mult În practică principiul egalității de șanse, iar orice manager ar trebui să respecte aceste prevederi pentru a evita acuzațiile de discriminare. Pe scurt, nu se pot face discriminări În funcție de: ▪ rasă sau culoare; Va trebui să se facă investigații cu privire la capacitatea chiriașului de a fi responsabil din punct de vedere financiar. Dacă ei sunt conștiincioși cu plata propriilor facturi, este
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
reacționară, are un efect negentropic, putând întârzia dezastrul. Aceasta ar fi cea mai înaltă menire a artei, încât epitetul depreciativ reacționar se încarcă brusc cu sensuri pozitive. Dar este exact încărcătura pe care o dădea Eminescu termenului, când răspundea la acuzațiile adversarilor din presă: "Maniera noastră de-a vedea e pe deplin modernă: pentru noi statul e un obiect al naturii care trebuie studiat în mod individual, cu istoria, cu obiceiurile, cu rasa, cu natura teritoriului său, toate acestea deosebite și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și decât "diferența ontologică". Pretenția aceasta a fost chiar a lui Derrida, jocul urmei ieșind total din orizontul Ființei, deși jocul "transportă și cuprinde sensul Ființei". Când i s-a obiectat că "gramatica" sa continuă metafizica heideggeriană, Derrida a respins acuzația, argumentând că "urma nu e nici fond... nici origine", ceea ce pe Rorty nu l-a convins. Totuși, admite că différance nu e un "cuvânt stăpân", că blochează orice relație cu teologia, ca fugă spre margine, astfel încât filosofia devine gen literar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
avea bâz] legal]. Violarea unei fecioare de rang aristocratic promise deja se sfârșea cu moartea violatorului. Soțiile acuzate de infidelitate erau aruncate într-un râu în care se presupunea c] zeul acestuia le va decide nevinov]ția sau vinov]ția. Acuzațiile false erau pedepsite aspru, iar cine f]cea pe nedrept acuzația de crim] era osândit la moarte. Comportamentul neglijent sau ineficient se soldă cu plata daunelor, ins] un chirurg care opera cu un bisturiu de bronz un pacient de rang
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se sfârșea cu moartea violatorului. Soțiile acuzate de infidelitate erau aruncate într-un râu în care se presupunea c] zeul acestuia le va decide nevinov]ția sau vinov]ția. Acuzațiile false erau pedepsite aspru, iar cine f]cea pe nedrept acuzația de crim] era osândit la moarte. Comportamentul neglijent sau ineficient se soldă cu plata daunelor, ins] un chirurg care opera cu un bisturiu de bronz un pacient de rang înalt cauzându-i moartea sau care, operându-l la ochi, îi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
zbate și în aceste texte. Persoană ideal] imaginat] în Upanișade trebuie s]-si dep]șeasc] emoțiile, sentimentele, inclinațiile în c]utarea unei „chem]ri” superioare, dar egocentrist]. Ins] exist] câteva reguli. Cu toate acestea, din asemenea motive s-au adus acuzații, din interiorul sau din afara tradiției, cum c] am avea de-a face cu o moral] bazat] pe mistic, corupt] din punct de vedere etic și chietist] (Danto, 1972, p. 99). Cel puțin așa se spune despre sistemele Vedanta și Yoga
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
avea de-a face cu o moral] bazat] pe mistic, corupt] din punct de vedere etic și chietist] (Danto, 1972, p. 99). Cel puțin așa se spune despre sistemele Vedanta și Yoga. Pe cât ar putea fi de adev]rât] aceast] acuzație, exist] o list] a celor trei virtuți comprehensive pream]rite în Upanișade (și familiare cititorilor lui T.S. Eliot), care merit] menționat], si anume: damyata, datta, dayadhvam, semnificând st]pânirea de sine, d]ruirea sau sacrificiul și compasiunea. Dar, din nou
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
non-conformist neortodox, considerat contemporan cu Buddha, fiind adeseori comparat cu acesta. Jainismul este, în mod categoric, ateist, respingând, ca și buddhismul, credința într-un „suprem Dumnezeu personal”. Curând dup] aceea, a ap]rut o disput] și o scindare, pornind de la acuzația c] adepții eticii Jaina s-au preocupat prea mult de morală individual] și de viață monastic]. Aceast] situație a generat crearea a dou] secte Jaina, cei numiți Digambaras (neînveșmântați) și cei cunoscuți sub numele de Shvetambaras (învesmântați în alb); cei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
absența unor reguli sau coduri, improvizând, ci pentru c] etică lui Iisus se situeaz] într-o alt] dimensiune, c]utând mereu o expresie adecvat] pentru agape, pe m]sura dep]sirii anumitor forme ale acesteia. Creștinii ofer] dou] replici acestor acuzații. În primul rând, faptul c] Iisus nu a dat indicații etice detaliate reprezint] un aspect pozitiv, c]ci, altfel, am încerca mereu s] le atribuim diverselor culturi în conținu] schimbare, ceea ce ar implica o exegez] sinuoas]. Al doilea argument, mult
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Evului Mediu și a Renașterii” și capitolul 13, „Dreptul natural”). Este necesar s] mențion]m câteva dintre criticile contemporane ce se aduc, de obicei, eticii creștine. 1) Etică creștin] este intolerant] și alimenteaz] intoleranță. Exist] multe dovezi în sprijinul acestei acuzații. Toate tradițiile confesionale majore s-au atacat reciproc. Într-adev]r, doar la Conciliul Vatican ÎI (1962-1965) Biserică romano-catolic] a abandonat, în cele din urm], poziția conform c]reia „greșeală nu are drepturi”. Antisemitismul a fost o boal] major] a creștin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vezi capitolul 17, „Deontologie contemporan]”). Un atac asupra tr]s]turii amintite purtat în maniera acestui eseu poate p]rea neplauzibil, iar cerințele lui Finnis pentru rațiunea practic], în ciuda exager]rii, poate p]rea r]ul cel mai mic. Acestor acuzații le putem r]spunde în felul urm]tor. S-a susținut în acest eseu c] doar unele forme ale utilitarismului (cele mai sofisticate și cele mai puțin asem]n]toare cu teoria clasic]) sunt compatibile cu dreptul natural. În al
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cer acest lucru în mod expres vor fi nedeterminate l]sând loc pentru aplicabilitate diferențiat]. 3) Abstractizarea. Aceia care accept] c] argumentele lui Kant identific] unele principii ale datoriei care nu impun o uniformitate rigid] avanseaz] o alt] versiune a acuzației de formalism. Ei susțin c] filosoful identific] principii etice, dar c] ele sunt „prea abstracte” pentru a ghida acțiunea, deci teoria nu are finalitate practic]. Principiile datoriei formulate de Kant sunt cu sigurant] abstracte și el nu ofer] un set
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
deci satisfacție. Dintr-un punct de vedere aparent, conflictul dintre datorie și înclinație este doar epistemologic; știm cu sigurant] c] action]m din datorie doar dac] lipsește înclinația. Din alte puncte de vedere, problema este mai profund] și conduce la acuzația mai grav] c] etică kantian] nu ofer] o explicație pntru acțiunile incorecte din punct de vedere moral. 6) Nici o explicație pentru acțiunile incorecte din punct de vedere moral. Kant este acuzat și c] recunoaște numai acțiunile libere complet autonome - adic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unui princpiu universal - și acțiunile care reflect] dorințele și inclinațiile naturale. El nu include deci în teoria să acțiunile libere, imputabile, dar greșite. Kant cred totuși c] poate face acest lucru din moment ce ofer] frecvent exemple de astfel de acțiuni. Aceast] acuzație reflect] probabil eșecul de a menține distincția dintre afirmația c] agenții liberi trebuie s] fie capabili de acțiuni autonome (în sensul kantian sau în cel al concepției lui Rousseau care leag] autonomia de moral]) de afirmația c] agenții liberi acționeaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
neatr]g]tor în asemenea circumstanțe. Poate fi îngrozitor s] torturezi pe cineva, dar la fel de îngrozitor poate fi s] nu faci acest lucru și, în consecinț], o bomb] s] explodeze într-un spațiu public. Probabil, prin prisma acestei distant]ri, acuzația adus] consecințialismului se reduce, de obicei, la afirmația conform c]reia nu numai c] ar permite fapte îngrozitoare în situații excepționale, dar ar permite și încuraja obiceiul general de a tolera aceste fapte; sau, dac] nu este vorba despre tolerant
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trebui s] devin] subiecți ai tratamentului care s] îi împiedice s] repete faptele anterioare. Pentru o condamnare este suficient că o persoan] s] fi comis ceva interzis de lege. Nu este necesar ca cei acuzați s] fie vinovați. Dup] condamnare, acuzații așteapt] sentința. În acest moment poate fi luat în calcul statutul mental al f]ptașului în momentul comiterii infracțiunii, ins] numai pentru a se descoperi formă potrivit] de tratament. Tratamentul este menit s] previn] pericolul repet]rii infracțiunii (Wootton, 1981
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fapt problema pus] de cerințele virtuții într-o lume sau într-un context dominate de r]u. Machiavelli (iar apoi, Hobbes) au considerat că fiind o absurditate s] fii virtuos într-o asemenea lume. Percepția clar] care st] în spatele acestei acuzații este c] exist] un punct fundamental al moralei care este subminat de r]spândita lips] a dorinței de cooperare. Atât pentru Machiavelli, cât și pentru Hobbes, aici este vorba despre un fel de supraviețuire. Supraviețuirea statului și a tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pentru Machiavelli, pe când la Hobbes, supraviețuirea individului este punctul central, deși cei doi împ]rt]șesc fiecare o parte din preocup]rile celuilalt. Pe cât de atractive ar p]rea aceste idei, ele sunt inadecvate complexelor realit]ți ale vietii morale. Acuzația de absurditate are sens mai degrab] în acele sectoare ale vietii care sunt dominate, într-un fel sau altul, de convenție sau de alte forme de acord. Într-adev]r, sunt câteva imoralit]ți care nu pot exista f]r] acord
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
simțuri obișnuite, înseamn] c] sunt produse de un simț suplimentar, cel moral. Din aceast] cauz] intuiționismul este uneori denumit teoria simțului moral. Absența unei explicații despre cum funcționeaz] acest simt suplimentar și neremarcat este cea care a dus la bine-cunoscuta acuzație a lui G.J. Warnock potrivit c]reia intuiționiștii ofer] aici nici mai mult nici mai puțin decât o m]rturisire a unui haos care arăt] a r]spuns. Totuși, mi se pare c] problema este mai mult legat] de externalismul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
său de apartenență ei la vreo clas] (MEW 3, p. 404; CW 5, p. 419). Cand un critic imaginar acuz]: „comunismul elimin] complet morală și religia în loc s] le formuleze altfel”, Manifestul Comunist nu r]spunde nu negând c] aceast] acuzație este adev]rât], ci observând c] la fel cum revoluția comunist] va implica o separare radical] de toate relațiile de proprietate tradiționale, ea va implica și o separare radical] de toate ideile tradiționale (MEW 4, pp. 480-481; CW 6, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de cabinet la Ministerul Educației Naționale (1945-1948) și concomitent este redactor cultural la ziarul „Poporul” (1946-1948). Ulterior optează pentru postul de secretar particular al ministrului Ștefan Voitec. În 1950 este exclus din Partidul Muncitoresc Român împreună cu alți cincisprezece scriitori, sub acuzația că scrierile lor nu ar reflecta îndeajuns „cuceririle regimului de democrație populară” și că ar conține „formule care evită orientarea ideologică”. Pentru că fuseseră vizitați de un unchi, fost deputat PNȚ, soții V. sunt deținuți un an și jumătate la Jilava
VERZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290503_a_291832]
-
are loc în mod vădit și își găsește în V. un observator perspicace și neconvențional. Scriitorul a putut fi acuzat de exegeza anilor ’70 și ’80 de o oarecare „cedare” în fața rețetarului ideologic impus, până prin anii ’60, literaturii de gen. Acuzația e mult prea aspră: o anumită idealizare a contextului social e de pus mai degrabă pe seama structurii sufletești a prozatorului, interesat mai mult de stările mijlocii ale psihicului și ale afectului ori de euforia potolită, decât de aspectele sumbre sau
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
Tribuna demnității bănățene”. Publicația își schimbă de mai multe ori formatul, numărul de pagini și periodicitatea (după 1940 se editează uneori săptămânal, cu apariție neprecizată). Este interzisă de Guvernul N. Iorga în 1931, între 20 septembrie și 22 decembrie, sub acuzația „organ răzvrătit împotriva unității statului”, întrucât militase pentru regionalism și combătuse „politicianismul balcanic de la București”, suspendată în 1939, de la 2 februarie la 12 martie, întrucât a imprimat articole cenzurate, și întreruptă între 11 decembrie 1940 și 20 aprilie 1941. În
VESTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290509_a_291838]