7,862 matches
-
specifică, Însă de astă dată hotărâse să-l țină numai pentru ea. Nu mai avea chef de vorbă. Ca să spunem adevărul, americanca se dovedise mult mai frumosă decât se așteptase; nu că s-ar fi așteptat la ceva, Însă În adâncul sufletului ei Asya crezuse, sau poate că sperase, că aveau să Întâmpine la aeroport o blondă stupidă. Dintr-un motiv necunoscut, Asya dorea să o Înfrunte pe musafiră, Însă nu Îi lipsea atât motivul, cât energia. În acest moment prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tristețe, blestemul celui Înțelept. Iar astăzi, la mulți ani după acel incident, mătușa Banu se gândea din nou să-i ceară o favoare personală domnului Bitter. De aceea era atât de slăbită În dimineața asta, gândurile contradictorii care spumegau În adâncul minții ei Îi slăbiseră puterea față de sclavul ei care, cu fiecare dilemă a stăpânei sale, atârna din ce În ce mai greu pe umărul ei stâng. Era bine să-i pună Dlui Bitter Încă o Întrebare personală, de vreme ce ultima oară regretase amarnic că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și imediat un pescăruș o va prinde. Armanoush a făcut așa cum i s-a spus. Un pescăruș s-a ivit din cerul pustiu și a Înhățat fulgerător tratația. — Mor de curiozitate să aflu mai multe despre el și totuși, În adâncul meu, nu vreau să-l Întâlnesc niciodată. Când te Întâlnești cu cineva magia dispare. N-aș suporta să se Întâmple și cu el chestia asta. E prea important pentru mine, Întâlnirile și sexul sunt o altă poveste, una atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
iat-o interpretând destul de bine rolul altcuiva, cineva care devenise peste noapte patriot. Cum mai putea acum să treacă peste identitatea ei națională și să se Întoarcă la eul ei pur și păcătos? Îi putea spune lui Armanoush că În adâncul inimii ei credea că doar după ce ai făcut sex cu un bărbat, puteai spune cu siguranță că era bărbatul potrivit pentru tine; că doar În pat ieșeau la suprafață complexele cele mai impreceptibile, cele mai ascunse, și că, indiferent ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trist, adunând o grămadă de secrete pe care le ținuse cu iscusință departe de granițele casei familiei Kazanci. Putea oare să-i divulge toate astea? Ar Înțelege Armanoush fără să o judece, ar fi putut Într-adevăr să vadă În adâncul sufletului ei de pe treptele turnului ăla steril al ei? Putea Asya să-i mărturisească deschis că o dată Încercase să se sinucidă, o experiență urâtă din care extrăsese două Învățăminte de bază: că a Înghiți pastilele mătușii tale nebune nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
exact ce aume Îl Împiedica să se concentreze. A oftat exasperat, spre propria-i surpriză. În ultima oră și mai bine mintea lui fusese un loc cu acces liber pentru toate gândurile sumbre. Nu reușea deloc să Înțeleagă de ce În adâncul sufletului său era atât de Îngrijorat, de parcă mintea lui lucra de una singură, Întrezărind griji fără nume. Oricare ar fi fost motivul ce se ascundea În spatele acestei neliniști, trebuia să scape de toropeala aia. Era ultimul capitol, ultima povestire. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vocea lui era timidă, Însă apoi tonul ei a devenit din ce În ce mai hotărât. Ea e lanțul de aur Al amintirilor mele E calea spre Povestea vieții mele. Armanoush și-a ținut respirația, neînțelegând toate cuvintele, Însă simțind tristețea pătrunzându-i până În adâncul sufletului. Când a ridicat capul, a fost intrigată de expresia mătușii Zeliha. Avea o privire din care răzbătea teama de fericire pe care numai cei care s-au Îndrăgostit pe neașteptate și pe nesimțite o puteau avea. Când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o femeie. Rose era Rose. În general fusese un tată vitreg bun pentru fiica lui Rose. Deși o iubea Într-adevăr pe Armanoush, el Însuși nu-și dorise să aibă niciodată copii. Copiii ai lui. Nimeni nu știa că În adâncul sufletului său era Încredințat că nu merita să-i aibă. Nu era sigur că avea să fie un tată bun. Pe cine păcălea? Ar fi fost un tată groaznic. Mai rău chiar decât propriul lui tată. Și-a adus aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fapt eul lui Întreg. Totuși alteori fusese mulțumit jucând rolul unui om fără trecut, un om care făcuse din renegarea acestuia un adevărat cult. Amnezia aceasta a lui era voită, deși nu calculată. Pe de o parte, exista undeva În adâncul minții sale o poartă care nu se Închidea indiferent ce-ar fi făcut; unele amintiri treceau Întotdeauna de ea. Pe de altă parte, exista nevoia de a scoate la suprafață ceea ce mintea sa Înlăturase cu iscusință. Acești curenți gemeni l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
drumuri care Îi aduc mai aproape de locul unde poetul Petrarca a avut geniul de a lega amintirea unei iubiri de permanența unui peisaj. Puteți avea deplină Încredere În tata că a găsit pe dată comparațiile potrivite Între celebrul izvor, cu adîncul lui insondabil, și acțiunea Duhului Sfînt asupra prezentului și viitorului cuplului. Mai exista Încă, Înainte de război, o puternică industrie a hîrtiei la Fontaine-de-Vaucluse. Unele datau de pe vremea instalării papilor În comitatul Venaissin și furnizaseră hîrtie tipografilor Sanctității Sale. Mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
singur În fața mesei de lucru: „Nu se poate! A, nu! Nu! Dar totuși! Cum așa?“. Am un creion și scriu pe margine “a Înnebunit!“. Mai bine mi-aș spune că nebunul sînt eu. La bordul batiscafului meu mental, cobor În adîncurile submarine ale trecutului meu. Văd defilînd pe dinaintea mea animale greoaie care Înoată lent, pești de coșmar cu gură flască, lipsiți de ochi În straturile adînci unde lumina nu mai pătrunde. Mă mișc În liniștea, bezna și frigul abisurilor. Era tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
altul pentru a urî, un timp pentru a-l găsi pe tatăl tău inteligent și un timp pentru a-l găsi smintit, un timp pentru a te agita În pîntecele mamei și un altul pentru a coborî cu batiscaful În adîncurile inconștientului familial, unde te așteaptă lăcomia insațiabilă a unor pești orbi. Asta e viziunea mea asupra lumii În acest moment. Devin una din acele Îngrozitoare creaturi care mă fascinează, cu ochi care-mi ies din cap ca niște telescoape și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu te mai duci la liturghie, și-ar face sînge rău. Mie mi-e totuna, faceți ce vreți voi, dar nu-i poți face una ca asta tatălui tău“. De ce n-ar fi suportat să afle că preferam de-acum adîncurile submarine În locul vulcanilor? Că preferam mîlul În locul lavei? De ce nu m-am instalat pe terasă cu niște cîrnați alături și cu vin rosé? Mi-ar fi spus: „N-ai de gînd să te Împărtășești?“. M-aș fi uitat În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
deschisă și impulsivă, Desert Rose părea deschisă, dar acționa strategic. Kitty era de obicei pretențioasă și nerăbdătoare cu bărbații; Desert Rose era rezervată și părea de o infinită bunătate și Înțelegere față de ei, deși era o luptătoare de temut În adâncul său. Intențiile lui Kitty erau sincere și fățișe, cele ale lui Desert Rose erau adesea ascunse. Kitty ieșise de sub vraja visului american, pe când Desert Rose reprezenta, pentru Kitty, visul american Însuși. Pe când avionul zbura pe deasupra deșertului roșu, Kitty conversa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
râse Desert Rose. — Doamnelor, interveni Paul, David nu a fost căsătorit niciodată și e În mod declarat un mare fustangiu, fără considerente de rasă, Înălțime sau vârstă. — Exact, spuse David. Sunt un Don Juan care oferă șanse egale. — Dar În adâncul sufletului său, ascunde un secret Înspăimântător. Eu am un fiu și, de câte ori vine În vizită, David Îmi spune cât de mult Își dorește să se căsătorească și să aibă un copil. O tânără Înaltă, cu picioare lungi, deschise ușa terasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
poate vedea cineva umblând goală pe-aici? Nu, nu-ți face griji. Suntem singuri pe deal. Vino Încoace... Matthew Își trecu mâinile prin părul ei bogat, de culoarea mierii, și o sărută lung, apăsat, plin de pasiune. Părea iluminată din adâncurile ființei sale. — Pari foarte fericită și plină de energie, zise el trăgând-o aproape, adunându-i părul Într-o parte și plimbându-și buzele pe gâtul ei. Parcă nu dormiseși deloc noaptea trecută și voiai să te Întinzi puțin. — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
că ea era substitutul, Înlocuitoarea. Nu, acum nu există absolut nimic Între noi, iubito. Nu suntem decât noi doi. O sărută lung. Kitty voia să-l creadă și adormi fericită În brațele lui. Corpurile lor se potriveau perfect. Dar din adâncurile subconștientului ei Încerca să iasă la suprafață o altă imagine. Visa că era răpită Într-un taxi, În San Francisco; Își transpuse toate trăirile În vis: un taximetrist fără față, tăcut, cu un profil puternic (oare era profilul lui Matthew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sau prinse În diverse relații, care nu trăiseră niciodată ceea ce trăise ea În Los Angeles. Și care aveau să se uite la filme de dragoste și la seriale siropoase tot restul vieții, singure sau alături de niște bărbați pe care, În adâncul sufletului lor, nu dădeau doi bani. Se gândi că dacă s-ar fi prăbușit avionul Înainte de aterizare ar fi murit fericită. Era un gând destul de radical, pentru o relație atât de scurtă, dar când se termina ceva nu mai conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
descoperit că era Însărcinată și, pentru că religia Îi interzice avortul, s-a hotărât să păstreze copilul. Și l-a păstrat și pe Jack. Dar n-a vrut să se căsătorească cu el pentru că, deși e un bărbat foarte blând, În adâncul inimii Îl disprețuiește. Visa să-l părăsească Într-o bună zi, dar au trecut ceva ani de-atunci și s-a obișnuit cu confortul. — Ce mai poveste! zise Giulia. Unde naiba Îți găsești toate prietenele astea ciudate? — Am Împiedicat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu-i placă uniformele, s-au mai văzut cazuri. Marçal nu răspunse, se mișca între conștiința regretului de a fi rostit niște cuvinte ce vor rămâne pentru totdeauna ca o confesiune publică a unei supărări ascunse până în acest moment în adâncul sufletului său și instinctiva intuiție că, lăsându-le să iasă în acest fel, însemna că e pe punctul de a părăsi un drum pentru a o lua pe altul, deși era încă devreme să știe în ce direcție îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fi putut jura că sunt prieteni, oricum avea pentru el o anumită simpatie, mai ales din pricina nenorocoasei situații profesionale în care se afla bietul om. O minciună dintre cele mai nerușinate, cum este evident, de vreme ce, trecând de la dezvăluire la excavarea adâncurilor, ne vom da seama de îndată că manifestarea de exasperare a subșefului nu făcuse decât să denunțe frustrarea că îi scăpase din mâini plăcerea, între toate perversă, a celor care se bucură de înfrângerile altora chiar când nu au nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că va veni momentul când bătrânul cuptor de lemne va fi dărâmat pentru ca, în locul lui, să apară un cuptor nou, din cele moderne, cu gaz, în stare să obțină temperaturi uriașe, cu încălzire rapidă și excelente rezultate la coacere. În adâncul său, totuși, știa că asta nu se va întâmpla niciodată, în primul rând din pricina costului, mai mare decât își poate permite, dar și din motive mai puțin materiale, pentru că i-ar părea rău să distrugă ce construise bunicul lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dădu seama la timp că, dacă va continua așa, îi va spune până la urmă totul. Așezat pe pat, cu lumina aprinsă, Cipriano Algor se gândise și iar se gândise, ajungând la concluzia că trebuia să descopere ce se petrecea în adâncurile Centrului, dacă acolo era o ușă secretă, cel puțin acum nu-i vor putea spune că dincolo de ea nu se află nimic. N-avea rost s-o ia de la capăt cu Marçal, era și o nedreptate față de bietul băiat, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Dar am simțit că la prima supărare va prefera să rămână singur. Uneori, mă apăsa viața mediocră, cenușie, pe care o duceam. Dar, vorba Emiliei, nu mai aveam energia necesară să renunț la ea, zbătându-mă. Reproșurile amorțiseră undeva în adâncul meu; la suprafață nu mai rămăsese decât o resemnare plictisită, de om ratat, de tristețe fără orizont, care se bălăcea într-o existență anostă, în care nu se întâmpla nimic deosebit. Singurul mod în care puteam să evadez din această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gelozie, ceea ce mă mișcase, încât fusesem gata să-i spun, „Nu fii proastă, Laura” pentru a o sili să-și trădeze emoția în ochii oblici și păcătoși, umeziți de lacrimi. Barca abia înainta. Lin, ca în somn. Am privit în adâncul apei și am tresărit văzând broaștele cum se târau cu burta pe stele. Era o imagine aproape nerușinată. Parcă orăcăitoarele făceau dragoste cu astrele. Brusc, am înfipt vâslele adânc în apă ca să sperii broaștele; am tulburat balta și nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]