5,887 matches
-
al unui proces și nu ca inerente sau caracteristice obiectului respectiv. <br> A se compară:<br> Alte exemple: Același adjectiv poate exprima o calitate esențială sau o stare, un aspect, după cum este construit cu ser sau cu estar:<br> Unele adjective își schimbă sensul după cum sunt construite cu ser sau cu estar:<br> Câteva adjective care se construiesc de regulă, cu verbul estar și nu cu ser contento - descontento; satisfecho - insatisfecho; vacío, lleno, maduro, intacto, roto. În unele secvențe, verbul estar
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
compară:<br> Alte exemple: Același adjectiv poate exprima o calitate esențială sau o stare, un aspect, după cum este construit cu ser sau cu estar:<br> Unele adjective își schimbă sensul după cum sunt construite cu ser sau cu estar:<br> Câteva adjective care se construiesc de regulă, cu verbul estar și nu cu ser contento - descontento; satisfecho - insatisfecho; vacío, lleno, maduro, intacto, roto. În unele secvențe, verbul estar este urmat de anumite prepoziții că: a, de, pară, por, etc.:. <br>(Această carte
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
Repedea (în , transliterat "Krîvîi", în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România. Etimologia numelui localității provine din adjectivul „repede” = „iute, rapid” (<lat. rapidus, rapide) (inițial un determinant al unui substantiv de genul vale) + art. hot. -a, cu rol de substantivare a adjectivului. Satul Repedea este situat în partea central-nordică a județului, în apropierea graniței cu Ucraina, la confluența
Repedea, Maramureș () [Corola-website/Science/301586_a_302915]
-
reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România. Etimologia numelui localității provine din adjectivul „repede” = „iute, rapid” (<lat. rapidus, rapide) (inițial un determinant al unui substantiv de genul vale) + art. hot. -a, cu rol de substantivare a adjectivului. Satul Repedea este situat în partea central-nordică a județului, în apropierea graniței cu Ucraina, la confluența râurilor Ruscova și Repedea, la o distanță de: 30 km de orașul Vișeu de Sus; 50 km de stațiunea Borșa; 53 km de municipiul
Repedea, Maramureș () [Corola-website/Science/301586_a_302915]
-
face abstracție de suportul contextului. Metafora este o figură de stil esențială, întrucât ea stă la baza altor figuri, cum sunt personificarea, alegoria, metonimia, sinecdoca, epitetul. Epitetul este figura de stil constând în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb etc., menit să exprime acele însușiri ale obiectului care înfățișează imaginea lui așa cum se reflectă în simțirea și fantezia scriitorului. „Epitetul nu este o figură de stil în sine, ci numai un purtător de figuri de stil. Orice atribut
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
este numit epitet când conține în același timp o metaforă, o metonimie, o sinecdocă, o hiperbolă etc., sau când face el însuși să apară o asemenea figură. Dacă nu cuprinde așa ceva, atunci el nu este epitet.“ Nu orice element determinant (adjectiv sau adverb) este epitet. În situații ca cele din textele de mai jos determinarea este neutră din punct de vedere stilistic, fără să implice participarea imaginației sau afectivității scriitorului: Dacă în cazul exemplului de mai sus reprodus din opera lui
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
este epitet. În situații ca cele din textele de mai jos determinarea este neutră din punct de vedere stilistic, fără să implice participarea imaginației sau afectivității scriitorului: Dacă în cazul exemplului de mai sus reprodus din opera lui I. Teodoreanu, adjectivul „închise“ ar fi înlocuit cu altul, care să presupună o metaforă, cum ar fi „zăvorâte“, atunci termenul câștigă în expresivitate și devine epitet. În versurile lui Tudor Arghezi din poezia "Testament": epitetul „răzvrătită“ presupune la bază o personificare, iar epitetele
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
pe care il au și pentru a sugera lipsa de cultură a unor personaje; autorul român I. L. Caragiale a întrebuințat adesea anacolutul în scrierile sale în acest scop. Limba greacă veche tîrzie: ανάκολουθον "anakolouthon" (inconsecventa logică), forma de neutru a adjectivului "anakolouthos" (inconsecvent) → limba latină tîrzie: "anacoluthon" → limba franceză: "anacoluthe" → limba română: "anacolut". Există două tipuri de anacolut: În limba română: a) simplu: b) Anacolut multiplu: În limba franceză: „Espérant le tout à votre satisfaction, veuillez agréer mes salutations distinguées.” În
Anacolut () [Corola-website/Science/300738_a_302067]
-
articol descrie gramatică limbii esperanto. Esperanto este o limbă foarte regulată, practic fără excepții. Esperanto este o limbă aglutinanta. Părțile de vorbire se disting prin vocală finală: -o pentru substantive, -i pentru verbe (la infinitiv) și pronume personale, -a pentru adjective și -e pentru adverbe; există și câteva adverbe, nederivate, terminate în -aŭ. Numeralele, prepozițiile și câteva adverbe nederivate nu au nici o terminație specifică. Cuvintele consista dintr-o rădăcina, care le dă sensul, unul sau mai multe afixe (dacă este cazul
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
direct: Acuzativul este de asemenea folosit cu unele prepoziții pentru a indica direcția: Pentru a arăta durată sau distanță: În câteva expresii uzuale: În esperanto, articolul hotărât este "la", care nu-și schimba niciodată formă. Nu există articol nehotărât. Toate adjectivele se termină în "-a". Pluralul și acuzativul se formează exact că la substantive. Prin urmare, un adjectiv are tot patru forme: Adjectivul se acordă în caz și număr cu substantivul pe care îl determină. Cum în esperanto nu există gen
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
sau distanță: În câteva expresii uzuale: În esperanto, articolul hotărât este "la", care nu-și schimba niciodată formă. Nu există articol nehotărât. Toate adjectivele se termină în "-a". Pluralul și acuzativul se formează exact că la substantive. Prin urmare, un adjectiv are tot patru forme: Adjectivul se acordă în caz și număr cu substantivul pe care îl determină. Cum în esperanto nu există gen gramatical, nu poate fi vorba de acord în gen. Câteva exemple: Pronumele personale din esperanto sunt următoarele
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
uzuale: În esperanto, articolul hotărât este "la", care nu-și schimba niciodată formă. Nu există articol nehotărât. Toate adjectivele se termină în "-a". Pluralul și acuzativul se formează exact că la substantive. Prin urmare, un adjectiv are tot patru forme: Adjectivul se acordă în caz și număr cu substantivul pe care îl determină. Cum în esperanto nu există gen gramatical, nu poate fi vorba de acord în gen. Câteva exemple: Pronumele personale din esperanto sunt următoarele: Acuzativul se formează adăugând "-n
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
și număr cu substantivul pe care îl determină. Cum în esperanto nu există gen gramatical, nu poate fi vorba de acord în gen. Câteva exemple: Pronumele personale din esperanto sunt următoarele: Acuzativul se formează adăugând "-n", ca la substantive și adjective: mi "eu", min "pe mine". Adjectivul pronominal posesiv se formează adăugând "-a", si se declina că oricare alt adjectiv: ni "noi", nia "al nostru, a noastră". Pronumele ci este foarte rar folosit în esperanto. În general nici nu apare în
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
îl determină. Cum în esperanto nu există gen gramatical, nu poate fi vorba de acord în gen. Câteva exemple: Pronumele personale din esperanto sunt următoarele: Acuzativul se formează adăugând "-n", ca la substantive și adjective: mi "eu", min "pe mine". Adjectivul pronominal posesiv se formează adăugând "-a", si se declina că oricare alt adjectiv: ni "noi", nia "al nostru, a noastră". Pronumele ci este foarte rar folosit în esperanto. În general nici nu apare în manuale, iar atunci când este folosit, poate
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
de acord în gen. Câteva exemple: Pronumele personale din esperanto sunt următoarele: Acuzativul se formează adăugând "-n", ca la substantive și adjective: mi "eu", min "pe mine". Adjectivul pronominal posesiv se formează adăugând "-a", si se declina că oricare alt adjectiv: ni "noi", nia "al nostru, a noastră". Pronumele ci este foarte rar folosit în esperanto. În general nici nu apare în manuale, iar atunci când este folosit, poate avea o conotație peiorativa. Prin urmare, pronumele vi este folosit și la singular
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
Crișana, România. Satul Valea de Jos aparține azi de comuna Rieni.Anterior aparținea administrativ comunei Dumbrăvani și se numea Valea Neagră de Jos. Numele satului a fost schimbat de autoritățile comuniste datorită connotațiilor sumbre pe care le-ar fi avut adjectivul "neagră". Numele satului vine de la râul Valea Neagră care străbate hotarul satului de la est la vest și-l desparte în doua părți disctincte - Sat și Dâmb.Înainte de anii 60 râul avea un curs meandrat și sinuos fiind străjuit de arini
Valea de Jos, Bihor () [Corola-website/Science/300879_a_302208]
-
dărueiște magistratului “Toma” comitatele de Arad, Baci și Șimleu, mai multe moșii din Transilvania, găsim atestate satele Șieul Mare(Nagy-Sojo), Sebiș (Sebișul de sus) și Lunca. Acest lucru dovedește existența satului Șieuț, fiindcă altfel nu trebuia determinat satul Șieu, cu adjectivul “mare”. În sec. XIII - XIV aceste sate, din punct de vedere al organizării bisericești, aparțineau de decanatul din Reghin, în cadrul arhidiaconatului din Ozd. Din punct de vedere administrativ și patrimonial ele aparțineau familiei “Tomaj de Losoncz” din care familie Ladislau
Șieuț, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300894_a_302223]
-
Umană” și „Legea”. Capodopera lui Dante, "„Divina Commedia”", alegorie în versuri de o precizie și forță dramatică deosebită, a fost începută probabil în 1306 și terminată cu puțin timp înainte de a muri. Titlul inițial dat de autor a fost "„Comedia”", adjectivul „divina”, folosit de Boccaccio în lucrarea "Trattatello in laude di Dante", apare pentru prima dată într-o ediție din 1555. Împărțită în trei secțiuni ("„Inferno”", "„Purgatorio”", "„Paradiso”"), în operă este descrisă o călătorie imaginară în cele trei compartimente ale lumii
Dante Alighieri () [Corola-website/Science/296767_a_298096]
-
în secolul al XVI-lea și au intrat apoi și în celelalte limbi europene. Înainte de cuvintele franțuzești menționate, a existat în jurul anului 1534 și forma "atheonism", probabil derivată din cuvântul italian "atheo" (ateu). La baza tuturor acestor cuvinte a stat adjectivul grecesc "atheos", format din particula privativă ἀ- "a-" (fără) și θεός "theos" (zeu), care însemna inițial "fără zei" sau "fără credință în zei", pentru ca începând din seculul al V-lea î.Hr. să capete conotația „care neagă zeii”, "necredincios", "păcătos". Karen
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
ilustra schimbul între două sau mai multe bunuri. Bugetele sunt văzute tot mai mult a fi de modă veche și sunt înlocuite cu previziuni complementare sau lunare. Previziunile lunare asigura realizarea de planuri financiare mai proaspete și mai recente. Ca adjectiv, cuvantul buget este folosit în marketing că eufemism al cuvântului "ieftin". Bugetul personal este printre cele mai importante concepte ale finanțelor private. Într-un buget personal sunt identificate toate sursele de venit și cheltuieli și este dezvoltat un plan pentru
Buget () [Corola-website/Science/298715_a_300044]
-
militare, caii și elefanții, s-au bucurat de protecția timpurie a unor armuri create pentru ele. Începând cu cel de-al doilea război mondial (1939 - 1945), folosirea de o „armură” a devenit un standard în domeniu. Folosit în sensul de adjectiv, substantivul armură utilizează în limba română echivalentele sale adjectivale, așa cum ar fi cuvintele: blindat, greu, sau mai rar, armat. Astfel au existat cavaleria grea comparată cu cavaleria ușoară, divizii blindate față de divizii ușoare etc. De-a lungul întregii istorii a
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
în toate limbile este de origine portugheză ("barocco"), trecut prin filiera limbii franceze ("baroque") și/sau a celei italiene ("barocco"). În toate aceste trei limbi, sensul inițial al cuvântului era un substantiv ce desemna o perlă de formă neregulată. Ca adjectiv, folosit cu precădere în zilele noastre, desemnează ceva migălos și realizat în cele mai mici detalii, uneori realizat cu un exces de zel, posibil superfluu, iar ca substantiv desemnează desigur mișcarea artistică și culturală a epocii baroce care are o
Stil baroc () [Corola-website/Science/299634_a_300963]
-
majore sportive internaționale, printre care și Comitetul Olimpic Internațional. În cadrul Uniunii Europene este recunoscut de 23 din cele 28 de state membre. Kosovo este un ponțial candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană. O teorie despre numele Kosovo afirmă că provine de la adjectivul posesiv neutru sârb al cuvântului "kos" (кос), care înseamnă "mierla". "Kosovo Polje" înseamnă "câmpul mierlelor", locul unde s-a desfășurat cunoscută Bătălie de la Kosovo Polje. Regiunea cunoscută în prezent sub numele "Kosovo", a devenit o regiune administrativă în 1946 că
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
triburi germanice au jucat un rol important în Europa central-occidentală la trecerea de la Imperiul Roman la Europa Medievală. Cuvântul românesc "germani" provine din cuvântul latinesc "germani", în timp ce cuvântul "nemți" este de origine romanica . Există diferite etimologii pentru cuvântul "germani". Ca adjectiv, el este pluralul adjectivului "germanus" (de la "germen", ("sămânță")), care are sensul de "înrudit". Ca etnonim, acest cuvânt este atestat pentru prima oară în anul 223 î.Hr., în inscripția "Fasti Capotolini", DE GALLEIS INSVBRIBVS ET GERM, unde ar putea pur și
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
un rol important în Europa central-occidentală la trecerea de la Imperiul Roman la Europa Medievală. Cuvântul românesc "germani" provine din cuvântul latinesc "germani", în timp ce cuvântul "nemți" este de origine romanica . Există diferite etimologii pentru cuvântul "germani". Ca adjectiv, el este pluralul adjectivului "germanus" (de la "germen", ("sămânță")), care are sensul de "înrudit". Ca etnonim, acest cuvânt este atestat pentru prima oară în anul 223 î.Hr., în inscripția "Fasti Capotolini", DE GALLEIS INSVBRIBVS ET GERM, unde ar putea pur și simplu să se refere
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]