24,560 matches
-
Pe urmă pleoapele mi-au devenit foarte grele și, când am deschis ochii din nou, l-am văzut iar pe tata, care mă scutura, spunându-mi: „Te-am prevenit aseară. Acum hai, grăbește-te, n-avem timp de pierdut.” AMERICA Aeroportul Fiumicino. Ședeam cu toții pe un șir de scaune colorate, din plastic: Francesco, Paolo, signora Maria, signor Giovanni, Pietro, tata și eu. Tatei îi era frică. Eu puteam recunoaște semnele. Deși, de data asta, avea trei sute de dolari în buzunar. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
alcoolul, la fel ca unchiul meu de acasă. Chipul lui era stacojiu, ca atunci când faci declarații de dragoste ori te rușinezi de ceva. Tata și cu mine ridicaserăm bagajele și stăteam unul lângă altul, cu fața îndreptată către ieșirea din aeroport. După ieșire, venea America. Iar când vine America, există întotdeauna speranță, așa se zice. Eu însă nu prea aveam încredere și tata avea palmele umede. Domnul Sanowsky s-a repezit spre noi ca spre o sticlă cu whisky. Așa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în lumină. Când au construit America, pesemne că uitaseră să-și ia metrul la ei, așa că toate au ieșit cum s-a întâmplat, în general foarte mari. Mergeam cu mașina pe o stradă care arăta ca pista de aterizare de la aeroport. Îl priveam din spate pe Ion, așezat pe scaunul șoferului. Avea părul negru și lung. Deci nu mă înșelasem, în America poți fi rebel fără să primești notă proastă la purtare. Ion ne așteptase în parcarea aeroportului. Când ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de aterizare de la aeroport. Îl priveam din spate pe Ion, așezat pe scaunul șoferului. Avea părul negru și lung. Deci nu mă înșelasem, în America poți fi rebel fără să primești notă proastă la purtare. Ion ne așteptase în parcarea aeroportului. Când ne-a văzut, a coborât repede din mașină, cu toată fața luminată de râs. Ion nu m-a mângâiat pe cap, ci mi-a întins mâna. Eu nu prea știam cum să dau mâna, m-am gândit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Am uitat. Sorry.” Mi-a luat din nou mâna, dar acum călca rar și greu, ca și mine. Mi-a plăcut că Toni spusese sorry, părea că între noi se petrecuse un lucru plin de însemnătate. Supermarketul semăna leit cu aeroportul. Niciodată nu văzusem magazine atât de mari, nici chiar la Roma. Cel de aici părea la fel de mare ca un teren de fotbal și era doldora de tot ce le trebuia americanilor ca să trăiască bine. Și, ca să cumpere, nici n-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Și-a lustruit pantofii cu cremă, apoi s-a așezat lîngă mine. „Astăzi ajungem acasă. În avion primim în mod sigur ceva bun de mâncare și o să putem vedea un film sau chiar două. Ei, asta nu e ceva?” Pe aeroportul JFK, am stat și ne-am uitat unii la alții, fără să scoatem o vorbă. Toni mirosea în același timp a transpirație și a băutură. Eu nu simțeam nimic special, cel puțin nu așa ca pe aeroportul Fiumicino și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
e ceva?” Pe aeroportul JFK, am stat și ne-am uitat unii la alții, fără să scoatem o vorbă. Toni mirosea în același timp a transpirație și a băutură. Eu nu simțeam nimic special, cel puțin nu așa ca pe aeroportul Fiumicino și nici nu era nimeni aici care să-mi spună „Scrie-mi”, ca să-mi simt inima cum se sfâșie încet. Mi-am amintit că nu-i scrisesem signorei Maria și m-am hotărât s-o fac de acasă. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Pădurea norvegiană Capitolul întâi Aveam treizeci și șapte de ani și uriașul Boeing 747 în care mă aflam se pregătea să aterizeze pe aeroportul din Hamburg, străbătând plafonul gros de nori. Ploile reci de noiembrie pătrunseseră până în inima pământului, făcândul să arate mohorât, echipajul de la sol era înfofolit în pelerine de ploaie, pe acoperișul plat al aeroportului era arborat un steag, o reclam\ la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mă aflam se pregătea să aterizeze pe aeroportul din Hamburg, străbătând plafonul gros de nori. Ploile reci de noiembrie pătrunseseră până în inima pământului, făcândul să arate mohorât, echipajul de la sol era înfofolit în pelerine de ploaie, pe acoperișul plat al aeroportului era arborat un steag, o reclam\ la BMW atrăgea și ea atenția - întreg peisajul părea luat dintr-un tablou flamand. „Iar Germania“, gândii eu. După ce a aterizat avionul, beculețul ce anunța „fumatul interzis“ s-a stins și de undeva, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
înțelege o dată de ce sunt aici!“ Nu mai simt nici o durere. Nu mă mai apasă nimic. Mi se pare doar că fiecare bobârnac răsună sepulcral. Probabil că și sunetul acela o să dispară într-o bună zi. În avionul companiei Lufthansa, pe aeroportul din Hamburg, bobârnacele mi s-au părut însă mai lungi și mai puternice decât de obicei. „Trezește-te! Înțelege!“ De aceea mă apuc să aștern totul pe hârtie. Eu mă număr printre aceia care nu înțeleg până când nu scriu. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
văd luptând, fiindcă părul i se desface și îi acoperă fața. Doar Patrick mi se abandona în felul acesta și îmi plăcea să-i adun părul la spate și să-l privesc în ochi. Când și-a luat rămas-bun la aeroport, nu și-a scos ochelarii de soare fumurii. Știam că, dacă îl privesc, l-aș fi făcut să izbucnească în lacrimi, ca și mine. Nu-mi pot lua ochii de la antrenor. Se mișcă, vorbește, își ține umerii, pășește exact ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în când, era destul de plăcut. Paradoxal, uneori îmi lipsește. Ne plimbăm de-a lungul Tamisei, care curge liniștită, asaltată de pescărușii care țipă și se cufundă în apa de un verde murdar. Foarte multe avioane care vin și pleacă de pe aeroportul Heathrow zboară pe deasupra noastră. Reușesc să ignor zgomotul făcut de ele și să-l aud doar pe cel al pescărușilor, al bicicletelor sau pe al copiilor care strigă bucuroși. —Cum merg lucrurile în grupul vostru? mă întreabă, dându-mi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aceea Între iluzia fabulatorie și presimțirea unei capcane aș dori s-o păstrez acum, când, cu mintea mult mai limpede, stau și reflectez la ceea ce gândeam atunci, pe când recompuneam documentele citite frenetic cu o zi Înainte, și până dimineața la aeroport, și În timpul călătoriei până la Paris. Încercam să-mi lămuresc mie Însumi modul iresponsabil În care eu, Belbo și Diotallevi ajunseserăm să rescriem lumea și - Diotallevi avea să mi-o spună - să redescoperim acele părți ale Cărții care fuseseră Încrustate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
urcarăm trei trepte și trecurăm printr-o ușă cu geamurile mate. Deodată intrarăm În alt univers. Dacă Încăperile pe care le văzusem până aici erau Întunecoase, pline de praf, cu mobilele știrbite, acestea de aici păreau salonașul vip dintr-un aeroport. Muzică difuză, pereți azurii, o sală de așteptare cu aspect confortabil, cu mobile de marcă, pereții Împodobiți cu fotografii În care se puteau vedea domni cu fețe de deputați care Înmânau o Victorie Înaripată unor domni cu fețe de senatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
chelneri și trimite sticlele Înapoi pentru că data Înscrisă pe etichetă nu-l convinge sau zice «scuză-mă, dragă, dar ăsta nu-i adevăratul cuscus care se mănâncă la Marrakesh.» De Gubernatis Îi este prezentat comisarului X, care are toate serviciile aeroporturilor sub controlul lui, dar e, mai ales, inventatorul, apostolul cosmoranto-ului, limbajul destinat păcii universale, de care tocmai se discută la UNESCO. Apoi profesorul Y, temperament excepțional de narator, premiul Petruzzellis della Gattina 1980, dar și un astru al științei medicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dormitor cu această afirmație a maestrului său Haudricourt : „Orice obiect, dacă îl studiezi cum trebuie, va aduce după sine întreaga societate”. Povestea narghilelei — Mersi și buon jurne ! Muzicantul, de prin părțile noastre, își ia rămas-bun de la publicul trenului ce leagă aeroportul Charles de Gaulle de Paris, după ce a cîntat un amestec de melodii dintr-un folclor parizian de metrou. Apoi, de pe peron, rîzînd și făcînd cu mîna, lansează un „glasul roților de tren” scurt și sonor. Intru așadar în Paris de parcă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ce se vede : - Multe, foarte multe mașini. Ai zice că e oră de vîrf, dar nu e. „Acolo”, în patria mașinilor, unde nu prea poți să mergi pe jos, la ora asta este aproape pustiu. Aici fac trei ore de la aeroport pînă acasă. - Multe, foarte multe mașini de lux. La Montréal, de pildă, într-o zi întreagă de plim bare, am numărat două Mercedesuri - și acelea în fața unor vile impresionante dintr-un cartier rezidențial. Cele cîteva 4×4 aparțineau unor muncitori
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a anului lui Dumnezeu 1989, la ora 4 dimineața, un grup de 14 tineri tovarăși turiști Își Întîlnește ghidul, În parcarea hotelului Jiu din centrul Craiovei. Un microbuz hîrbuit al Biroului de Turism pentru Tineret urmează să-i ducă la aeroportul Otopeni de lîngă București. E Întuneric și răcoare și, dacă ar fi să folosești un epitet pentru toată afacerea, ai putea spune „misterios“ - dar cred că „adormit“ ar fi unul mai adecvat, pentru că „miste rios“ nu sună bine În fața statului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un sunet familiar În aceste ultime zile. E inelul cu turturele al lui Nico. O siluetă pășește pe alee, În Întuneric, te ridici și vă sărutați, fără să vă spuneți nimic. A doua zi, În autocarul care vă duce la aeroport, dormi cu capul pe umărul ei, iar În avion luați micul dejun Împreună, trăncănind despre lucrurile mișto pe care le-ați văzut și le-ați făcut și despre ce o să le povestiți prietenilor acasă - vi s-a schimbat statutul În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fiecare baterie se va muta de tot În dispozitiv. Apoi urmează să facem instrucție În obiectivul militar, să ne Însușim tehnica armei de artilerie și să ne pregătim de trageri. Noi sîntem unitatea de artilerie care asigură securitatea aeriană a aeroportului militar, spune Baltag. Un marinar artilerist pe un... aeroport? Încep să mi se explice dimensiunile locului, pare o treabă serioasă. Zilele trecute mi s-a părut că aud zgomot de motoare de undeva de la răsărit. Dar, pe de altă parte
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Apoi urmează să facem instrucție În obiectivul militar, să ne Însușim tehnica armei de artilerie și să ne pregătim de trageri. Noi sîntem unitatea de artilerie care asigură securitatea aeriană a aeroportului militar, spune Baltag. Un marinar artilerist pe un... aeroport? Încep să mi se explice dimensiunile locului, pare o treabă serioasă. Zilele trecute mi s-a părut că aud zgomot de motoare de undeva de la răsărit. Dar, pe de altă parte, toată această cacofonie militară nu-mi risipește teama, o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
prea sigur pe el, situația de la Timișoara. Pare mulțumit de strategia lui abilă - armata a primit muniție și e pregătită să Îl apere de dușman, chiar dacă acesta e propriul său popor. Raportul pe care Îl primește Înainte de a pleca la aeroport e, de asemenea, liniștitor. Raportul, nu se știe exact din ce motiv (poate din obișnuință?), e coafat, e o minciună. Pe 17 decembrie după-amiaza privim amurgul timpuriu ascunși de adierile de vînt tăios În dosul unei biute de pămînt. Fumăm
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pistoalele- mitralieră În oameni. Așa se vorbește. Eu sînt soldat și ar trebui să trag cu pistolul-mitralieră În oameni. Ce căcat...?! Miercuri, 20 decembrie. Ceaușescu se Întoarce În București. Și-a scurtat vizita În Iran, la ora 15 aterizează pe aeroportul Otopeni și e pus urgent la curent cu situația din țară. Ceea ce decide e aproape neverosimil, pare că s-a hotărît brusc să pună umărul la propria lui răsturnare. Convoacă un miting de susținere, vrea să scoată În stradă muncitorii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
persoană. Fumăm pe culoare, În sala de mese, În saloane, fumăm pretutindeni și informațiile locale care ajung la noi nu sînt liniștitoare. Unitățile militare din Caracal sînt În stare de alertă, se trage, se vorbește despre un atac aerian asupra aeroportului, de la Deveselu. Dar se pare că apărarea aeroportului e asigurată, tunarii sînt pe tunuri, au fost detașate trupe de la celelalte unități din zonă, de la infanterie și parașutism. Cobor cu Moise la poarta spitalului prin mulțimea de oameni care mișună. S-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În saloane, fumăm pretutindeni și informațiile locale care ajung la noi nu sînt liniștitoare. Unitățile militare din Caracal sînt În stare de alertă, se trage, se vorbește despre un atac aerian asupra aeroportului, de la Deveselu. Dar se pare că apărarea aeroportului e asigurată, tunarii sînt pe tunuri, au fost detașate trupe de la celelalte unități din zonă, de la infanterie și parașutism. Cobor cu Moise la poarta spitalului prin mulțimea de oameni care mișună. S-a Întunecat, e un frig umed, se aud
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]