6,798 matches
-
dădu ușa de perete și încremeni de uluire. Max stătea pe scaunul lui scump de piele. Maria stătea în poala lui. Max avea o cămașă albă și pantalonii în vine. Maria nu avea nimic pe ea. — Doamne ferește, spuse Nieve involuntar agățându-se de mânerul ușii. Max se răsuci cu tot cu scaun. Ochii lui îi întâlniră pe ai ei. Ce dracu’ cauți aici? o întrebă, în timp ce Maria își îngropa fața în pieptul lui de parcă asta ar fi făcut-o invizibilă. —Lilith mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
lucrul ăsta o încânta. Fetele de la Car Crew erau toate în căutarea lui Făt-Frumos, chiar și cele care se jurau că nu-i așa. Fiecare bărbat era notat de la 1 la 10, fiecare iubit, dezbătut pe larg, fiecare tehnică de agățat și păstrat un bărbat disecată crunt. Darcey era conștientă că învățase mai multe în cele câteva luni la Car Crew decât în toată viața ei de dinainte. Era convinsă că dacă ar fi putut numai să întâlnească vreun bărbat, noile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
îți stă mult mai bine cu părul scurt. Ți-ai cumpărat haine noi... Da, asta pentru că fetele de la serviciu au spus că ar trebui s-o fac, încuviință Darcey. Știu că pentru ele e cel mai bun mod de a agăța un tip. Dar am făcut-o doar că să arăt mai bine pentru mine. Însă dacă tot a apărut Aidan... —Știu, oftă Darcey. Îmi doresc cu disperare să nu fiu superficială și așa mai departe, dar, la drept vorbind, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
gândindu-se cât de grozav va fi și repetându-și numele de „Darcey Clarke“ de-o mie de ori. Clinchetul soneriei o făcu să sară brusc din cadă și să tragă în grabă de halat, alunecând pe pardoseala băii. Se agăță de suportul pentru prosoape ca să se sprijine, însă acesta, instalat de Martin cu vreo douăzeci de ani în urmă, nu fusese proiectat pentru situații de urgență. Astfel încât se dezlipi de ușă, trântind-o pe Darcey pe jos, înecată în lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
unde se uită cum alte fete mai frumoase și mai tinere se aranjau ca să arate și mai bine, refăcându-și machiajul în oglinzile imense ce se întindeau de-a lungul pereților. Cum reușeau alte femei? se întrebă. Cum făceau să agațe tocmai bărbatul care le trebuia? Cum știau dacă e tipul potrivit? Câteva minute mai târziu, întorcându-se la masă, simți o mână pe umăr și auzi o voce de bărbat rostindu-i numele. Se întoarse; se afla față în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
scrisorile, își amintea oamenii care le scriseseră așa cum erau ei. Dar oamenii se schimbau. Și ea se schimbase. N-avea de ce să-și închipuie că restul nu se schimbaseră și ei. Totuși nu erau bogați. De-asta trebuia să se agațe ea. Indiferent cine ajunseseră, ce făcuseră, tot nu erau bogați. Și la urma urmei, să ai bani era cel mai important lucru de pe pământ. Oricâte baliverne îndrugau oamenii despre iubire, doar banii contau cu adevărat. Capitolul 24tc " Capitolul 24" C
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
femeia din spatele ei scoase un țipăt necontrolat. Nu-mi place deloc, observă Neil încordat. Știu că nu se întâmplă nimic, dar mă deranjează că nu am nici un control asupra situației. —Que sera sera, spuse Darcey. —Cât de filosofic! Bărbatul se agăță mai tare de scaun. —N-ai ce-i face, zise ea ridicând din umeri. E ca și cum ai rămâne blocat în lift. Poate c-o să fie bine, poate nu. Nu schimbi nimic dacă îți faci griji. Icni și ea când aeronava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu i se mai întâmplase niciodată așa ceva. Și probabil că nu era exclus ca pilotul să facă vreo greșeală elementară, transformând zborul banal înapoi spre Dublin într-un titlu de-o șchioapă pe prima pagină a ziarelor. Din instinct, se agăță și ea de scaun și simți degetele calde ale lui Neil pe cotieră. —Pardon, îi spuse. Nu-i nimic. Îmi place să simt că am pe cineva aproape. Și apoi, la fel de brusc cum intraseră în zona de turbulență, zguduiturile pierdură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
prăpăd, Dar ochii din suflet Cu dragoste văd Că lupți pentru viață Cu patimi firești, Mai treci un examen Când știi cine ești, Când n-ai laitmotive Și mori repetat, Când nu te mai doare Decât un oftat, Oftatul se-agață, Oftatul e scai, E tot ce rămâne, E tot ce mai ai, Iar tu rupi din tine Și simți că ești fad, Te pui ca o cruce În Rai și în Iad. 7 iulie 2011 Pacient în spitalul din mine
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
aprinse o țigară. Am găsit o foarfecă de bucătărie și m-am dus Înapoi la lift, unde am tăiat pe lungime mâneca de la haina bărbatului. Pe pielea cu vinișoare verzui, vineții și albe, tatuajul Încă se distingea cu claritate, strâns agățat de antebrațul său, ca o insectă mare și neagră care, În loc să se Înfrupte din cap alături de muștele mai mici și de eviermi, preferase să cineze singură, pe o bucată mai mare de stârv. Nu am Înțeles niciodată de ce se tatuează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
reci, albaștri, care se mutau de la Inge la mine de parcă urmăreau o minge de ping-pong. Așteptați aici o clipă, vă rog. Când ne-a lăsat singuri În hol, Inge mi-a arătat cu degetul În direcția bufetului, deasupra căruia erau agățate nu unul, ci trei afișe cu Führerul, și zâmbi. Nu s-ar părea că-și asumă vreun risc când vine vorba de loialitatea lor. Păi, nu știi? Sunt la ofertă specială la magazinul Woolworth’s. Cumperi doi dictatori, primești unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
limba engleză: big cats este termenul generic pentru felinele sălbatice, dar cat Înseamnă și pisică domestică. . Animal mamifer din America de Sud, cu un corp robust, cu membre prevăzute cu gheare puternice și arcuite, care se mișcă Încet și stă zile Întregi agățat pe aceeași creangă. . Primul aeroport din Londra, construit În 1915, dar care a fost Închis În 1959, după darea În folosință a aeroportului Heathrow. . Zonă creată printr-o lege din 1920 de reorganizare administrativă a zonei metropolitane a Berlinului, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Hriscu Începuturi... Primele amintiri din copilărie îmi trec prin mrejele întunecate ale gândurilor: eram lângă casa bunicilor, la Bădeni, pe ulița ce lega drumul desfundat al bisericii de întinderea plantațiilor de viță de vie ale Gostatului. Întâmplător, sau nu, eram agățat de spatele căruței lui nea Ștefan al lui Coroianu, îmbrăcat în haine de sărbătoare(era duminică, iar părinții mei, dascăli la școala din Sticlăria, veneau în vizită la casa părinților mamei). Această imagine mi-a rămas întipărită de-a lungul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
para chioară de Sfintele Paști? Parcă de Paști îți arde ție, Vasile? se zbuciumă femeia, dar nu ieși din cuvântul bărbatului, puse o bucată de mămăligă, o ceapă și o mână de perje uscate într-o traistă, pe care o agăță de parul din marginea ogrăzii, la care gospodarul lega vitele vara. Gospodarul înjugă boii, luă traista și biciușca și porni, legănat, spre poartă. Își îndesă căciula pe cap, căci un vântișor rece „spăria” dinspre Podu de Lut, aducând, după părerea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ar fi spus Safta?”, se gândi el înciudat. „O să trecem, bărbate și de hopul ista!” Dar acum era singur. Și cât mai dorise să-și vadă femeia și copiii! Numai visul acesta îl ținuse în viață. În orice clipă, se agăța de amintirea unei mângâieri a Saftei sau a ghidușiilor băieților. Dar vestea că avea o fată? Asta l-a îmbărbătat să scape din încercuirea rușilor și să fugă spre ceea ce credea el că-i România. A aflat, apoi, că ajunsese
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
codița rândunicii sau roșioare, și le înfigeam în corpul vermicular un bold, așa cum văzusem că se face. înfigeam boldul într-un dop de plută și îi priveam cum ore în șir după aceea mai dădeau încă din aripi, se mai agățau cu cele șase piciorușe filiforme de pluta poroasă. Cu aceeași cruzime și plăcere te-aș țintui în paginile astea, Lulu, te-aș privi cum te scălâmbăi, cum îți dai ochii peste cap, cum îți fojgăi elitrele de abjecție și de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fugă strigând, până ce totul s-a-ntunecat în jurul meu. A trecut mai mult de o lună de-a-tunci, și răul n-a scăzut, frica e la fel de insuportabilă... Ce încerc aici e chiar ultimul lucru pe care-l mai pot face. Mă agăț acum ca de cel din urmă pai de gândul că poate e posibil să mă vindec prin scris. Adică să dezleg, atât cât mă țin puterile, ghemul ăsta, încurcătura asta de intestine, mandala asta întrețesută în creierul meu. Dacă scrisul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
obișnuitele cântece porcoase care mi-au umplut adolescența ca un strat gros de jeg în urechi, pe care mi le amintesc și acum ca pe niște imnuri repulsive ale acelei lumi vulgar-sclipitoare, inocent-ticăloase. Alții doar pălăvrăgeau cu mîinile-n buzunare, sau agățați de barele verzi ale panoului de baschet. Era acolo Savin, cu figura lui de genialoid, lungan și salingerian, care obținuse cel mai mare punctaj la un test de inteligență pe care ni-l dăduseră în laboratorul de chimie, niște cartonașe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ca Ullikummi, copilul de piatră, sfidând legea după care totul se ruinează și se lipește de orizont. Doi, patru, opt, șaisprezece, treizeci și doi, șaizeci și patru... Curând, foarte curând aveam să ating infinitul, Alef la puterea Alef, să mă agăț de poala lui Dumnezeu, să-l privesc adânc în ochiul lui triunghiular dintre sprâncene și să pătrund acolo ca un nou spermatozoid într-un nou ovul, ca să mă nasc din nou în lumea de lumină transfinită pe care biata noastră
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și oase, iar trupul tău nu tresaltă numai la spațiul sacru al bibliotecii ci și, Taci acum! Închid caietul și tac! Dar nu-l vei închide, pentru că vei sta să asculți până la capăt de ce astăzi ieșind de la examen te-ai agățat de primul telefon s-o suni pe Aida, în speranța că te va invita la ea?! Nu-i adevărat! Mi s-au adus cărțile, dar le las închise pe masă, s-a rupt totul în jurul meu, liniștea pe care credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ți-a mutat privirea cea bună în mâini, în degetele care țin pensula, în brațele care mestecă mortarul, și ți-a pus ochi pe fiecare centimetru de piele, Daniel, iarăși glasul lui înviorat, după ce am stat atâția ani cu nasul agățat de perete nici nu mai am nevoie de ochi ca să văd, simt culoarea vopselei după miros, pot măsura cu palmele peretele, ai văzut că am reușit pe pânză cu autoportretul! Am în cap toate schițele, îmi trebuie doar câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
le amintesc eu, și Theo își desface larg brațele așteptând nerăbdător îmbrățișarea Corinei, ea râde lăsându-se sărutată de frate, Simțurile tale de artist, dragul meu, nu pot fi nicicând luate prin surprindere, Theo! Theo! copiii aleargă zgomotoși la el, agățându-se de picioarele lui, două mogâldețe, fluturând ca două stegulețe viu colorate, Theo îi ia în brațe pe rând și eu, sărutat scurt de Corina, mă străduiesc să-mi umplu nările de parfumul ei subtil, dar nu reușesc nicicum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
luna, tot ea, și probabil tot aseară, a obținut de la el promisiunea că îi va permite să organizeze o expoziție cu tablourile lui, niciodată expuse, cele mai multe dintre ele pictate la mănăstire, În camera din fund, golită de mobilier, pe perete agățate câteva din tablourile lui Theo, restul sprijinite de perete, Corina vrea să le scoatem pe toate afară în curte să le putem vedea mai bine, Theo nu-i de acord, La soare nu! Bine! Eu pentru prima oară în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
e rușine de toate aceste obiecte străine de odaia asta simplă spoită în albastru, cu tavanul de lemn înnegrit de ani, cuvertura vărgată pe pat, perna albă cu colțurile brodate, lavița de lemn cu spătar incrustat, lampa cu pe trol agățată în tavan, deși odaia are lumină electrică și-mi văd mai departe de despachetat cu un sentiment tulbure în suflet, filtrul mic de cafea, numai pentru o persoană, adus de mine din Italia, îl port peste tot, două pachete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
după fluturi, culeg flori pe care mi le aduc mie, eu încerc să le desenez în chip de îngeri, și când mă concentrez asupra buclelor blonde a celei mai mici, aplecată spre margarete, cealaltă îmi sare pe la spate și se agață de gâtul meu înlănțuindu-mă, râdem, Dumnezeule, dacă o să-mi dai vreodată un copil, dă-mi o fetiță! și-n viața viitoare fă-mă femeie să nu mai am de-a face cu tenebrosul univers al dorințelor masculine, o răsucesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]