15,786 matches
-
acolo unde căzuse, trăgând nădejde să i se fi rupt osul gâtului. Am gonit mai mult de un ceas, până ce caii s-au făcut lac de sudoare. Eram toți laolaltă, doar noi însă, căci nimeni altul nu ni se mai alăturase, și nimeni nu ne mai urmărea. Nu puteam să ne continuăm cavalcada decât cu riscul să pierdem caii pe drum. Grimoald a văzut un râuleț ce înainta în pădurea vecină cu drumul. Ne-a făcut semn și am înaintat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întâi să mă duc la Aquileia, ca să-i caut pe Garibaldo și pe Ansoald, apoi să-l văd pe tatăl meu la Concordia; după care, la domeniu, ca să am parte de puțină liniște. Le-am promis că am să mă alătur lor la prima lună plină de primăvară. II Cuvântul ebraic Nophelim, „cei care se clatină“, începe cu litera Nun. Stă scris că „Domnul îi sprijină pe toți cei care se clatină“, și într-adevăr eu și camarazii mei am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai puțin rudimentar, am reușit să fac să se-ntoarcă la Brescia din ținuturile bizantine o mână de meșteri tâmplari. Familiile lor, la început rămase acasă să vadă cum se vor aranja lucrurile, în momentul în care li s-au alăturat la Brescia, au răspândit vestea că în oraș erau bine primiți și se găsea de lucru. Așa se face că au mai venit câțiva să construiască un cuptor pentru var, pentru cărămizi și țiglă. Și maeștrii zidari, cu echer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
păreau longobarzi adevărați. Giuliano, văzându-mi mirarea, mi-a explicat că verzii consideră că orice lucru care nu este roman este mai frumos și mai interesant. Adresându-se unuia din cei doi falși longobarzi, celui mai tânăr care i se alăturase afectuos, a spus: - Nobile Michele, în seara asta ai de-a face cu un longobard adevărat, chiar dacă înfățișarea lui te poate înșela. Michele a dorit să-i examinez îmbrăcămintea, scramasaxul, barba și părul. M-am amuzat s-o fac, atrăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în cele din urmă, o mare tulburare. M-am postat imediat în spatele lui Rotari, care rămăsese îngenuncheat, probabil luat și el prin surprindere. Am strâns puternic garda scramasaxului. Și Rachis din Benevento, care se afla în apropiere, ni s-a alăturat, ceea ce au făcut și ducii de Treviso, de Trento, precum și Grasulf din Cividale. Mulțimea, după câte cred, stârnită și cumpărată înainte de preoți cu banii reginei, a început să invoce cu glas tare numele lui Rotari, cerându-l drept rege. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un cadavru abandonat, doar pe jumătate îngropat, și din care se mai vede ici-colo câte un os. Mai sugestiv nici că se putea exprima. La poarta la care am ajuns, dominată de un turn ruinat și găurit, ni s-a alăturat arhidiaconul Pompeianus, oficialul cancelariei papale care-i ținea locul cardinalului Adeodato, imobilizat de o gleznă scrântită și pe care l-am întâlnit la sosirea în palatul papal de la Laterano. Și-a făcut apariția într-o lectică purtată de doi servitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
odată cu trecerea timpului. Mauriciu, temându-se că o vărsare de sânge s-ar întoarce împotriva lui, a stăvilit în ultimul moment avântul plebei și a trimis la Ravenna un emisar care să-i ceară exarhului Isacco Platone să i se alăture. Vestiarium-ul papal conținea într-adevăr un tezaur impunător. Aurul și argintul bisericilor, prețioasele danii de la împărați, consuli și cetățeni particulari, banii pentru cheltuielile curente, pomenile și răscumpărările prizonierilor de război, precum și banii pe care Heraclion îi trimisese pentru plata funcționarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
regal, și Gaila a fost pusă sub ocrotirea cardinalului Adeodato, care câștigase prețuirea și încrederea regelui. Am pus să-mi fie lustruită și unsă armura, să mi se ascută armele; mi-am colorat părul cu praf roșu și m-am alăturat lui Rotari. În urma steagului său, un stindard purpuriu cu o viperă de aur brodată, am pornit-o spre marea Liguriei. Armata era compusă din șapte sute de călăreți longobarzi, o sută cincizeci de bulgari și cinci sute de pedestrași recrutați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai făcea auzit. Mi-am dat seama că degetele lui mari aveau deja culoarea muribunzilor și aceeași negură înainta de la nas spre ochi. În schimb, urechile erau de un alb golit de sânge. Am îngenuncheat lângă el și mi-am alăturat fața de a lui. - Ai dureri mari, învățătorule. A clătinat din cap și mi-a surâs. - Moartea e atât de sigură, că de-acum ea ține de domeniul trecutului. Mai curând mă tem de judecata la care în curând voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sunt și eu. Viva l’Italia. Când se așeză În fața sergentului, observă că singurul lucru nou - strălucitor, pe perete - era un poster care făcea reclamă corpului de carabinieri. Un tânăr și o tânără În uniformă, foarte fotogenici, surâdeau sub inscripția ALĂTURĂ-TE ȘI TU FORȚELOR ARMATE. — Despre ce este vorba? Emma răspunse sigură: — Vreau să-l denunț pe soțul meu. De când s-a pronunțat sentința de divorț a devenit din ce În ce mai agresiv, spuse, forțându-se să-și ia un ton neutru, convingător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că trebuie să-și respecte copiii. E natural. E evident. Pe mine mă urăște. Și Îl urăsc și eu. Ne lăsăm să trăim și asta este condamnarea noastră. Cei doi tineri de pe poster o invitau să continue. Să aibă Încredere. ALĂTURĂ-TE ȘI TU FORȚELOR ARMATE. Însă amuți. La douăzeci și cinci de ani, cariera Emmei ajunsese Într-un punct mort și Începea să apună. Iarna mai Înregistra câte-un refren În studiouri - astăzi discurile acelea mai puteau fi găsite doar pe tarabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu o expresie Înțelegătoare. Un bărbat căsătorit, cu părul alb, de aproape șaizeci de ani. Putea să-i fie tată. Dar Tito Tempesta sfârșise sub roțile unui autobuz, și nu avea să-i mai poată oferi un Împrumut sau altceva. ALĂTURĂ-TE ȘI TU FORȚELOR ARMATE. Armele. Uniformele. Drapelul. Marea familie a patriei. Sunt de partea lui. Mă judecă pe mine. Vor spune că sunt o isterică paranoică, o mamă denaturată. Le ofer pe tavă de argint un mod de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
utilizau un cod secret, pentru a ascunde semnificații mai profunde. N-ar trebui să mă răsfeți, Îi spuse, altfel mă obișnuiesc. Nu-și dădu seama că Îl tutuise. — Să rămâi fără femeie În casă e Într-adevăr o problemă, se alătură imediat discuției mama Guendalinei, tolănindu-se pe o sofa care o cuprinse, scârțâind. Și eu mă aflu În aceeași situație, e Îngrozitor. — Dar cum se poate asta? se miră mama lui Cristian. Iarăși? — A trebuit să o schimbăm, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ani, ca un om. Antonio nu fusese niciodată interesat de lumea animalelor. Mama elefant e foarte afectuoasă cu puiul ei și Îl crește cu multă grijă, urmă Valentina. Familia de bază a elefanților e o femelă adultă căreia i se alătură puii ei până la vârsta de paisprezece ani. Știi totul despre animale, observă Antonio - uimit. — Mama mi-a cumpărat Enciclopedia Naturii, spuse Valentina, mușcându-și apoi buzele, căci făcuseră un pact de a nu pomeni despre ea chiar astăzi. Îmi plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o lege care aprinde lumânarea fântâna somnambulă strigă și ea mă evită rușine, dor și teamă se dau în leagăn întâi a fost cuvântul acum jocul în pierdere îmi scald picioarele în rouă mă reflect în căi spre El mă alătur emoției rămân în încercarea continuă de a fi pe lângă mine. Dumitrache Andreea, clasa a VIII-a Școala ,,Grigore Alexandrescu” Târgoviște Dâmbovița profesor coordonator Năstase Daniela Anotimpuri Anul a scos dintr-un sac Patru povești minunate. Nouă azi toate ne plac
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
regat, prin filiație paternă. Uriașul mărturisi că a hotărât să cucerească împărăția, deoarece, din cauza înfățișării lui hidoase, respingătoare, nimeni nu îl acceptă, nu îl dorește în preajmă, iar el se simte singur, respins și trist. Sturion îi sugeră să se alăture armatei, fiind foarte puternic și neînfricat, fapt ce ar determina ca oastea regatului să fie o forță de neînvins cu așa un luptător viteaz, destoinic și iscusit, preluând chiar conducerea oștirii. Analizând situația, ciclopul acceptă propunerea înțeleptului împărat și preluă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
iarba tânără, oile la cea zemoasă, iar berbecii mari la buruienile vârtoase. Turmele creșteau așa de repede că la următorul tuns Iacob a trebuit să mai angajeze doi băieți ca să fie treaba terminată înainte să înceapă ploile. Rahela s-a alăturat Leei, Zilpei și Bilhei la munca câmpului, pentru că parcela de grâu s-a mărit. Iacob l-a convins pe Laban să sacrifice doi miei grași și un ied în cinstea zeului tatălui său, ca mulțumire pentru bunăstarea ce pogorâse asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
surori nu mai asistase la o naștere. Era adevărat că Lea suferise mai ales din cauza fricii lor. Începuse ușor după-amiaza, cu dureri scurte, ca niște gheare în spate. Lea zâmbea după fiecare mică criză, bucuroasă că începuse, nerăbdătoare să se alăture frăției mamelor. Încrezătoare că trupul ei, așa de larg și de mare, își va duce sarcina la îndeplinire, ea cânta la început. Cântece pentru copii, balade, cântece de leagăn. Dar cu cât noaptea creștea, luna urca pe cer și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fără vreo altă femeie în vârstă în jur, Lea, cu copilul la sân, a devenit mama primitoare. A salutat-o pe nou-venită și i-a arătat cum să se descurce cu sângele, cum să renască o dată cu luna, cum să se alăture cu corpul ei marelui ciclu al naturii. Roata se pornise. Și chiar dacă Laban încă se mai credea capul familiei, venise vremea lui Iacob. Mamele mele, de asemenea, începeau să-și numere zilele cu înțelepciunea femeilor. Și au urmat mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fel. Asta îl făcea de fiecare dată pe Tali să plângă în hohote. În ochii lui Iuda mi se părea că văd un fel de invidie când se uita cum ne jucăm, pentru că era deja prea mare ca să ni se alăture, dar cum era cel mai mic dintre cei mari, nici ei nu prea îl băgau în seamă și el suferea. Iuda mă lua în spate câteodată și-mi zicea „Ahatti”, surioară. Mă gândeam la el ca la cavalerul meu dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în schimbul unei reprezentații. Naftali, căruia întotdeauna i s-a spus Tali și Issachar sau Issa, se țineau pe lângă mine și Iosif, pentru că erau doar cu doi ani mai mari. Ne făceau bebeluși, dar nu trecea un minut și ni se alăturau în țărână și aruncau împreună cu noi pietricele în sus, ca să vedem apoi câte putem prinde cu o singură mână. Era jocul nostru preferat până când eu am ajuns să pot prinde zece pietricele, în timp ce ei puteau doar cinci. În acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
oferea cumva cu gândul în altă parte. Femeile au ars o bucată din turta lor lunară în cinstea zeiței, dar n-au cântat și nici n-au dansat, așa cum făceau de obicei. A doua zi, femeile servitorilor li s-au alăturat, pentru că începeau și pentru ele zilele din cortul roșu, dar a fost mai mult ca un priveghi, decât ca o sărbătoare. Nimeni nu le-a mai cerut celor gravide să vorbească despre cum se simt. Nu și-au mai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
învețe minte. Era un cântecel simplu pe care-l știa orice copil și deci orice adult care fusese la rândul lui copil. Când a ajuns la ultimele versuri, deja toată lumea cânta, mamele mele, femeile servitorilor și copiii lor. S-au alăturat chiar și frații mei, iar Simon și Levi se întreceau între ei care poate cânta mai tare. Când s-a terminat cântecul, toată lumea a râs și a bătut din palme. Era plăcut să te simți liber, departe de ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ochii lui Laban. Și era mai ales plăcut să începi o viață nouă. Era pentru prima oară când auzeam femeile și bărbații cântând împreună și oricum, de-a lungul călătoriei, granițele dintre bărbați și femei s-au înmuiat. Noi ne alăturam lor când ajutam la adăpatul vitelor, ei ne ajutau să despachetăm pentru masa de fiecare seară. Noi îi ascultam cântând cântece păstorești, adresate cerului și stelelor. Ei auzeau cântecele noastre de tors și țesut, pe care le îngânam când mergeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Zibatu îi dădea mereu să sugă bebelușului ei și Inna nu avea răbdare deloc cu frații mei. Eu mă simțeam mândră că eram cea care hrănea familia, că făceam adică treaba unei femei în toată puterea cuvântului. Când m-am alăturat mamelor mele în cortul roșu, târziu în noapte, am căzut frântă. Am dormit bine și am visat că purtam coroană și turnam apă. Zilpa zicea că astea sunt semne că aveam să fiu în curând femeie. Era un vis dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]