5,352 matches
-
să fie libere. Iorga declara celor din cercul său intim: "Domnilor! Camera aceasta va fi foarte restrînsă!" Lucru de care avea să aibă grijă Argetoianu. El știa cum să falsifice desfășurarea alegerilor prin mai multe mijloace 54. Iorga era acum aliat cu liberalii lui Duca, cu care ulterior a intrat în divergență, formînd așa-numita "Uniune națională". Iorga era sprijinit și de Partidul German, de Partidul Ucrainean și de liga anticuropție "Vlad-Țepeș". Argetoianu a avut grijă să obțină rezultatele dorite. Alegerile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și mai ales asupra lui Iorga!) nu pot fi trecute cu vederea. Devenea imperativ pentru Iorga să contracareze acest torent de noroi dacă voia să joace un rol politic, ceea ce el a și făcut. În alegerile următoare, Iorga se va alia cu regele, cu liberalii și cu cuziștii, întru apărarea regimului atacat de partizanii lui Maniu și de Legiune. Acest lucru reprezenta o dilemă pentru Iorga, mai ales în toamna lui 1937, dilemă care s-a accentuat în timpul scurtei guvernări Goga-Cuza
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vara lui 1936, Titulescu (influențat de francezi) a încercat să îmbunătățească relațiile româno-sovietice (poate chiar să încheie o alianță defensivă cu URSS). Iorga a rămas de neclintit, explicîndu-i regelui că "Rusia rămîne Rusia. Nu putem și nu trebuie să ne aliem cu ea. Dacă Franța ne-ar cere să încheiem o astfel de alianță, am prefera să rupem relațiile cu ea decît să acceptăm!" Iorga l-a avertizat pe rege că, din cauza sistemului partinic, România se deplasează spre dreapta "cu iuțeala
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
campania electorală. "și dacă Codreanu face campanie cu revolverele?" i-a întrebat el pe politicienii liberali. A primit un răspuns elocvent: "Vom face la fel ca el, iar noi avem mitraliere"34. Aliat cu regele (care, la rîndul lui, era aliat cu goga-cuziștii), Iorga încerca să facă față antisemitismului Legiunii, ceea ce nu era ușor. Trebuia să-i ia Legiunii "apa de la moară" și nu putea să o "lase mai moale cu evreii" din cauza atitudinii sale din ultimii 20 de ani în privința
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se menținea totuși într-o permanentă fuziune dintre tradițional și modern. Arghezi apela la un realism îndrăzneț, detaliind promiscuitatea și mizeria cîtorva aspecte ale vieții românești de la periferia societății acelei vremi. El a introdus în literatura română estetica urîtului (inter alia), l-a șocat pe Iorga descriind două pisici făcînd dragoste într-un copac). Înțelegem ostilitatea resimțită de Iorga, dat fiind "realismul (său) naționalist", față de arta lui Arghezi. Dacă existaseră vreodată "curente nesănătoase", acestea erau! Tudor Arghezi a fondat, în 1928
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fix la camera de luat vederi, Înfometați și bolnavi. Până și tramvaiele, propulsate șovăielnic pe șinele distruse de un curent electric ce se Întrerupe des, par În stare de șoc. Toți și toate - cu excepția notabilă a trupeșelor forțe de ocupație aliate - sunt obosite, vlăguite, extenuate. Dacă vrem să Înțelegem cum a reușit același continent sfărâmat să se refacă atât de repede În anii care au urmat, trebuie să nuanțăm această imagine. Dar ea transmite un adevăr esențial despre starea Europei În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unii scăpaseră chiar de marșul morții de la Auschwitz. Cine supraviețuise războiului lupta acum să supraviețuiască păcii. Grație intervenției rapide și eficiente a nou-createi Agenții a Națiunilor Unite pentru Refacere și Restabilire (United Nations Relief and Rehabilitation Administration - UNRRA) și armatelor aliate de ocupație, contractarea de boli contagioase sau epidemiile pe scară largă au fost evitate - amintirea gripei asiatice care a decimat Europa imediat după primul război mondial era Încă vie. Dar situația era destul de gravă. În 1945, populația Vienei subzista cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu oameni și aparate proprii, făcând excepții numai acolo unde le convenea să exploateze o vreme disensiunile și ambițiile locale. În mod paradoxal, un anumit grad de independență locală s-a menținut, cel puțin până În 1944, numai În acele țări aliate cu naziștii (Finlanda, Bulgaria, România și Ungaria) și lăsate, din acest motiv, să se autoguverneze. Cu excepția Germaniei și a miezului Uniunii Sovietice, fiecare stat european continental implicat În al doilea război mondial a fost ocupat de cel puțin două ori
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de responsabilitatea orientării sale naziste, Aliații Îi avertizau pe germani că vor fi trași la răspundere pentru crimele de război săvârșite. Ceea ce s-a și Întâmplat. Într-o serie de procese care au avut loc Între 1945 și 1947, puterile aliate din Germania ocupată i-au pus sub acuzare pe naziști și pe complicii lor pentru crime de război, crime Împotriva umanității, omucidere și alte delicte de drept comun comise În slujba nazismului. Tribunalul Militar Internațional de la Nürnberg, care i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
domină astăzi viața e sentimentul de stupoare și Încercarea instinctivă de a găsi o direcție. Suntem pur și simplu dezarmați de realitate”. După Înfrângerea lui Hitler, impedimentul principal În calea transformării radicale nu au fost fasciștii sau reacționarii care se aliaseră cu dictatorii și fuseseră măturați odată cu aceștia, ci guvernele În exil legitime, care așteptaseră sfârșitul războiului la Londra. Pentru acestea, organizațiile locale de rezistență nu reprezentau un posibil aliat, ci un obstacol: un tineret nechibzuit care trebuia dezarmat și reintegrat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care a afectat fermele, digurile, drumurile, canalele și oamenii s-a desfășurat În ultimele luni de război. Belgienii au beneficiat de statutul privilegiat al orașului Anvers, singurul mare port european care a ieșit din război neatins, și de concentrația trupelor aliate pe teritoriul lor, care au pompat un flux constant de bani lichizi Într-o economie specializată În cărbune, ciment și metale semifabricate, toate vitale pentru efortul de reconstrucție. Norvegia, În schimb, o ducea mult mai rău. Jumătate din flota comercială
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
revirimentul Franței. Dar până atunci, credeau pesimiștii, Europa continentală avea să cunoască din nou războiul civil, fascismul și comunismul. Când secretarul de stat american George C. Marshall s-a Întors, la 28 aprilie 1947, de la Întâlnirea de la Moscova a miniștrilor aliați de Externe, dezamăgit de atitudinea Uniunii Sovietice În problema germană și zdruncinat de starea economică și psihologică a Europei de Vest, el era convins că trebuia făcut ceva extraordinar, și asta cât mai curând. Judecând după dispoziția resemnată și pesimistă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stat James Byrnes - Își puneau speranțele În ocupația militară de către Aliați a statelor din fosta Axă și a sateliților lor, combinată cu alegeri libere În spiritul Înțelegerii de la Yalta. Abia mai târziu (când au observat manevrele puterii sovietice În cadrul Comisiilor Aliate de Control, mai ales În România și Bulgaria) au acceptat și ei incompatibilitatea de obiective dintre SUA și URSS, Împărtășind În cele din urmă preferința lui Kennan pentru sfere separate și realpolitik. La Început, un motiv de optimism era opinia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o regiune lipită de frontiera franceză și mult la vest de linia frontului sovietic. Însă efectul acestor Încurajări a fost umilirea și mai tare a unei națiuni Îngenuncheate. La Început, francezii au reacționat cu previzibile izbucniri de orgoliu. În Comisia Aliată de Control din Germania, ei au blocat sistematic implementarea deciziilor luate de Cei Trei la Conferința de la Potsdam, pe motiv că Franța nu participase. Autoritățile provizorii franceze au refuzat inițial să coopereze cu guvernele militare aliate și cu UNRRA În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu Împărtășea iluziile francezilor. Nu avea nici un interes să treacă de partea Franței pentru a contrabalansa greutatea internațională a Londrei și Washingtonului - deși francezii s-au convins de acest lucru abia În aprilie 1947, la Întâlnirea de la Moscova a miniștrilor aliați de Externe, când Molotov a refuzat să susțină propunerea lui Georges Bidault de a separa bazinul Rinului și a impune control străin asupra zonei industriale Ruhr. și totuși, francezii continuau să plăsmuiască alternative pentru o himerică independență În politica externă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dar În acei ani nimeni nu voia un alt război; dacă Stalin putea fi convins cu ușurință să nu atace Roma sau Parisul (unde nu avea armate), prezența sovietică În Est era, În ochii tuturor, imposibil de negociat. În Comisiile Aliate de Control din România sau Bulgaria, sovieticii nici măcar nu se prefăceau că iau În considerare dorințele britanice sau americane, cu atât mai puțin pe cele locale. Numai În Cehoslovacia, de unde Armata Roșie se retrăsese de mult, exista o anumită ambiguitate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a regiunii Saar de Germania și a unei propuneri ca activitatea industrială din bazinul Ruhr să fie supervizată de o autoritate independentă). Aceste planuri contraziceau explicit spiritul acordurilor de la Potsdam, motiv pentru care generalul Vasili Sokolovski, reprezentantul sovietic În Comisia Aliată de Control din Berlin, a protestat vehement (omițând să admită că URSS violase În mod repetat aceleași acorduri). La 10 martie, Sokolovski a condamnat interesele capitaliste impuse forțat unei populații care pierdea astfel ocazia de a-și demonstra aplecarea către
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1945-1947 prin tactici de confrunatre și o intransigență rigidă. Dacă Stalin sperase să lase țara În paragină până când fructul disperării și nemulțumirii germane i-ar fi picat În mâini, atunci s-a Înșelat fatal - deși, În anumite momente, chiar autoritățile aliate din vestul Germaniei se Întrebau dacă nu cumva va reuși. În acest sens, Războiul Rece În Europa a fost o consecință inevitabilă a personalității dictatorului sovietic și a sistemului peste care domnea. Dar nu mai puțin adevărat este că Germania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dar circumstanțele erau complet schimbate. Războiul din Coreea se terminase, Stalin era mort, NATO se impusese pe scena internațională. Francezii reușiseră să evite o vreme problema apărării europene, dar nu definitiv. La câteva săptămâni de la votul negativ dat CEA, puterile aliate din Occident - Statele Unite, Marea Britanie și Franța - s-au Întâlnit de două ori În cadrul unor conferințe convocate În grabă la Londra și Paris. La inițiativa ministrului de Externe britanic Anthony Eden s-a adoptat rapid un set de propuneri 3 - așa-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o majoritate de numai 27 de voturi: 287 pentru, 260 Împotrivă. Dacă francezii ezitau, rușii erau de-a dreptul indignați. Pe 15 mai 1955, la zece zile după intrarea oficială a Germaniei de Vest În NATO și desființarea Înaltei Comisii Aliate din RFG, Uniunea Sovietică anunța formarea Pactului de la Varșovia. Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Albania și Uniunea Sovietică formau o alianță pentru „prietenie, cooperare și ajutor reciproc”, sub control unic. Moscova abrogase alianțele Încheiate În timpul războiului cu Franța și Marea Britanie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și apoi În 1958, creștin-democrații au câștigat peste 40% din voturi (abia spre sfârșitul anilor ’70 cota lor a scăzut sub 38%). În coaliții cu partidele mici de centru, ei au condus țara fără Întrerupere până În 1963, când s-au aliat cu partidele minoritare ale stângii necomuniste. Electoratul lor cel mai fidel, pe lângă alegătorii catolici din Veneția și regiunea Veneto, era localizat În Sud: Basilicate, Molise, Calabria, insulele Sardinia și Sicilia. În acestea din urmă, nu credința, ci serviciile i-au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avea motive solide să nutrească sentimente ambivalente față de Washington, unde Franklin Roosevelt nu-l luase niciodată În serios. Statele Unite menținuseră cu regimul de la Vichy relații mult mai bune decât ar fi fost decent sau prudent. Franța a lipsit de la negocierile aliate din timpul războiului, și chiar dacă acest lucru i-a permis ulterior lui de Gaulle să se lepede cu cinism de orice responsabilitate pentru Înțelegerile de la Yalta (cu care, de altfel, În sinea lui era de acord), amintirea faptului Îl irita
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ales de o cerere crescândă pentru produsele sale -, fără a suferi dezavantajul competiției sau al costurilor de cercetare, dezvoltare și retehnologizare. Compania primise resurse inepuizabile Înainte de 1939. Nazismul, războiul și ocupația militară au trecut cu bine pe lângă ea, guvernul militar aliat privind Volkswagen cu Îngăduință, tocmai din cauza capacității sale de producție perfect puse la punct dinainte de război, care putea acum să funcționeze fără eforturi suplimentare. Când s-a dezlănțuit cererea pentru mașinile mici de familie, produse În masă, nu exista o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
popularitatea noilor naționaliști din Ucraina, Belarus, Serbia și Slovacia, regăsindu-se și În variile partide țărănești și „populare” apărute În Polonia către sfârșitul anilor ’90, mai ales popularul partid Autoapărarea condus de Andrzej Lepper. Deși pretutindeni comuniștii reciclați s-au aliat cu naționaliștii autentici 19, atracția cea mai mare a naționalismului brut s-a manifestat În Rusia. Acest lucru nu era surprinzător: cum spunea Vladimir Jirinovski, o figură publică nouă și impetuoasă care și-a construit baza electorală exploatând xenofobia obstinată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tratamentul după căderea comunismului 637 colectivizare 164-165 colonialism; decolonizare 257-259; importanța 257; sfârșitul 258-259 comerț internațional, creșterea 301-302 Comisariatul de Control al SUA 50 Comisariatul General al Planului (Franța) 77 Comisia pentru Crime de Război a Națiunilor Unite 62 Comisiile Aliate de Control 110, 122, 126; acțiuni franceze 116 Comitetul Antifascist Evreiesc 176-177, 182 Comitetul Internațional pentru o Uniune Vamală Europeană 150 „Comitetul Lublin” 105 Comitetul Mixt de Distribuție Americano-Evreiesc 180 Comitetul Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii 209 Compania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]