KorAP: Find »[drukola/base=aluneca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...211 212 213 ...319 >

7,971 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

n-o să mă credeți, dar eu simt când îi este frig... când începe să geamă de frig... Ehe, multe aș avea eu de spus, domnule... Sunt zile când simt cum acoperișul, cum acoperișul acesta roșu... începe să curgă, începe să alunece încet... peste pereți... peste uși și peste ferestre... Se lasă în jos, ca un animal pe care îl dor genunchii, ca un animal obosit... Priviți, domnule, priviți aici, această lespede... acest peron lung... fiți atent, domnule... (Se lasă în genunchi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
somnului. Era magnific, se făcea, de pildă, că începusem să cobor într-o prăpastie... Da. Ha, ha, ha... HAMALUL: Să-l ducem la culcare. Bătrânul s-a prostit de tot. ȘEFUL GĂRII (Se sprijină, epuizat, de zidul din față și alunecă la pământ.): Sunt gata să mor. Am să mor din lipsă de ploaie. CASIERUL (Râde isteric.): He, he, he... N-ai să mori niciodată, mincinosule. HAMALUL: Ai să mori în patul tău, ca un gândac. IOANA: De ce-l faceți gândac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

Iubirea, nene! Iu-bi-rea! I-auzi! Cum de nu-mi dădusem io seama... Hai, țin’-te de mine, să te duc acasă. Fugi d-acilea! Mă duc singur! Iu-bi-rea! Dar când s-a întors pe călcâie, centrul de greutate i-a alunecat din buzunar și el a căzut grămadă în stradă. ─ De-acu’ te descurci singur, vere, că de ridicat, nu pot să te ridic, i-a zis boșorogul. ─ Să le duci centru’. ─ Care centru? Du-le centru’ la ai mei, te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
din caierul mohorâtelor norne care la orice dau din umeri zicând, ei și? sau mare scofală! sau eeee-xtraordinar! Dar băteala! Băteala e ce e! Răzbătând din sala de jocuri, frânturi de cuvinte noi, câte un crâmpei de cântec, note rătăcite alunecă până jos odată cu foșnetul frunzelor viitoare, promițător, amenințător? Cel cu mustață de pandur și ochi tăios fredonează printre dinți o doină de cătănie și apucă pachetul de cărți pe care i l-a întins mărunțelul în trenci verde cărăbuș. Căci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Vorbesc despre tăcere. Nu-i hazliu? Și de altfel nu-i adevărat, n-aș putea. Aș putea să tac și să mă bucur. Ha! Pascal pune pixul jos. Conturul întunecat al orașului nu seamănă cu conturul întunecat al orașului. Cuvintele alunecă deasupra realității ca niște păsări prin înaltul cerului, niște păsări care în clipa aceea scot niște sunete ciudate. Izabela geme și se zvârcolește în vis. În aceeași clipă Harry Kerch visează și el. În vis, se vede umblând printr-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
noi? Și de fapt ar fi trebuit să-mi dau seama că am stat cam mult pe afară și că n-o s-o mai găsesc aici când mă voi întoarce. Acum a plecat pentru totdeauna. Alexandru se culcă. Ultimele mașini alunecă spre marginile orașului și semafoarele clipesc singure în ceață. În sfârșit lumea a adormit. Televizorul merge în gol. Costache Popa sforăie pe fotoliul său, lumini albastre se plimbă pe pereții camerei jerpelite, sonorul, în lipsa unui ascultător, redevine o materie inertă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
m-ați primit, zice el. De fapt, doamna profesoară a insistat... Da, știu, m-a sunat și ea chiar după ce am vorbit cu dumneavoastră. Vai, dar nu-i nevoie să vă descălțați! Prea târziu. În trenci și ciorapi găuriți, astronomul alunecă deja pe parchetul proaspăt lustruit. Buf! face trenul posterior când ia contact cu podeaua. Zdrang! face tabloul care zboară cât colo. Gazda izbucnește fără să vrea în hohote de râs. ─ Cu ce să vă servesc? zice ea într-un sfârșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
înghețați. Tot răul pe care oamenii și-l fac unul altuia, cum s-ar putea dacă nu s-ar iubi? Se apleacă înainte pe taburetul de metal și își desface nodul de la cravata bleu marine. Fără să vrea, privirea îi alunecă în catastif. Eșantioanele 1 și 2 aparțin lui M. Mihai (tatăl) și S. Mihai (fiica). 8 februarie E încă noapte, nu s-a luminat de ziuă. Din blocurile de locuințe se desprind aici câte o umbră, dincolo două, se adună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
se dă și ea jos, ținându-se bine să nu cadă. Ochii ei văd firește treptele, văd jos, dedesubt, zăpada călcată până s-a făcut gheață, picioarele, trupul, mâinile știu ce au de făcut. Iată că a coborât, fără să alunece. Face câțiva pași mărunți pe gheață, bodogănind. Ce spune? Ce spune? Dar șoptește atât de încet și nedeslușit încât nu se poate înțelege. Mai face un pas și galoșii crănțăne trecând prin pojghița subțire de gheață ce acoperă câmpul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
în ureche: Din cauza ta! Dar Pascal ripostează: ─ Știi ce? Bag divorț! Românii iau un aer speriat, americanii se amuză, sincer poate. Dintre toți, de neuitat va rămâne o femeie într-o crinolină verde, înfoiată ca un boboc gata să plesnească. Alunecă pe suprafața strălucitoare ca o lebădă pe luciul apei, chiar și după ce a căzut, destul de demn, drept în șezut. Din dreptul ușilor, păziți de sepepiști, copiii o privesc cu ochi mari. Muzica încetează. Ce-or să mai scrie mâine ziarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659

eu. Am smuls foaia de cort din cadrul ușii, am lovit cu piciorul și-am dislocat zigzagul de scânduri. Prin deschizătură l-am îmbrâncit pe O’Hare afară pe palier. Balustrada l-a oprit pe O’Hare și privirea lui a alunecat în jos pe casa scărilor, în jos pe spirala ademenitoare până la locul unde moartea era sigură. — Eu nu sunt destinul tău și nici Satana! i-am zis. Uită-te la tine! Ai venit să ucizi răul cu mâinile goale și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

a făcut că o-nghite, da prin spate l-a aranjat pe Dej, că era mai aproape. La Mao n-avea cum să ajungă, era peste Urali, taiga, deșertul Gobi, faci o lună cu trenul până acolo. Musca părea că alunecă spre capătul hârtiei. Concentrat, bătrânul continuă, ca și cum i-ar fi povestit ei despre politica lui Hrușciov. Se veseli: - Am fost și eu într-un concediu în China, în septembrie șaișcinci. Până la Moscova vagonul a mers atașat la trenul cu care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
centurii. Parcă trecuse prin ea o lacrimă de metal topit. - Ce s-o mai fac și pe-a doua! Ți-o nenoroceam de tot. Pancratz se ridică greoi de pe scaun. Luă cureaua. O privi și el, ușor amuzat. Pantalonii îi alunecau spre vine. Îi ținea cu stânga. - Totuși ați avut noroc, se bucură meseriașul. A ținut cincizeci de ani. Putea să putrezească. Sau să să se topească. Dar o vezi, o crăpătură n-are. Capitaliști de-adevăratelea, încă de pe-atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

și le aruncam de pe înălțimi. Era cât pe ce să pun mâna pe ea, când s-a întors brusc și s-a cățărat într-un pom. Mă aplecasem prea mult ca să evit căderea. M-am dus pe asfalt și am alunecat ca pe gheață. Când m-am oprit, mă aflam deja în mijlocul mai multor soldați care mă priveau înmărmuriți. Prin turela unui tanc, un ofițer cu gura căscată a holbat ochii. Apoi a dat un ordin și doi oameni m-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
trezi în spațiul rece al navei. O voce metalică îl anunță că simularea s-a încheiat. Era cazul să se reîntoarcă la datorie. Bobițe minuscule de sudoare i se desprindeau de pe frunte și, sub acțiunea accelerației mereu crescânde a motorului, alunecau ușor spre perete; inima îi bătea cu putere; mintea îi amesteca fără oprire, într-o masă informă, trupuri îmbătătoare de femei. Dacă i s-ar fi cerut să efectueze o comandă manuală de rutină, n-ar fi reușit decât după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
lucioasă, tânăra femeie începu să clipească și să se încrunte, acoperindu-și fața cu mâinile. Surpriza luminii violente făcu loc întâlnirii cu palmele: își privea degetele lungi, ținându-le între ochi și sursa de lumină din tavan. Apoi privirile îi alunecară pe antebrațe și trunchi. În sfârșit, îl regăsi pe Samuel, ghemuit și emoționat, neîndrăznind s-o atingă. Deschise gura și tresări când o cantitate însemnată de salivă i se prelinse pe piept. Se șterse nedumerită cu palmele, găsind astfel o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
spus că în fiecare dimineață la ora șapte, din necesități estetice pe care Samuel le setase imediat după conceperea Margaretei, soarele răsărea deasupra bisericii și evidenția fiecare detaliu arhitectonic și vegetal într-o imagine demnă de o carte poștală: lumina aluneca printre garguii și turnurile catedralei, era preluată de frunzele fremătânde ale platanului, se încolăcea în rămuriș, țopăia din cracă în cracă și, în final, se arunca din nou spre biserică, reflectându-se în sticla colorată a rozasei: o explozie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
am privit în ochii lui Sdsgdff și am întrebat, cu o voce pe care nu mi-am recunoscut-o: - Cum te cheamă? PORC CU ALUNE E vorba despre discuția ce începe de la întârziere, apoi trece la dimensiunile burții lui Vasile, alunecând agale spre defectele sale morale. Susținând cu vehemență caracterul josnic al acestuia, nedemn de o primire respectuoasă și de tratamentul, după părerea mea, prea luxos (serviciul de argint, paharul din bitterul păstrat pentru ocazii), îi construiesc și îi explic, ba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
se întoarcă. Folclorul copiilor începuse deja să lucreze, se înfiorau când ieșeau pe ușă, iar clasa nu mai chicotea în ore. Pe mine mă priveau ca pe un căpcăun. Se apropia vacanța, încă nu se întâmplase nimic concret. Doar o dată alunecase Paulică și intrase în clasă masându-și cotul. Presa a venit enervată, și-a luat catrafusele camuflate pe la colțuri și s-a dus. Doar un ziar de paranormal și-a trimis reporterul să-mi ia un interviu, pe care l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
sfânt al acestui popor, iar Thull e însuși Führerul. - Cine ar fi crezut că într-o biată frunză sălășluiește atâta istorie? Iată mistere la care trebuie să reflectăm, încheie ridicând brațele și ochii către cer. Mânecile largi ale rochiei îi alunecară pe umeri. - Bravo! strigă cineva și izbucniră aplauzele. După ce runa fu privită, mirosită și pipăită, generalul Friepke promise să trimită un arheolog profesionist pentru studii detaliate. Apoi grupul se desfăcu în micile grupuri obișnuite. Soția mea Kristine părea să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
cu ce să mă prindă, văd însă limpede că tare ar fi vrut să mă găsească frunzărind o revistă cu prostii sau desenând obscenități. Cu toate astea, îmi ia dicționarul din brațe și-l duce la loc. Ascult cum cartea alunecă în raft, ascult târșâitul papucilor pe hol, deschiderea ușii de la bucătărie, șuieratul unei oale. Acum chiar că am rămas singur. Mă aplec și, cu o mișcare largă, ridic una din marginile covorului. Parchetul e plin de desenele mele scrijelite cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
de dorit. Nu aveam prea multe să reproșez ketchupului (deși putea fi mai picant), însă maioneza, prea subțire și searbădă, se strecura printre bucățile de castraveți și le făcea atât de alunecoase, încât nu le mai puteai mesteca și îți alunecau direct pe gât. Cartofii prăjiți au fost excelenți. Totuși, băutura a fost cam caldă și s-a terminat prea repede. În ceea ce privește ultima obiecție, o spun cu unele rezerve, pentru că e posibil să fi băut pe nerăsuflate și nu în înghițituri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
ca trăsnită. Nu vreau neapărat să insinuez că i-a dat voie, era clar că era surprinsă, chiar îngrozită. A avut nevoie de o vreme până să înțeleagă ce i se întâmplă. Timp de câteva clipe, urmărind atent mâna bătrânului alunecându-i pe trup, Magda mi-a părut mai grasă decât mi-o închipuiam. În lumina palidă a unui felinar, vedeam cum degetele acoperite cu bube și păr se afundă în cutele puloverului ei mulat, cum sapă șanțuri moi în carnea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
și gândindu-mă pe unde ar trebui să mai scotocesc - dacă nu cumva ar trebui să renunț. Pe EQP era o comedie cu Bobby Dish, care țopăia pe pilonii unui ponton în lumina lunii. La un moment dat Bobby Dish alunecă, se lovește de pod, apoi cade în apă. Apa e infestată cu rechini zâmbitori. M-a bufnit râsul și am hohotit un timp, după care am închis ecranul. Mângâiam absent telecomanda și am remarcat că mâncărimea pe care o simțeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
deschidea în față era cufundată în semiobscuritate. Un bec de serviciu, într-un colț, era singura sursă de lumină. M-am ghemuit lângă scară și am așteptat ca ochii să mi se obișnuiască. Eram încordat și simțeam picurii de sudoare alunecându-mi pe tot obrazul, atingându-mi buzele, vârful limbii. Spațiul părea bine aerisit, iar huruitul discret care se auzea provenea probabil de la un aparat de aer condiționat. Plutea un mirosuri subțire, de parfum de femeie și de ceva neprecizat, oricum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]