9,188 matches
-
sanglezei se amestecă cu muzica frontierei ce se revarsă dintr-un tonomat și Wakefield se simte bine, de parcă ar fi Într-o baie caldă. Ia un exemplar din ziarul local, The Desert Star și citește un titlu, „ Construcțiile din deșert alungă șopîrlele Gila“. Gila Monster, pozată din față, este o șopîrlă veninoasă cu ochii ca mărgeaua și cu mărgele portocalii și negre. Seamănă Îngrozitor de tare cu un gargui de la Notre Dame din Paris, o veche reprezentare a Diavolului, dacă a existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Îți imaginezi? Wakefield Își aruncă bagajul pe bancheta din spate. A ajuns acasă; aerul e gros ca o supă, saturat de umiditate. CÎnd eram copil, mă băgam sub mese la cafenea și mă uitam sub fustele doamnelor. CÎnd m-au alungat, m-am dus la bibliotecă. Ah, bibliotecarele sovietice! Creaturi severe pline de dorințe arzătoare! — ți-am adus ceva, Zamyat. Wakefield pescuiește din buzunar lingurița de sare. Am furat-o din solnița unui restaurant ucrainean unde m-am Înfruptat cu varză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Merg la matineuri, cînd afară este Încă lumină și ies din sală după căderea Întunericului și totul pare schimbat. Realitatea este atît de ieftină În comparație cu ecranul; melancolia și tristețea guvernează trotuarele umede, pereții murdari și chipurile tîmpe. Se simte dezorientat, alungat din lumină În această lume ciudată și solidă. Și nici nu e obișnuit să meargă alături de cineva care, din cînd În cînd, Îl ia de braț și se sprijină de el și Își pune capul pe umărul lui. Parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
noaptea În chip de Înger, are În grijă spirituală o congregație voodoo bîntuită de strigoi furioși. Ce e cu strigoii? — Ei, se pare că azi sînt mai mulți ca niciodată, Îi explică Zelda intrînd pe strada lui. Reverendul tocmai a alungat trei spirite dintr-o casă unde cele trei neveste ale unui bărbat s-au sinucis. SÎnt atît de multe fantome În orașul ăsta, chiar și barurile sînt bîntuite. — Oaaa. E o gagică foarte tare. Chestiile alea pe care le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a coborît la o cafenea, să se calmeze, dar și femeia de la tejghea vorbea cu vocea Marianei, deși accentul ei era german. De atunci Încolo, toate vocile cu accent erau ale fostei sale soții și această tulburare nu putea fi alungată cu ajutorul rațiunii. Halucinația dispărea de la sine, după un timp. Wakefield bănuiește că vocea Marianei avea ceva primar, fundamental În timbrul sau În notele ei, ceva ca o voce care a zguduit rădăcina limbajului din creierul lui. Wakefield Își bea paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să se spele pe cap. Fran își turnă ulei de jojoba în păr și începu să fredoneze Gonna Wash That Man Right Out Of My Hair. Imaginea înduioșătoare a lui Jack ținând bebelușul în brațe îi trecu fugar prin minte, alungată de îndată de amintirea faptului că îi furase articolul și că era acum pe punctul de-a încerca s-o aducă la faliment, pe față, cu ziarul lui gratuit. Își clăti părul până când scârțâi, apoi îi mai turnă deasupra, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ei nu mai șovăi după asta. Reușiră cumva să se dezbrace de haine și să se strecoare în așternut, iar ea simți căldura trupului lui Jack, lipit de al ei. Îi săruta pielea catifelată de la baza gâtului, o mângâia, îi alunga durerea cu dorința lui pătimașă. Îi simțea deja erecția, însă el se abținu, amânând momentul, iar mâna îi alunecă în jos, gândindu-se la plăcerea ei. În schimb, ea îl cuprinse în brațe și-l călăuzi până când pătrunse înăuntrul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fi venit ei cu o șmecherie ieftină, dar noi am prins compania de autobuze cu mâța-n sac. Până și juriul trebuie să recunoască asta. Amintirea trupului masculin, solid, al lui Jack îi năvăli în minte pentru o clipă. O alungă furioasă. — Afurisitul de Jack Allen. Individul ăsta are tot atâta sensibilitate cât un instrument chirurgical. Stevie se întrebă ce anume mersese prost. Totul păruse atât de promițător. — Apropo, adăugă Fran ca din întâmplare, n-a sunat, nu-i așa? Aha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de la Camera de comerț sau o să ghicească imediat că detest fumatul sau că biata mama, Dumnezeu s-o odihnească, e moartă de zece ani. — Te-ai descurcat de minune, Sean. Bravo. Porniră grăbiți spre redacție, iar Fran încercă să-și alunge din minte gândul că n-or să aibă destulă hârtie să tipărească minunea sau imaginea unor teancuri uriașe de exemplare nevândute care cădeau peste Terry Morton și-l îngropau cu totul. — Cum a mers? întrebă Stevie de îndată ce se întoarseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Flo, se întâmplă cumva să-l fi văzut pe tata pe undeva? Fran se strecură în fostul ei birou pentru a avea un moment de liniște. Înăuntru era întuneric și Fran se rezemă o clipă de ușă, încercând să-și alunge disperarea. Dacă se hotărâse să hrănească rațele și căzuse în eleșteu sau rătăcea pur și simplu pe undeva, fără să mai recunoască vreunul din reperele care fuseseră cândva atât de cunoscute și liniștitoare? Aprinse lumina și tresări. Ralph stătea, îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
chemat singur de nenumărate ori dar este mult de atunci, dar constat pe zi ce trece că el vine singur, la primul impuls nervos, la început ca voce (omoară-l) niciodată nu spune batel, cu vocea mă descurc o pot alunga, dar când apare în persoană nu am nici o putere el mă conduce cum vrea. După care mă privește cu o privire care mă face să-mi fie rușine, parcă ar spune: atâta lucru puteai face și tu, de aici știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fantastic, toate - înlocuite de noua ofertă a vieții moderne: „Înflorirea aparentă a romanului astăzi nu e decît viața vegetativă care se multiplică pe un trup răcit (...). Romanul de altădată, romanul diligență, a răposat. Compoziția și tartina pe o temă aleasă alungă pe omul modern în săli de cinema, în reportaje, în cărți de știință, în biografii, în memorii, în rapoartele exploratorilor”. Ultima metamorfoză ar fi „romanul poem în care tema trăiește eliptic”. Nu sîntem departe de ideile-slogan ale „Manifestului activist către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
regulă. Nu mai lătrau ca înainte. Și-au îndreptat doar privirile încețoșate spre cei trei. Gaston a rămas mult timp pe vine. O muscă a trecut de la Napoleon pe urechea lui Gaston, dar nu a făcut nici un gest să o alunge. — Ar fi mai bine să plecăm, spuse Tomoe în cele din urmă, punându-i mâna pe umăr. Gaston s-a ridicat, dar arăta ca și când toată vlaga s-ar fi scurs din el. Soarele de după-amiază începuse să coboare spre asfințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
1926] * CETIRE DIN PALMĂ La patruzeci de ani - în așteptare vei umbla ca și-acum printre stele triste și ierburi, la patruzeci de ani sugrumîndu-ți cuvântul te-i pierde în tine - în căutare. Prin ani un vânt o să te tot alunge subt cer, vei mânca miere neagră și aplecat vei tăcea. La patruzeci ca pe-un țărm vei ajunge unde fără-ncetare vei aștepta să vie la tine celălalt țărm, jaf veșnic voindu-te pentru păsări din cealaltă zare. Pe șaptezeci
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
soarta își face cu mine jocul potrivnic. Un negru noroc prin văzduhuri străine îmi ține de strajă, nu mă dezleagă. Văd anii crescând și pașii lungind peste toate văile, muchile, iernile, verile, peste toate clopotele și toate tăcerile. Podișul m-alungă, șesul mă cere, tot altul. Singură vatra nu mi-e-ngăduită, și cum aș slăvi scînteia-mpămîntenită, cenușa și pravila, fumul - înaltul! Stau acu iarăși cu fața spre țară. Întoarcerea va să rămână un vis, să nu calc o nespusă poruncă sau poate
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
apă și vin. Botează-mă cu pământ. Umbra lumii îmi trece peste inimă. HERACLIT LÎNGĂ LAC Lângă ape verzi s-adună cărările. Sunt liniști pe-aici, grele și părăsite de om. Taci câne, care-ncerci vântul cu nările, taci. Nu alunga amintirile ce vin plângând să-și îngroape fețele-n cenușa lor. Sprijinit de butuci îmi ghicesc soarta din palma unei frunze tomnatice. Vreme, când vrei să iei drumul cel mai scurt, pe unde apuci? Pașii mei răsuna în umbră, parcă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
CUVÎNTUL DIN URMĂ Arendaș al stelelor, străvechile zodii mi le-am pierdut. Vieața cu sânge și povești din mâni mi-a scăpat. Cine mă-ndrumă pe apă? Cine mă trece prin foc? De păsări cine mă apără? Drumuri m-au alungat. De nicăieri pământul nu m-a chemat. Sunt blestemat! Cu cânele cu săgețile ce mi-au rămas mă-ngrop, la rădăcinile tale mă-ngrop, Dumnezeule, pom blestemat. EPILOG Îngenunchez în vânt. Mâne oasele au să-mi cadă de pe cruce. Înapoi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
eu, cuprinsă de un sentiment general de ușurare. — OK, repetă Lisa, rîzÎnd și ea. Ce-ai zice de Încă un pahar? Se pare că avem amîndouă nevoie de asta. O oră mai tîrziu, timp În care am izbutit să-mi alung toate spaimele, Lisa se apleacă peste masă și-mi șoptește: — În colțul de colo, e un bărbat care se holbează la tine. — Da, cum să nu, rîd eu, căci aproape m-au dat gata cele trei pahare de vodcă tonică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un film sau orice, nu trebuie decît să mă suni, OK? Știu cum e cînd te desparți de cineva pentru prima oară. Atunci, prietenii te ajută cel mai mult. — OK, răspund eu, confuză. Eram gata să-l Îndepărtez, să-l alung, să-i spun că nu, nu poate să intre să bea o cafea și nu, mulțumesc pentru invitația la cină, dar Încă nu sînt deloc pregătită să ies cu cineva. — Uite, asta e cartea mea de vizită, spune el, Îndesîndu-mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
loc. Mă Întreb dacă am fi ajuns oricum În punctul ăsta, dacă tensiunile dintre mine și familia lui Dan erau atît de puternice Încît ceva tot ar fi explodat, ceva tot ar fi intervenit Între noi și m-ar fi alungat. În ultimele cîteva zile, mi-am pus Întrebări legate de posibilitatea ca atitudinea mea să nu se fi Îndulcit atît de mult dacă n-aș fi aflat ceea ce știu acum. Oare aș mai fi venit aici dacă n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
din familia ei. Îmbrățișarea fusese menită să mă liniștească și nimic mai mult, un răspuns pavlovian la plînsul meu. Stînd aici, În restaurant, jucîndu-mă cu un castron de salată și făcînd conversație, realizez că aș da orice, orice, să o alung pe Linda cea rece și s-o aduc Înapoi pe cea de odinioară, pe femeia pe care credeam c-o urăsc. Pe Linda de care abia acum Înțeleg că mi-a fost dor. Așa că, vorbesc despre Tom, o metodă infailibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu moarte. ― Dacă aș ține să fiu "avocatul diavolului", ți-aș atrage atenția că, așa cum statul are nevoie de poliție pentru a ne apăra de tâlhari, și Biserica se vede obligată să se apere de eretici. Iisus nu i-a alungat, oare, pe farisei din templu? ― Nu-i același lucru. Iar Dumnezeu nu are nevoie de gardă pretoriană. ― De acord, Galilei. Tocmai de aceea vreau să rămân la ce zice lumea și la îndoielile mele. ― Bine... Cum vrei... II ― Lumea zice
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
deznădejde. ― Ești un om ciudat, Galilei. ― De ce? ― Prudența te-a făcut să te temi de orice, mai puțin de prejudecățile oamenilor. Din acest punct de vedere, ai aproape un suflet de copil... XVIII ― Dar asta nu mă ajută să-mi alung unele îndoieli ― Legate de mine? ― Nu, Galilei. Cu ajutorul tău încerc să mă judec pe mine, de fapt. Mă întreb: e de ajuns să nu devii victimă? ― Poate că și Inchiziția are o misiune filosofică în lume... ― E o ironie? ― Doar
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
aplecat cu buzele arse să-mi potolesc setea. Și atunci m-am îngrozit. Nu arătam ca un om. Eram un dulău și frică un dulău roșcat și mi-am adus aminte că romanii sacrificau câte un câine roșcat pentru a alunga demonii secetei. Dintr-o dată, mai mult decât setea m-a chinuit teama că voi fi văzut, hăituit, prins și sacrificat. Am început să ocolesc așezările oamenilor, ducîndu-mă prin bălării uscate sau în pădure. Până când n-am mai putut răbda de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
De ce le lași aici? l-am întrebat. - Ca să le admir, mi-a răspuns. Era cel mai firesc răspuns pentru un longobard. L-am întrebat unde găsise micul tezaur și mi-a arătat câteva locuri printre ruine, unde săpase ca să-și alunge plictisul. - Ai de gând să le lași aici pentru totdeauna? Am vrut eu curios să aflu. - Nu, când o să mă-ntorc la Brescia, o să i le dăruiesc bunicului. Ne-am tot învârtit pe-acolo până când soarele, trecut de amiază, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]