5,391 matches
-
întreagă viață, nu vreau să spun că abordează în piesele lor întreaga viață a eroilor lor. Însă nu omit niciun eveniment important din ea; iar unirea dintre ceea ce se petrece pe scenă și ceea ce află spectatorul din povestiri sau din aluzii formează un tablou complet, de o scrupuloasă exactitate. La fel în privința caracterului. Germanii nu îndepărtează din cel al personajelor lor nimic din ceea ce le-ar constitui individualitatea. Ei ni le prezintă cu slăbiciunile, cu inconsecvențele lor și cu această mobilitate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
desenul gesturilor era mai clar." Cât despre jocul naturalist, care pretinde să imite cu fidelitate gesturile cotidiene, acesta i se pare de o sărăcie întristătoare. "El îi cere actorului o exprimare netă, finalizată, precisă; nu admite un joc plin de aluzii, voit imprecis. Iată de ce, cel mai adesea, acest actor întrece măsura. Or, interpretând un personaj, nu este deloc nevoie să i se precizeze riguros contururile pentru a-i reda figura cu claritate. Spectatorul posedă facultatea de a completa aluzia prin
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de aluzii, voit imprecis. Iată de ce, cel mai adesea, acest actor întrece măsura. Or, interpretând un personaj, nu este deloc nevoie să i se precizeze riguros contururile pentru a-i reda figura cu claritate. Spectatorul posedă facultatea de a completa aluzia prin propria-i imaginație. Mulți sunt atrași de teatru tocmai prin misterul și dorința de a-l pătrunde. Teatrul naturalist pare să refuze publicului această putere de a visa și de a completa pe care o exercită ascultând muzică. Cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Du Bellay (Apărarea și ilustrarea limbii franceze) consideră că Moralitățile și Misterele au servit totdeauna drept tragedii. Nu citează Misterele pentru că tocmai fusese interzisă reprezentarea lor la Paris prin ordinul Parlamentului din 1548. Cât despre "arhetipurile" (modele), la care face aluzie, acestea sunt piesele antice. 2 Vauquelin de la Fresnaye, discipol al lui Ronsard, face câteva analize valoroase asupra poeților timpului său. În materie de teatru, el se mulțumește să-l parafrazeze pe Horațiu. 3 Jean de la Taille, care neîndoielnic nu l-
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
valoroase asupra poeților timpului său. În materie de teatru, el se mulțumește să-l parafrazeze pe Horațiu. 3 Jean de la Taille, care neîndoielnic nu l-a citit direct pe Aristotel, cunoaște Poetica prin comentatorii ei. 4 Jean de la Taille face aluzie la punerea în scenă a Misterelor Patimii unde reprezentarea pe scenă a crucificării punea totdeauna probleme. O dată s-a recurs la un condamnat la moarte pentru a juca rolul lui Christos în acel moment și a fost omorât în mod
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
căzută în noroi." (n.tr.) 55 Subiectul lui Scédase este împrumutat din Plutarh. Doi tineri orășeni, veniți din Sparta, le violează pe fiicele țăranului Scédase care le-a oferit ospitalitate, apoi aruncă trupul acestuia într-un puț. Corneille face aici aluzie la propria lui tragedie, Theodora fecioară și martiră care cunoaște, în 1645, un usturător eșec. 56 "O Doamne! ce chin îngrozitor! Astă jignire tatălui meu e adresată, De al Ximenei tată ofensator!" (n.tr.) 57 "Eteocle: Și unul și celălalt
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
stilizată. Vezi Bernard Dort, "Pourquoi Goldoni aujourd'hui?", în Théâtre réel, Essais de critique 1967-1970, Le Seuil, 1971, pp. 78-91. 62 Acest lucru este un atac împotriva lui Gozzi care înmulțește în teatrul său elementele de miraculos. 63 Goldoni face aluzie la Reflecții asupra poeticii (Réflexions sur la poétique) a abatelui Rapin, pe care chiar îl citează deseori în Memoriile sale. 64 Un Théâtre pour la vie (Fayard, 1980). 65 Nouă aluzie la Părintele Rapin. 66 Se cuvine să notăm că
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în teatrul său elementele de miraculos. 63 Goldoni face aluzie la Reflecții asupra poeticii (Réflexions sur la poétique) a abatelui Rapin, pe care chiar îl citează deseori în Memoriile sale. 64 Un Théâtre pour la vie (Fayard, 1980). 65 Nouă aluzie la Părintele Rapin. 66 Se cuvine să notăm că Stendhal scrie Racine et Shakespeare și nu "Racine ou Shakespeare". Nu excluzându-se unul pe celălalt îi confruntă el pe cei doi scriitori. Fervent admirator al lui Racine în tinerețe, el
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Crimeea), În timp ce altul, În Uzbekistan, a fost Îngropat Împreună cu șase coarne de țap sălbatic, așezate de jur Împrejur, Într-o peșteră la mare altitudine. Să fi fost vorba de Întâmplare sau de trofee? Și dacă sunt trofee, ar putea face aluzie la „spirite” ale animalelor? Fără Îndoială, nu se poate vorbi de Întâmplare În cazul La Ferrassie (Dordogna, Franța), unde un cimitir primitiv a luat ființă acum 70 000 de ani sub un imens dig stâncos. Celebrul sit a fost excavat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pun În evidență credințe funerare destul de semnificative: proviziile puse În morminte demonstrează credința Într-o formă de supraviețuire; poziția ghemuită a corpului se pretează la diferite interpretări (de la cea mai simplă - economisirea spațiului - la una naturalistă - reprezentarea somnului - sau mistică - aluzie la embrionul ce Își așteaptă renașterea În sânul pământului); orientarea după mersul soarelui nu este cu siguranță Întâmplătoare și pare a fi anterioară concepțiilor care, În Egiptul antic, pun lumea de dincolo În relație cu călătoria nocturnă a zeului solar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
regi predinastici (cei din „Dinastia O”). Odată cu formarea statului unitar, comprehensibilitatea documentării noastre crește. Tăblița lui Narmer, care amintește de reunirea Văii cu Delta, este plină de simboluri ale divinității: personaje regale sunt ordonate cu nume de zei sau fac aluzie la situații mitologice (cum ar fi Khasekhemui - „Se ivesc cei Doi Puternici”, adică Horusxe "Horus" și Sethxe "Seth" - sau Ranebis - „Raxe "Ra" este Domnul meu”). Multe concepții Își au, cu siguranță, originea și formularea primordială În aceste timpuri, chiar dacă se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și, În antichitate, plin de ofrande - unde se află un tumul care Îl domină și care a suferit modificări În timpul construcției, până când a ajuns să aibă aspectul unei scări imense Îngustate spre vârf: invitație de a urca spre cer sau aluzie la tumulul primordial pe care a apărut, la Începutul timpurilor, soarele. În zonele libere se află construcțiile care trebuie să conțină atributele regalității, cele destinate cultului defunctului și al regelui, o curte interioară dedicată În Întregime structurilor ce țin de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
soarelui, ai cerului, ai stelelor, ai pământului, ai lunii - Într-un cuvânt, ai elementelor naturii. Această lume divină a piramidelor dezvăluie, În racursí și ascunsă În spatele funcției rituale funerare, o vitalitate complexă. În ceea ce-i privește pe zei, În unele aluzii fugare se Întrevede deja o mitologie: Aceasta este gheara lui Atumxe "Atum", cea care este pe vertebra gâtului lui Nehebkau și care a Înăbușit răscoala de la Hermepolis. (229) Regele Onnos este Horusxe "Horus", ieșit din salcâm, cel căruia i s-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi găsite valențe naturaliste, dar importanța lor este de natură mitologică, ei având o capacitate dramatică destul de diferită de cea a strămoșilor lor; mai mult, se organizează Într-un complex de relații care, În Textele Piramidelor, este amintit doar prin aluzii, dar care este atât important În istoria ulterioară a religiei și religiozității egiptene, Încât ne parvine din Încă trei izvoare (și, lucru semnificativ, se găsește În Întregime doar În istoria lui Plutarh). Astfel, putem să Înțelegem și să corelăm istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acolo unde religiozitatea care ține de colectivitate eșuează. Kebeb hi ti ti bi ti - Shed, fiul lui Hifget: acesta este numele tău (236): astfel, un scorpion sau un șarpe pot fi Învinși de câteva silabe fără sens și de o aluzie obscură, cu ajutorul „Magiei”, cuvânt devenit el Însuși zeu. Mai există, În sfârșit, o mărturie aparte. Într-o perioadă destul de târzie, un suveran etiopian care domnea În Egipt spunea că a pus să se transcrie pe un bloc de granit un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mărturie despre vivacitatea acestui loc de cult, despre speranța supraviețuirii lângă zeul care o garantează și despre participarea la slujirea sa liturgică, aceasta fiind aici deosebit de complexă, incluzând și o evocare scenică a mitului morții și Învierii sale (după cum face aluzie o stelă din această perioadă) 2. În multitudinea inscripțiilor se Întrevăd, În titlurile celor care le dedică, toate nivelele societății egiptene cu ierarhia lor complicată, care, deși diferite prin individualitatea lor, se unesc pentru a-și celebra devoțiunea față un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mâini ale lui Isisxe "Isis" sunt peste el, la fel cum și-a pus mâinile pe fiul său Horusxe "Horus" (M. u. K. II 6 sqq). Bolile sunt considerate străine și sunt exorcizate cu un mit la care se face aluzie În Încheiere, mit pe care Îl cunoaștem bine și care este paradigmatic În textele magice. Adesea, aceste personificări unesc magia cu religia oficială, dar puterea sa autonomă este bine descrisă Într-o formulă din Textele Sarcofagelor În care mortul Încheie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
262) se găsește o anumită Hathorxe "Hathor", stăpână În Byblos, care leagă În mod clar divinitățile egiptene și de cele din Byblos. Listele cu sclavi sirieni care, la sfârșitul Regatului de Mijloc, umplu atelierele egiptene cuprind nume teofore care fac aluzie la divinități asiatice: Rașapxe "Rașap", Șamas, Anatxe "Anat", Baalxe "Baal", Baalatxe "Baalat". Tocmai această migrare asiatică - oricare ar fi caracterul ei - e colegată cu sfârșit Regatului de Mijloc, când puterea regilor este Înlocuită cu cea a „Principilor din țările Străine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
capul Întregului cler egiptean și deținător al unei puteri enorme. Desigur, cultele locale rezistă, dar se produce și o regularizare a ritualului 1, pe care o cunoaștem acum În amănunt din texte autentice și care, În linii mari, transpune În aluzii mitologice diferitele momente ale serviciului cotidian, analog celui care se poate gândi pentru o ființă umană (astfel, În momentul deschiderii tabernacolului În care este păstrată imaginea divină, ridicarea zăvorului reprezintă scoaterea degetului lui Sethxe "Seth" din ochiul lui Horusxe "Horus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cei care se vor opune dreptății. Textul este plin de episoade În spatele cărora se Întrezărește un mit specific, cum ar fi cel al decapitării lui Isisxe "Isis" de către fiul său Horus, Într-un moment de furie (la acesta va face aluzie mult mai târziu și Plutarh 2, fără a Îndrăzni să-l numească): dar a citi acest text ca pe hieros logos ar constitui o nedreptate făcută fericitei invenții egiptene a literaturii de amuzament și ar scoate-o dintr-un mediu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
posibile. Există adevărate imnuri adresate divinității (pe unele le regăsim ca atare În contexte rituale oficiale) care se recitau cu anumite corecturi; există povestiri mitice care prefigurează cazul special de care se ocupă magul și care, de multe ori, fac aluzie la mituri pe care nu le cunoaștem (probabil fictive) și care trebuie să aibă valoare de model pentru reușita descântecului; se găsesc și Întrupări În mag ale zeului care trebuie să intervină, așa Încât puterea acestuia crește peste măsură; se mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apoi datoria specifică ființelor umane - procurarea hranei și a băuturii necesare. Se povestește tab. I, 2-4: șZeiiț trebuiau să Îndure munca și să Își poarte povara (șupșikku): povara zeilor era mare, munca lor era grea, oboseala puternică. Se face aici aluzie În mod clar la munca agricolă a mesopotamienilor și la cea adiacentă, de construire și Întreținere a canalelor de irigație, care presupuneau de multe ori mutarea unei mari cantități de pământ dintr-o zonă În alta: situația istorică bine cunoscută
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca atare. Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin" este esențialmente un zeu binevoitor și foarte venerat. Cultul său a ajuns să depășească limitele Mesopotamiei; centrul cultual principal era În orașul sud-babilonian Ur. Era numit și „Stăpân al coroanei”: expresia făcea aluzie la ideea că suveranii Își luau de la el - considerat de multe ori moștenitorul lui Anuxe "Anu"(m) și Enlilxe "Enlil" - autoritatea. Emblema lui Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin" era luna nouă. Epitetul său caracteristic era Nar³mÌșt, „Celxe "Cel" al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au format la Începutul Epocii Fierului. O tratare separată a tradiției religioase ebraice este cerută de conservarea cărții sale sfinte, Vechiul Testament, și de rolul dobândit de iudaism În raport cu creștinismul și Întreaga tradiție religioasă și culturală modernă. Vom face doar câteva aluzii la religia huriților, puternic reprezentați În Siria, dar al căror epicentru trebuie căutat În Anatolia. În ceea ce privește epocile ulterioare, În mediul aramaic, nu ne vom putea opri asupra centrelor Înfloritoare din epoca elenistico-romană precum Hierapolis, Heliopolis, Doliche, Emesa etc., al căror
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai mare parte a textelor are caracter administrativ și lexical, Însă nu lipsesc nici documentele care țin de viața religioasă (rituri, descântece, liste ale divinității, vreun mit obscur), fără a mai lua În calcul faptul că inclusiv textele economice fac aluzie mai ales la cult. Textele scrise În sumeriană, dar redactate Într-o limbă semitică arhaică au În vedere viața cetății și a teritoriului acesteia. Mai presus de orice, absența aproape totală a miturilor de tradiție locală (care, În mod cert
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]