9,447 matches
-
umblând prin casă și căutând în toate cotloanele o sută de lucruri. Câteodată se oprea și gemea. Pornea iarăși să caute; uita ce o doare; după aceea se tânguia iarăși. Culi își stropi ochii cu apă și-și clăti gura amară. Trase de mânici haina cea groasă, căptușită cu blană de miel, și ieși hotărât, tropăind. Cățelușa de vânătoare îl urma. Din camara de alături, alese sarica ce era de trebuință bătrânei; veni îndărăt și o lepădă lângă vatră. Cățelușa i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
n-auzea. Scutură de frâu, împinse pe Murg cu umărul. Drumul acesta prin locuri frânte și prin zăpezi neașezate îl întărâta și mai mult și era, în același timp, tocmai ceea ce așteptase el. Tocmai asta aștepta, și râdea în sine, amar. Nana Floarea se răsuci în covrul saricei, căutând pruncul, care scâncea subțire; îl strânse iar la sân și-l îmbodoli. Privi apoi spre bolnavă; îi pieriseră rujele feței. — Spune, suflete, dacă trebuie să ne oprim, își ridică ea glasul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Doamne, Maica Domnului! am rămas văduvă, săracă și năcăjită, cu acest singur fecior. L-am iubit și l-am crescut și am avut în el nădejde. Nu mi-l lăsați să se prăpădească, oamenilor și creștinilor! vai și iar vai, amar de mine! Badea Toma și Traian pricepuseră de la Onu Bezarbarză că cei de la Prelunci stau sub mare cumpăt. Acuma vedeau cu ochii lor rătăcirea lui Culi. Își puseră caii în goană. Mai aveau până la sanie două sute de pași. Culi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o slujbă ca asta? Și totuși... Chiar înainte de a pomeni de New York, mi-a mărturisit că se săturase de vedetele pline de bani și de pretențiile lor ridicole. Nu știu ce actor de Oscar stătea acum la hotel și îi făcea viața amară susținând că o veveriță se uită la el pe fereastră și îi urmărește fiecare mișcare. Obiecția lui Jacqui nu era că e de-a dreptul meschin să te plângi că te privește o veveriță, ci că se aflau la etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
m-am dus la biroul lui Lauryn, gata să mă las umilită. Responsabilitățile pentru promovarea produselor Candy Grrrl se împărțeau în felul următor între mine și Lauryn: eu făceam toată treaba și veneam cu ideile. În timp ce ea îmi făcea viața amară, era plătită cu cincizeci la sută mai mult și primea toate laudele. Aveam și o obligație secundară: să bat la cap redactorii rubricilor de înfrumusețare, să iau prânzul cu ei, să le spun ce minunate sunt produsele Candy Grrrl și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Aidan pentru că murise și mă pusese în situația asta. Ieșind în stradă, n-am avut răbdare să mă opresc îndeajuns cât să chem un taxi și am mers pe jos tot drumul până la Central Park, ațâțată de o furie oarbă, amară, intrând în alți pietoni (cel puțin în cei scunzi) fără a-mi cere scuze și, în general, făcând New Yorkul de rușine. Cred că plângeam pentru că, la intersecția de la Times Square, o fetiță m-a arătat cu degetul și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
suferință emoțională. —Eu merg de trei ori pe săptămână, s-a oprit Leon din plâns îndeajuns cât să-mi spună. Spune că mă descurc bine. Apoi a bocit tot restul mesei, oprindu-se doar cât să comande prăjitură cu ciocolată amară și înghețată de vanilie în loc de cea de caramel din meniu. Prea multe arome la un loc, i-a zis lui Diego cu un zâmbet palid. Capitolul 7tc " Capitolul 7" „...a chemat-o pe mama, care mi-a zis unde-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care a făcut o prezentare destul de impresionantă. Apoi a venit rândul meu. M-am văzut făcând prezentarea, de parcă m-aș fi privit din afară; eram plină de adrenalină, vorbeam mai tare ca de obicei și am râs puțin cam prea amar când am arătat înspre cicatrice, dar nu s-a întâmplat nici un alt lucru stânjenitor. Am răspuns la întrebările lor încuietoare cu o desăvârșită degajare - îmi știam răspunsurile pe de rost după nenumăratele ore de pregătire. Apoi totul s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fără persoana respectivă, să trăim fiecare moment de referință din viața noastră fără ea - ziua mea, ziua lui, aniversarea nunții noastre, ziua morții lui - și abia când acestea au trecut și noi suntem încă în viață începem să înțelegem. Atâta amar de vreme îmi repetasem și încercasem să mă conving că se va întoarce, că va reuși cumva s-o facă pentru că mă iubea atât de mult. Chiar și când fusesem atât de furioasă din cauza micului Jack și nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să le vâre în cap o idee ascultătorilor săi, izbutește cu ușurință. A vrut să ne transmită un mesaj, ne-a pregătit mințile ca să-l primim, iar apoi a tăcut, căci nu vrea să ne întindă cu mâna sa cupa amară pe care ne cere s-o bem. Ce se află în cupa asta? Dacă nu vrea s-o spună cu gura lui, o voi spune eu însumi: vizirul dorește ca noi să acceptăm să predăm Granada lui Ferdinand. Ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acțiunile cârmuitorilor noștri, așa cum vizirul a vrut să ne facă s-o credem, ci pentru a declara că ne învoim cu hotărârea lor nelegiuită de a preda Granada.“ Șeicul aproape că urla; barba îi vibra de mânie și de ironie amară. „Nu fiți indignați, frați drept-credincioși, căci, dacă al-Mulih ne-a ascuns adevărul, nu a fost cu gândul de a ne trage pe sfoară; ci doar pentru că nu i-a ajuns timpul. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, să nu-l întrerupem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
până la moarte, la fel ca și urmașii lui. Am greșit oare?“ Al-Mulih nu s-a oprit ca să asculte răspunsurile, ci a continuat: „Demnitari și oameni de vază ai Granadei, nu vă vestesc o victorie, dar vreau să vă cruț de amara cupă a înfrângerii umilitoare, a masacrului, a violării femeilor și fetelor, a dezonorării, a sclaviei, a jafului, a distrugerii. Pentru asta, am nevoie de acordul și de sprijinul vostru. Dacă mi-o veți cere, pot rupe negocierile sau le pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și gărzile, până și neguțătorii cei grași, unii făcând-o din joacă, alții din superstiție, alții spre a se feri de înțepăturile insectelor, cu excepția unchiului meu, care a socotit că demnitatea lui de sol îi interzicea soiul ăsta de ștrengării. Amar avea s-o regrete. Eram deja în munții cei mai înalți, peste care suflă, chiar și toamna, un vânt înghețat și imprevizibil dinspre miazănoapte. Nu mă așteptam ca, în locuri atât de înalte, cu climă atât de aspră, să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la ultima noastră întâlnire, și palidă ca un cadavru. Am privit-o atent. — Dar tu, cum te simți? — Mult mai bine decât majoritatea vecinilor mei. — Nădăjduiam că la întoarcere te voi găsi acasă. Aveam prea multe de făcut aici. Sarcasmul amar care mă adusese la exasperare cu doi ani în urmă sporise parcă. — Îți aduci aminte ce mi-ai jurat? — Dacă tu îți ții jurământul, dacă nu te măriți, nu voi avea nici copii, nici nepoți. Harun stătea în spatele meu, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
seama de îndoielile și de remușcările lui. Mi se părea chiar atât de stingherit în rolul lui de predicator lutheran, încât, atunci când am ajuns la Neapole, m-am simțit obligat să-i propun să mă însoțească la Tunis. A zâmbit amar. — Războiul ăsta este războiul meu. L-am dorit, mi-am târât în el frații, verii, pe tinerii din episcopia mea. Nu mai pot fugi de el, chiar de m-ar duce drept la osândirea de pe urmă. Cât despre tine, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cine l-a trimis. Poate că era mai bine să-l țină deocamdată departe și abia mai târziu să-l omoare. Căută rapid o cale de ieșire, în timp ce ducea la gură prăjitura cu miere și susan. O mestecă - era foarte amară. Încercă să înghită - gâtul îl durea acolo unde se afundaseră degetele ucigașe ale lui Valerius. — Antonius Primus, înțelegi că nu-l putem ierta pe fratele tău... Nu-l putem lăsa liber. Chiar dacă admitem că Vitellius este guvernator, și nu imperator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
va trebui să duc povara și să suport urmările... Se ridică și începu să se învârtă de colo-colo prin cort. Nu se auzeau decât pașii lui și ploaia. — Catastrofa asta va intra în istorie, zise Antonius încet, cu o ironie amară. Și va purta numele meu... Mucianus abia așteaptă să se lege de măcelul ăsta ca să mă denigreze în fața împăratului, iar Vespasianus o să-l asculte. Au luat mulți prizonieri, pe care vor să-i vândă. Errius Sartorius se îndreptă spre intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
toca în haosul de ingrediente și de vase. — Chimen, pitpalac, semințe de muștar, coajă rasă de pomelo, murmura ea în timp ce gătea. Fenicul, coriandru, mango acru, făină de palmier, licheni și pandanus. Frunze de colocasia, mere glasate, pepene de iarnă, dovleac amar. Rădăcină de khas, lemn de santal, cenușă de dovleac, schinduf. Dovleac șerpesc, flori de banană, frunză-paianjen, rădăcină de lotus... Dădea naștere unor meniuri atât de complicate, că erau gătite uneori și cu o sută de ingrediente, precar echilibrate cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de trei ori, de patru ori, nemernicul. De data asta a reușit să mă enerveze, recunosc. Simt că mi se aprind circuitele de curbe aud sunetul sec de la capătul liniei, chiar înainte de a-și începe discursul. Vocea lui e abjectă, amară, săracă - vocea lui e atât de josnică. Poți auzi în ea ura de sine, rușinea și suferința. Îndrugă vrute și nevrute. Plânge. Amenințările lui atât de vii și detaliate sunt o adevărată ușurare pentru mine. Știu ce să fac atunci când sunt amenințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
asta închiriată? Am băut pernod sau paranoid dintr-o sticlă de un kil, cu o etichetă Heathrow. — Știi, i-am spus, ce mi-ai spus la aeroport mi-a dat peste cap toată excursia Îți mulțumesc. Mi-ai făcut viața amară. — A fost doar o măsură de prevedere. — O? — Vrea să-ți ia toți banii. Chestia asta m-a scos din pepeni. — Și ce dacă? am spus. Lua-o-ar naiba de treabă, ce treabă ai tu? Eu vreau să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-l conferă implicarea personală, trăirile neîngrădite, liber exprimate, așa cum a reușit să se manifeste tot mai mult, cu hotărâre și delicatețe, în celelalte volume publicate anterior celui prezentat acum: Strune de dor, Rochița cu buline și Flori dulci de cireșe amare. Dacă, înainte de a citi vers cu vers, ne propunem să parcurgem titlurile din volum, pentru o primă percepție, vom fi nedumeriți, inevitabil, cum de stau laolaltă poezii dedicate unor persoane („Mamei”, „Înger de iubire - pentru Sofia Maria”, etc), poezii cu
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
într-un poem al iubirii („Mamei”, „Înger de iubire”, „Aniversare”, Roua florilor”, „Dacă mă cauți”, „Tu să ierți”, „Rămâi”, De-aș fi...”, „Când voi veni...”, „Și dacă...”, Zi toridă”, „Floarea tinereții”, „Nostalgie”, „Așteptare”, „Umbra”, „Un alt fel de surâs”, „Dulce amar”, „Lacrimă de frunză” și altele). Acest poem al iubirii, sumă a versurilor din astfel de poezii, este ca un joc de lumini și umbre, dacă vreți, un evantai de stări de la dulce melancolie la amintiri dureroase, de la zâmbet sau râs
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
o să scriem istoria noastră împreună mult timp de acum înainte și că va fi, ca orice istorie care se respectă, una a învingătorilor. Profesor, Elena - Valerica Panaite CATEDRA DE SOCIO-UMANE Profesor, Adriana Stanciu Profesor, Constantin Petroșanu Motto: Rădăcinile educației sunt amare, dar roadele ei sunt dulci. (Aristotel) Filosofia, ca artă de a iubi sau ca artă de a muri, a suscitat întotdeauna interesul celor puțini, dar aleși, pentru că această dimensiune a cunoașterii umane comportă o viziune a posibilului, a devenirii și
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
tare-i târziu, Și n-am mai murit... Decor Copacii albi, copacii negri Stau goi în parcul solitar: Decor de doliu, funerar... Copacii albi, copacii negri. În parc regretele plâng iar... Cu pene albe, pene negre O pasăre cu glas amar Străbate parcul secular... Cu pene albe, pene negre. În parc fantomele apar... Și frunze albe, frunze negre; Copacii albi, copacii negri; Și pene albe, pene negre, Decor de doliu, funerar... În parc ninsoarea cade rar... Amurg Trec corbii - ah, "Corbii
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ce curg. Altfel Omul începuse să vorbească singur... Și totul se mișca în umbre trecătoare - Un cer de plumb de-a pururea domnea, Iar creierul ardea ca flacăra de soare. Nimic. Pustiul tot mai larg părea... Și-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt, - Și-nvinețit de gânduri, cu fruntea în pământ Omul începuse să vorbească singur... Panoramă Plângea caterinca-fanfară Lugubru în noapte, târziu... Și singur priveam prin ochene, Pierdut în muzeul pustiu... Și-n lumea ochenelor triste Mă prinse sinistre gândiri
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]