14,847 matches
-
grație, discreție și, neapărat, distincție. De o candoare creativă deloc mimată, poeta dovedește „un calm tensionat”. Marcel Pop-Corniș deslușește, desenând cu generozitate un posibil profil liric, „unele sensuri cvasiezoterice” chiar în versurile ei de început și detecta aici impersonalism și ample ritualuri cosmice, ceea ce conferă discursului „o formă euristică”. SCRIERI: Ecuație liniștită, București, 1985; Diminețile gândului, Timișoara, 1989; Scara lui Iacob, Timișoara, 1995; Noaptea romană, Târgu Mureș, 1997; Focul matematic, București, 1997; Confesor de tigri, Botoșani, 1998; Ultimul etrusc, Timișoara, 2002
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
literare”, „Cronica”, „România literară”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Revue roumaine”, „Steaua”, „Viața românească”, „Literatorul”, „Tribuna” ș.a. Istoric literar prin formație și structură, D. își concepe prima carte, monografia B.P. Hasdeu (1972; Premiul Uniunii Scriitorilor), după dihotomia tradițională viață-operă. Reprezentând cea dintâi cercetare amplă în domeniu, lucrarea beneficiază de o documentare deosebit de serioasă, iar concluziile la care ajunge autorul după explorarea întinselor și variatelor teritorii pe care enciclopedicul savant le-a străbătut sunt frecvent judicioase. Exegetul analizează detaliat și competent activitatea de istoric, scriitor
DRAGAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286843_a_288172]
-
perpetuau practicile păgâne de înmormântare, de origine veche getică. Elementele descrise mai sus evidențiază trăsăturile locale, romanice, ale civilizației din nordul Dunării. Caracterul predominant romanic al civilizației autohtone din regiunile extracarpatice, în secolele V-VII e. n., este o consecință a amplului și complexului proces de romanizare, care a cuprins treptat dar ireversibil întregul teritoriu carpato-dunărean, locuit de geți, deși regiunile extra-carpatice, Muntenia, Moldova, Basarabia nu au făcut efectiv parte din Dacia romană. În general, în secolele IV-VI, s-a amplificat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la creștinarea goților și altor popoare din regiunile stăpânite de ei a fost prezența în număr mare a captivilor romani, mulți dintre ei creștini și misionari ai noii religii. Fenomenul acesta al creștinării din secolele III-IV d. H. a fost amplu și a evoluat rapid, dovadă apariția lui Wulfila, misionar renumit al religiei creștine printre goții de la nordul Dunării de Jos, ajuns episcop, în 341. Wulfila se stabilește, în 348, cu un grup de creștini în sudul Dunării, dar nu abandonează
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
organizare politică, desfășurat pe fundalul realităților demografice și social-economice locale cunoaște o nouă treaptă superioară, definită prin extinderea teritorială a uniunilor de obști, pe cale pașnică sau militară și prin amplificarea funcțiilor interne și externe ale formațiunilor statale.21 Dezvoltarea social-economică amplă a întregii Europe, în jurul Anului 1000, a generat noi raporturi sociale și a dus la o nouă etapă a organizării politice. Acest proces este asemănător, ca formă și evoluție, în Europa estică, centrală și sud-estică, terminologia este comună pentru structurile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
contactelor (legăturilor) cu populația romanică din regiunea carpato-dunăreană și cu civilizația bizantină, slavii au primit numeroase influențe. Slavii, atât cei din nordul Dunării cât și cei din sud, după 602, în cursul secolului al VII-lea, au cunoscut un proces amplu de asimilare etnolingvistică, ca participanți la constituirea unei noi sinteze culturale, cu elementul traco-dac și roman.7 După această prezentare generală a slavilor, vom relua problematica lor și din alte perspective. Începuturile slavilor, consideră Iorga, pot fi limpezite doar parțial-ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Imperiu, dar nici nu aparține unui rege barbar. La fel stăteau lucrurile pentru românii din Pind și pentru "romanii" de pe țărmul adriatic.3 Istoricul problemei În legătură cu originea românilor, ca popor, cu locul lor de formare, s-a născut o controversă amplă care a continuat multă vreme. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, în 1781-1782, Fr. J. Sulzer lansa teoria imigraționistă, care avea să facă carieră într-o bună parte a istoriografiei. Dar în acel moment, teza continuității românilor în ținuturile carpato-dunărene
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
consacrate "miracolului istoric" reprezentat de poporul român, la care se adaugă câteva pagini despre "vlahii din Balcani și raporturile cu slavo-bulgarii". Istoricul francez examinând problema, mult dezbătută, a originilor poporului român, s-a văzut obligat să-și definească poziția în ampla controversă care-i opune, de mai bine de un secol, pe partizanii continuității celor ai imigrării. După ce cântărește argumentele fiecăreia din cele două teze, F. Lot înclina, încă de la început, în favoarea toriei imigrării: slaba colonizare a Daciei, după cucerirea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al XI-lea, în fâșia de câmpie din sudul Moldovei și estul Munteniei (Bugeac și Bărăgan), locuită de o populație autohtonă dar și de rămășițele pecenegilor și uzilor, nu se infiltraseră decât cete cumane neînsemnate. Ele nu inițiau acțiuni războinice ample, ci doar însoțeau expedițiile triburilor mai puternice ale cumanilor de pe Nipru. În timpul acesta, Bizanțul se afla în relații încordate cu nomazii, dar a acceptat ca cete cumane să servească ca mercenari în armatele sale, alături de pecenegi și uzi. Aceste trupe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de lansare a raidurilor de jaf și distrugere în sud-estul și vestul Europei. Campania militară împotriva Ungariei, din februarie-aprilie 1241, a fost un model de îmbinare între un obiectiv strategic foarte ambițios, o lovitură directă decisivă și operații auxiliare laterale ample pe spații întinse. Încă de la începutul lui 1241, în plină iarnă, mongolii au organizat două incursiuni în regiunile de margine ale Poloniei, în semn de recunoaștere. Dar, în martie 1241, o armată mongolă numeroasă s-a pus în mișcare, sub
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
epuizate și insuficiente, iar decizia de retragere era inevitabilă. Ar fi fost necesară o nouă campanie pentru a cuceri restul Europei, dar mongolii n-au riscat.19 În concluzie, campania militară de mare anvergură din 1236-1242 a avut drept urmare extinderea amplă a sferei de dominație a mongolilor spre apus. Teritoriile afectate de marea invazie mongolă nu au avut aceeași soartă (statut): ținuturile de câmpie de pe Volga inferioară și mijlocie și din spațiul ponto-caspic (dintre Marea Neagră și Marea Caspică) au fost efectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bine acest proces, este necesar să urmărim contextul sud-est european, evenimentele însemnate din prima și a doua jumătate a acestui secol care și-au pus amprenta asupra evoluției regiunilor noastre. Prăbușirea și destrămarea Imperiului bizantin a fost principalul eveniment cu ample consecințe asupra spațiului sud-est european, în prima jumătate a secolului al XIII-lea. Cucerirea Constantinopolului, în 1204, nu mai e concepută ca un accident istoric, ci ca un nou episod în deriva puterii bizantine. Eclipsa acesteia începuse la sfârșitul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1285, tătarii năvălesc "a doua oară" în regiunile ungare. Trebuie spus că pădurile ce acopereau Carpații răsăriteni și lupta românilor, sașilor, secuilor, care apărau trecătorile munților, îi descurajau pe mongoli, oameni ai stepei, să năvălească în Ungaria. Prima acțiune militară amplă spre Europa centrală, după marea invazie din 1241-1242, a avut loc în 1259, când armata emirului Burundai a invadat Polonia, străbătând mai întâi Haliciul. Mongolii au silit pe ruși, cumani și alte populații să-i însoțească în acest atac ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
după 1241. Faptul că în fruntea campaniei din 1285 se afla Tola Buga, nepotul hanului Mongke, și Noga, cel mai vestit general mongol, denotă că însăși conducerea Hoardei era implicată în expediție. Declanșarea expediției se încadra într-un plan mai amplu de acțiuni militare ce vizau Ungaria, Polonia și sudul Dunării. Mongolii au fost însoțiți în această campanie de cumani și ruși, și a fost efectuată de două corpuri (armate), unul condus de Tola Buga și altul de Nogai. Trupele mongole
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nobilă și retragere orgolioasă. La început, după cum o arată și prima sa carte, Un loc geometric (1973), domină natura lirică a autorului, dorința de-a recepta cultura prin filtrul propriei subiectivități, ca reflecție, și nu ca judecată de valoare. Notații ample, file de jurnal deghizat în glose savante, preocupări de estetică laolaltă cu puseuri de hedonism, dar și de activism în unghiul ierarhizării faptelor artistice. Volumul Citind sau trăind literatura (1976) vine după cinci ani de la marea cotitură din viața autorului
CULCER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286566_a_287895]
-
aplicate la poezia, proza și teatrul eminescian, opera lui Eminescu fiind privită ca un întreg. Criticul surprinde relația hermeneutică de la parte la întreg, întrucât el crede că întregul nu poate fi restituit folosind o grilă fragmentaristă, ci numai din perspectiva amplei și coerentei viziuni cosmogonice a lui Eminescu. C. a coordonat Dicționarul personajelor din teatrul lui I.L. Caragiale (2002) și a îngrijit și prefațat, pentru uz didactic, ediții din operele lui George Coșbuc, Iosif Vulcan, Ioan Slavici, Zaharia Bârsan, Liviu Rebreanu
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
tocmai literatura pe care se clădise această autoritate. Fără nici un gest care să atragă atenția asupra jocului dublu și cu un umor conținut, de tipul pince-sans-rire, în care excela. În prima fază a liberalizării, C. introduce în canon descrierea tematică amplă și onestă a operei, în funcție de câteva linii-forță. Arghezi este poetul „agatelor negre”, al „piscurilor mari de piatră”, al „credinței și tăgadei”, al „plugului”, al „florilor de mucigai”, al „boabei și al fărâmei”, al „horelor” și al „zmârcului”. După cum se vede
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
ei. Semnează I. Negoițescu (un fragment din românul Noul Werther), I. Neamțu (un fragment din nuvelă Remușcarea), I.D. Sarbu (Duminică, schița). Aici Lucian Blaga este prezent și cu fragmente din studiul Despre gândirea magică. Revista se impune și prin spațiul amplu acordat unui ciclu de articole și studii ce pun în valoare civilizația și cultură tradițională: Eugen Todoran (Eminescu, suflet și natura), Ovidiu Drimba (Despre ereziile poeziei noastre). Reține atenția articolul Critici și nuvele consacrate, în care Ovidiu Drimba pune în
CURŢILE DORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286606_a_287935]
-
vampirism al esenței”, o succesiune de „puncții” în măduva operei, un șir neîntrerupt de infidelități și devoțiuni. Lecturile criticului sunt variate. Nu ocolește domeniul clasic. În 1974, publică o Introducere în opera lui Ion Neculce, iar în 1977, o carte amplă de eseuri, Alianțe literare, despre I. L. Caragiale, Tudor Arghezi, Jonathan Swift, Duiliu Zamfirescu și Marin Preda (acesta din urmă analizat din unghiul romanului „total”). Bucuria lecturii încete (meditate) se vede și în Spațiul în literatură (1979), o carte de eseuri
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
pe care exilul intelectual românesc anticomunist din Franța a făcut-o să apară. Cuprinzând în medie 24 pagini șapirografiate, de dimensiunile unui caiet comercial, fiecare număr are sumarul extrem de riguros structurat. Se rezervă un spațiu larg știrilor, grupate în două ample compartimente: cele din străinătate și cele din țară, acestea din urmă, la rândul lor, având subdiviziuni de ordin politic, economic, militar-juridic, cultural, până la știrile diverse și chiar adnotările polemice și umoristice. Comentariile sunt în general mai puține și axate cu
CURIERUL ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286600_a_287929]
-
artă, publicat în „Făt-Frumos”, apoi, în 1908, în volum. La Vălenii de Munte, în 1909, tipărea placheta Poezii, epigrame și cugetări în proză, retipărită, cu puține adăugiri, în 1939. În 1914, editează volumul Opere complecte de M. Eminescu, cu un amplu studiu introductiv. În 1910, întemeiază, cu N. Iorga, Partidul Național Democrat, care nu dăinuie. După război, preocupările literare sunt abandonate aproape cu totul. Deputat și senator, C. înființează în 1923 Liga Apărării Național-Creștine, de extremă dreaptă, având ca organ de
CUZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286634_a_287963]
-
din New York. Poziția critică exprimată fără menajamente stârnind, pe de o parte, proteste, pe de altă parte, amenințări directe adresate lui, colaborarea începută la sfârșitul lui 1989 se va încheia un an mai târziu. Între ultimele texte apărute este și amplul eseu Bilanțul unei ere-lumină, redactat în 1982, dar publicat abia în 1991, în revista „Agora”. Eseul a provocat multe discuții în țară, fiind considerată scandaloasă negarea categorică a unei „direcții sau a unui punct de referință” în cultura română postbelică
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
colaborare cu logodnica sa, Hilary Wiesner, în engleză, publicate între 1988 și 1991, fie în reviste, fie în volumul La collezione di smeraldi (1989). Remarcabile nu doar prin calitatea lor literară, textele sunt concepute în sensul încifrării poetice a unui amplu florilegiu de motive mitico-religioase, filtrate adesea prin „pergamentul diafan” al emoțiilor vii ale scriitorului. Uneori, aluzii fine racordează universul ficțional la experiențele românești ale autorului (Limba Creației), alteori acesta apare ca un experiment în oglindă în raport cu mitanaliza: rescrierea mitului ca
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
mai bune. La fel se întâmplă cu tălmăcirile; mai ales cele din J.-M. de Heredia sunt departe de eleganța și subtilitatea originalului. Multe dintre schițele și nuvelele lui D. rescriu, în alt registru, încercările poetice. În unele narațiuni mai ample - Din amintirile lui Vlad și Răzvrătire (ce pare a fi un roman) -, rămase în paginile ziarelor, el încearcă să deseneze personaje mai complicate, cărora le împrumută din propriile experiențe, dar analiza e precară. Cursive, cu unele descrieri reușite și dialoguri
DAFIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286654_a_287983]
-
dintr-o perspectivă sociologică. Volumul de eseuri În scorbura din oglindă, apărut în 1997, cuprinde în cea mai mare parte comentarii la opera lui Mihai Eminescu, în special cea jurnalistică, dar și la contribuția filosofică a acestuia, discutate într-un amplu context al mișcării ideilor filosofice pe plan național și universal la finele secolului al XIX-lea. În sumar, figurează și alte studii, consacrate lui P.P. Negulescu, Vasile Băncilă, Athanase Joja, Tudor Vianu, Eugeniu Sperantia ș.a. Pe lângă eseuri literare, D. semnează
DANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286680_a_288009]