8,321 matches
-
melodramatică" a lui Zola însuși). Cu alte cuvinte, dacă "esența" ("conținutul", "sufletul", "viața") literaturii e de natură tragică, expresia sa literară trebuie să ia forma (teatrală) a comediei. De fapt, toate bucățile din volum ilustrează un același gen de conflict (aparență versus esență), într-o gamă variată de situații și personaje-tip, pe fondul unei narațiuni cu deznodământ previzibil, care spulberă, pedagogic, "iluzia" (ipostaziată ca "minciună" sau "vis", dar și ca... "teatru" ori "melodramă"). De pildă, în "schița dialogată" Suflete de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ei? Cam greu să mă convingi s-o suprim. Am pus-o întâi ca o diversiune picantă într-o situație cam monotonă, ce se prelungea prea mult. Am pus-o în convingerea că e scrisă cu decență, și că toată aparența de libertinaj cuprinde un simbol și în gestul femeii ceva august și măreț"171. Din răspunsul epistolar al lui Lovinescu rezultă că importanța scenei cu pricina ar fi, mai întâi, de ordin psihologic, justificând definiția romanului ca text ce-și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
reflexiv-diaristice, mai monotone prin însăși natura lor digresivă, și episoade melodramatice, prinse ca-n basorelief, cu un marcat potențial simbolico-sugestiv. Merită reținută de asemeni, drept procedeu lovinescian marcă înregistrată, și convertirea în cheie gravă a materialului anecdotic, "ușurel" ("diversiunea picantă", "aparența de libertinaj"), care, utilizat "cu decență", poate sugera "ceva august și măreț". Mai mult, scena în cauză, de o teatralitate indiscutabilă, are într-adevăr un rol esențial în roman, pentru că face trecerea de la partea expozitivă, bazată îndeosebi pe retrospecție, la
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mișcă munții din loc"). Diomo face așadar elogiul pasiunii dezlănțuite ("un lucru tot atât de singular și de grandios ca erupția unui vulcan"), în numele căreia condamnă fără drept de apel duplicitatea femeii sinucigașe ("Compasiunea și iubirea nu și-au împrumutat decât numele și aparențele, pentru a legitima interesul și desfrâul"). După cum se observă lesne, prozatorul explică psihologia erotică a individului prin factorul rasial (numai un fanariot degenerat poate "simți" atât de "enorm"!). Fascinată de înflăcărata perorație a pasionalului bărbat, modelat pe tiparul lui Pașadia
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Dramatis personae". 56 Hans Robert Jauss, op. cit., p. 171. În același sens, esteticianul nuanțează ideea, sesizând o diferență semnificativă între concepțiile celor doi filozofi elini: "Dacă, după Platon, arta corupe, căci în calitate de mimesis phantasmatos creează doar o imagine înșelătoare a aparenței senzoriale, o imitație a imitației, acest defect ontologic pare să reprezinte pentru catharsis-ul aristotelic, din contra, avantajul unei experiențe estetice, propria ei interesare dezinteresată" (ibidem). 57 Vezi și comentariile lui Antoine Compagnon referitoare la teoria mimesis-ului, cu trimitere la
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
283. 84 Idem, p. 278. Liderul Școlii de la Konstanz afirma că importanța "revoluției" lui Flaubert în istoria reconfigurării conceptului de "mimesis" constă în insolitarea percepției, care dezvăluie cititorului "dependența experienței de clișeele de limbaj", în timp ce, "prin fenomenalizarea acțiunii, se dezvăluie aparența teleologică a desfășurărilor istorice, zdruncinând astfel încrederea pozitivistă în transparența cauzală a universului" (idem, p. 159). Aceeași idee o întâlnim reformulată, din perspectivă psihanalitică, în clasicul studiu semnat de Marthe Robert, Romanul începuturilor și începuturile romanului, traducere de Paula Voicu-
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
selecția antologiei de Adriana Babeți, Editura Polirom, Iași, 1995. Adriana Babeți subliniază faptul că dandysmul e o "doctrină a diferenței", pentru că "afirmă orgolios dorința de a se delimita, de a fi mereu altfel". Totodată, dandysmul e și o "doctrină a aparenței" astfel, "a trăi și a muri în fața unei oglinzi, agățat, prins, pe viață și pe moarte, în capcana suprafeței reflectante, în apa înșelătoare a unei imagini fără densitate, îndrăgostit de acea aparență, simulacru al realului iată a doua mare deviză
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
altfel". Totodată, dandysmul e și o "doctrină a aparenței" astfel, "a trăi și a muri în fața unei oglinzi, agățat, prins, pe viață și pe moarte, în capcana suprafeței reflectante, în apa înșelătoare a unei imagini fără densitate, îndrăgostit de acea aparență, simulacru al realului iată a doua mare deviză a dandy-ului" (Adriana Babeți, "Studiu introductiv", în op. cit., pp. 16-17). 171 Scrisoare către Elena Farago, 23 octombrie 1912, în E. Lovinescu, Scrisori și documente, ed. cit., p. 145. 172 Mitul lui
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pp. 125-143). 182 E vorba despre o poetică teatral-melodramatică, bazată pe construcția episodică, cu intriga amplificată circular, ca o succesiune de "tablouri" semiautonome, până la climax-ul gândit să închidă efectiv textul, fără "epiloguri" sau alte adaosuri inutile. 183 În ciuda înșelătoarelor aparențe, formula Bildungsromanului nu se potrivește așadar deloc cu poetica romanului-ciclu lovinescian. 184 Ioan Holban, op. cit., p. 64. 185 Ioan Holban, op. cit., p. 65. 186 Idem, p. 68: "[...] înainte de a-l iubi pe Andrei, Lulù se îndrăgostește de imaginea acestuia reflectată
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
rîndul celor mai moderați "apărători ai revoluției", de a opune o barieră legală tăvălugului justiției populare. Neîndoielnic, acestei "legalități" îi corespunde, pe 24 mai, masacrarea ostatecilor de la Roquette a lui Darboy, a lui Deguerry, a președintelui Bonjean precedată de toate aparențele ordinii revoluționare. Pe 26 mai sînt asasinați alți ostateci la Roquette și la Belleville, pe stada Haxo; apoi, pe 27, se petrece uciderea dominicanilor la Arcueil. Pe de altă parte, armata de la Versailles, primind fără îndoială ordinul de a semăna
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
continua lupta noastră... Fără acordul nostru, celelalte popoare arabe nu pot face nimic. Deci nu vom consimți niciodată la o soluționare pașnică..." (citat de Christofer Dobson, Septembre noir, pag. 51-52). Atentatele teroriste din Orientul Apropiat vor constitui, cel puțin în aparență, tot atîtea incitări la un război mondial. Ele sînt totuși destinate să atragă atenția opiniei politice internaționale și asupra acestei părți a lumii, în timp ce alte acțiuni, mai importante în planul stategiei mondiale, se desfășoară în altă parte, în Africa, de
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
a lăsat prinsă în capcana propriului liberalism, gata să accepte orice pentru a nu risca să fie acuzată de autoritarism, bolnavă de o culpabilitate confuză în mod savant întreținută -, gata să susțină tot ce pare că poate să ofere "o aparență justificatoare conștiinței burgheze" (Jacques Ellul, Métamorphose du bourgeois, pag. 41). În plus, burghezul aureolează personalitatea criminalului așa cum și-l imaginează plecînd de la propria-i reflectare. De aici încolo, este meseria specialiștilor, infiltrați în toate mediile, și în special în mass
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
aceleiași mașini de scris, a caracterelor balistice ale unei arme sau prin natura unui explozibil. Dar acestea sînt obiecte transportabile, relativ ușor de ascuns. În spate, se află trei țări, așezate două și una, așa cum spune arta heraldică: două în aparență devenite "satani" oficiali ai unei părți a Occidentului, a treia în umbră, înmulțind acolo unde poate ambasadele care devin niște citadele. În aparență, există "o lume liberă", după numele pe care și-l dă, împărțită ca un mozaic între țări
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
ascuns. În spate, se află trei țări, așezate două și una, așa cum spune arta heraldică: două în aparență devenite "satani" oficiali ai unei părți a Occidentului, a treia în umbră, înmulțind acolo unde poate ambasadele care devin niște citadele. În aparență, există "o lume liberă", după numele pe care și-l dă, împărțită ca un mozaic între țări care dezaprobă terorismul, dar care vînd arme altor țări care, fie îi ajută pe teroriști, fie le revînd altor țări care, la rîndul
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
Așadar, dincolo de aspectele, să le spunem „vizualizate”, concret identificabile prin cuvînt și gest, compoziția, pe care o cunoaștem după formele conservate în colecții, ascunde, ca orice fapt de cultură de mare tradiție, elemente ermetizate, greu decriptabile. Ea se arată, în aparență, simplă și la îndemîna oricui. Individul grăbit și fără îndrumarea de rigoare riscă să nu întrezărească nicicînd calea care să ducă spre esența problemei. E mai comod și mai profitabil, într-un sens sau altul, să te oprești la suprafața
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
întrezărească nicicînd calea care să ducă spre esența problemei. E mai comod și mai profitabil, într-un sens sau altul, să te oprești la suprafața lucrurilor, la amănunte devenite „nesemnificative”, eventual să le bagatelizezei cu umor, decît să treci dincolo de aparențe și să constați, „pe viu”, că ele sunt prea adesea înșelătoare. Miorița constituie tocmai un caz tipic de aparență înșelătoare. A susține că nota caracteristică a poemei ar fi un simplu conflict profesional între ciobani, cum se mai întîmpla în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
altul, să te oprești la suprafața lucrurilor, la amănunte devenite „nesemnificative”, eventual să le bagatelizezei cu umor, decît să treci dincolo de aparențe și să constați, „pe viu”, că ele sunt prea adesea înșelătoare. Miorița constituie tocmai un caz tipic de aparență înșelătoare. A susține că nota caracteristică a poemei ar fi un simplu conflict profesional între ciobani, cum se mai întîmpla în lumea satelor intrate pe calea istorierii, că unul dintre ei a dat bir cu fugiții de frica celorlalți doi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
perechile de protagoniști, dar simbolistica incifrată în bi-unitatea viață-moarte cunoaște un curs semantic greu de urmărit în variantele sale culturale. Iată de ce mi se pare riscant să se facă simple apropieri tematice, între personaje, cutume, aspecte narative. Formele înșeală prin aparențe. Din păcate, se face prea adesea apel la studii (de largă audiență, de altfel) în care personajele sunt citate în serie cînd se vorbește despre mituri ale vegetației, fără să se întrezărească deschiderea antropologică a lor, cu elemente de gîndire
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Iltasadum), zeiță a frumuseții la regii din Isin și Larsa. Este un amănunt care arată cît de greu se armonizează culturile între ele (sau aceeași cultură, în interiorul ei, de la o epocă la alta) și cît de înșelătoare pot fi jocurile aparențelor. A spune despre Afrodita că este o divinitate a frumuseții înseamnă a recunoaște, cu premeditare, un adevăr general acceptat, fără a ține cont de alte aspecte care, în fond, dau nota caracteristică a eroinei. Ne mărginim la simpla operație de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Curtea este plină de cavaleri veniți din toată lumea, doar să se întreacă în orgolii și în turniruri nefolositoare. Au uitat de scopul adevărat al venirii lor acolo, de a se jertfi pentru gloria Graalului. Doar Parsifal, un cavaler rătăcit în aparență, din familia lui Don Quijotte, un Călin Nebunul din poveștile noastre, reușește să înlăture starea de criză și de moarte, întrebînd în dreapta și în stînga unde este Graalul, potirul sfînt din care a băut Iisus Hristos în clipa cînd se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de Sfînta Duminică, numai ciocîrlanul șchiop poate fi de folos eroului de basm. Pasărea are și ea un orizont întins și, mai ales, tainic, de cunoaștere a lumii văzutelor și nevăzutelor. Taina o deține adesea cel modest, cu înfățișare, în aparență, precară. Poate acest adevăr mitic l-a avut în vedere păstorul din varianta de mai sus. Deși dă impresia de uniformitate, corpusul de texte alcătuit de Adrian Fochi se pretează, totuși, la comentarii interesante și mai poate dezvălui surprize. O
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
scaldă, busuiocul ajută la transsubstanțializarea corpului pămîntesc al omului, îl întărește pe dalbul de pribeag, în lunga lui călătorie, cu puterea mirosului ales. E de observat, în continuare, că lipsește setul de elemente culinare (zahăr, lapte, miere). Asta numai în aparență. Simbolismul alimentar ia chipul de „pom” al abundenței. Este „pomul” sau „pomul mortului”, confecționat special, în asemănare cu oricare din grădina de lîngă casă, măr, prun, păr și care face fructe „bune de mîncat”. El figurează la vedere, printre pomeni
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fie concordante în linii generale. O cercetare nu o exclude neapărat pe alta, ceea ce mi se pare firesc într-un domeniu atît de complex ca acela al științelor etnologice, unde materiile se aseamănă, se interferează, uneori chiar se opun în aparență (nuntă/moarte, vară/iarnă, lumea „de aici”/lumea „de dincolo”, Eros/Thanatos), pentru a se ajusta în planurile „de adîncime”. În multe asemenea cazuri diversitatea în problematica Mioriței (am în vedere: folcloristică, etnografică, mitologică, literară, estetico-filosofică) a scos la iveală
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pară că are calitățile cerute de popor: cinstea, onestitatea, mila, credința, însă în realitate îi pot fi chiar dăunătoare. Important e să știe să-și realizeze o imagine după cerințele oamenilor, deoarece sunt puțini aceia care știu să citească dincolo de aparențe. Un bun conducător trebuie să știe la nevoie să facă răul. Concluzia este că “un principe și mai ales un nou principe” se va afla deseori - nu doar întămplător - în situația de a acționa în mod necesar “în contra umanității” dacă
Scopul scuză mijloacele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2271]
-
pară că are calitățile cerute de popor: cinstea, onestitatea, mila, credința, însă în realitate îi pot fi chiar dăunătoare. Important e să știe să-și realizeze o imagine după cerințele oamenilor, deoarece sunt puțini aceia care știu să citească dincolo de aparențe. Un bun conducător trebuie să știe la nevoie să facă răul. Concluzia este că “un principe și mai ales un nou principe” se va afla deseori - nu doar întămplător - în situația de a acționa în mod necesar “în contra umanității” dacă
Scopul scuză mijloacele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2273]