89,637 matches
-
În toate direcțiile, atent la prezența oricărui vapor, ba chiar În timpul zilei se oprea de două ori din orice treabă pe care o avea de făcut și se ducea să se Încredințeze că nici o corabie cu pînze nu-și făcea apariția la orizont. În sfîrșit, nu avea să știe niciodată la cît timp după aceea - căci timpul era ceva care Încetase să mai existe pentru el -, observă cu bucurie cum o balenieră murdară de mare tonaj se Îndrepta direct spre centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îi scalde obrajii, simțindu-se mai În primejdie și mai singur decît cel mai speriat copil din lume. Astfel se scurseră două luni lungi, și de-acum albatroșii uriași părăsiseră insula, zburînd către miazăzi, cînd din aceeași direcție Își făcu apariția vela desfășurată și semeață a unui vapor de mare tonaj. Oberlus Îl zări primul, cocoțat cum era În turnul lui de veghe aflat pe culmea abruptă a falezei, și aproape imediat porni În căutarea prizonierului său, care săpa pămîntul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
spre coasta apuseană, Îndreptîndu-se drept spre golf, În timp ce lăsau În jos pînzele și aruncau ancora În apele lui liniștite și adînci. Dar cînd catargul de la prora nici nu lăsase bine În urmă capul dinspre soare-apune, iar numele balenierei Își făcu apariția - clar zugrăvit, semeț și provocator - pe mura de la tribord, Iguana Oberlus simți cum o izbucnire de ură Îi străpungea pieptul și ceva foarte asemănător unui curent electric Îi străbătea șira spinării. María Alejandra! María Alejandra, vaporul pe care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de sus ale navei, Într-o Încercare disperată de a găsi o ieșire, dar María Alejandra era o balenieră veche, construită cu conștiinciozitate, obișnuită dintotdeauna să reziste la atacurile unei mări Învolburate. Ascuțișul celui mai greu topor abia Își făcuse apariția la cîțiva centimentri deasupra liniei de plutire, cînd bărbatul care-l ținea Îl lăsă să cadă, pierzîndu-și puterile și cunoștința din pricina fumului care pătrundea prin toate crăpăturile punții. Cei patruzeci de bărbați muriră asfixiați cu mult Înainte ca scheletul navei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se simțea rănită și Începea să Înoate cu disperare, fugind de moarte. - Acolo suflă! Încă Îi mai răsuna În urechi strigătul excitat al omului de cart care, din gabie, arăta cu mîna spre punctul În care marele cetaceu Își făcuse apariția, și acela era, fără Îndoială, cel mai vesel și mai minunat dintre strigăte, singura frază care reușise vreodată să deștepte un ecou În sufletul lui, căci Începînd din clipa, În care căpitanul ordona „Bărcile la apă!” și sărea imediat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Carmen drept o clasică frumusețe creolă, dar era evident că nu exista În Quito - și nici În tot ceea ce fusese odinioară Regatul Nordului - o fată pe care s-o pețească mai mulți bărbați, nici care să trezească, prin simpla ei apariție, pasiuni mai Înflăcărate. Pentru toate acestea, după cum era de așteptat, la optsprezece ani, Carmen de Ibarra Îl alese pe unul dintre multiplii ei admiratori și se hotărî să se mărite cu Rodrigo de San Antonio, cel mai chipeș, arogant, simpatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
părul negru șiroindu-i de apă și căzîndu-i pe umeri, cu pielea arămie și udă reflectînd flăcările, cu ochii imenși și Întunecați strălucind de dorință, atît lui Diego Ojeda, cît și bărbatului care pîndea din Întuneric li se păru că apariția Niñei Carmen În acel moment era cea mai minunată și mai incredibilă din tot ce se putea imagina. Se lungi pe pătură, Își Înclină capul și Îi zîmbi lui Diego Ojeda, care Începu s-o mîngîie tremurînd, uimit fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rochie de dantelă... Înghițindu-și mînia și ura, dar supusă și mulțumită, Niña Carmen Îi dădu ascultare, cu toate că sîngele care continua să-i curgă din nas Îi intra și În gură. Bărbații rămaseră surprinși de prezența femeii care Își făcu apariția brusc, Într-o dimineață luminoasă, Îmbrăcată În pantaloni bărbătești, cizme strînse pe picior și o cămașă marinărească largă, care lăsa totuși să se ghicească rotunjimea pieptului ei superb, ridicat și ferm. Dintre cei patru sclavi, Knut și Mendoza nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Întîrzie cîteva minute, dar În cele din urmă, incitat, marinarul strigă la rîndul lui de la Înălțime: - Îl văd, domnule... Ne face semne... S-ar putea să fie un naufragiat. Aproape imediat, ușa cabinei căpitanului se deschise și acesta Își făcu apariția În prag, Îmbrăcat sumar și cu o față deloc prietenoasă: - Nu se poate dormi În liniște pe vaporul ăsta blestemat? exclamă el, punînd mîna pe telescopul ofițerul trei. Ia să vedem! Unde naiba e naufragiatul ăla? Elliot Caine Întinse brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
numeros, oaspeții ei, argintăria și cristalurile și tulumbele de pompieri care se apropie. Asta-i lumea în care trăim. Condițiile se schimbă și noi ne schimbăm odată cu ele. Așa că, sigur, spectacolul ăsta o să fie despre Brandy, prezentat de mine, cu apariția extraordinară a lui Evelyn Cottrell și-a virusului HIV. Brandy, Brandy, Brandy. Sărmana și trista de Brandy întinsă pe spate, Brandy atinge gaura prin care i se scurge viața pe podeaua de marmură și zice: — Te rog. Povestește-mi viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
bucura de un asemenea privilegiu și, literalmente, se bucura. Știa că Mihail putea fi văzut în fiecare zi sau aproape în fiecare zi la Capșa ori la Athénée, dar nici prin gînd nu i-ar fi dat să-și facă apariția într-un asemenea loc atunci cînd Mihail era acolo. Din cel puțin două motive, unul, că era împotriva regulamentului, de fapt a regulamentelor, și cel scris și cel nescris, însemna să facă nu doar un gest nefolositor, ci chiar unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
K.F. a făcut un gest nelămurit, putea fi un fel de a ieși din întrebare ori o invitație să ia loc. Desigur că s-a așezat, un pas făcut, un loc cîștigat. "A, nu, dar știți, domnule adjutant, uniforma. Întotdeauna apariția unei uniforme produce neliniște. Desigur, poate fi neliniște bună, dar și una rea. Sper că nu este cazul!" Radul Popianu se putea considera fericit. Exista deja un subiect de conversație. Nici nu-și închipuise că lucrurile vor merge atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în aceeași rochie de catifea vișinie, ca o flacără întunecată ce alunecă de ici-colo, apărînd exact în locul în care îți arunci privirea, după ce îndrăznise totul s-a liniștit în el. Și el auzise, o vreme chiar i se păruse că apariția în somnul său a guvernantei se datora acestui fapt, auzise că în jurul prințului totul începe să freamăte, se trezește, furnică, dă colț. Pînă și vinul începea să fiarbă în butoaie la cele mai neașteptate intervale. Din cauza asta Hariton se dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
șters-o englezește, lăsînd Vladia să-și vadă în continuare de molcomirea ei. Dar asta nu însemna cîtuși de puțin alungarea, ci doar plecarea lui Pangratty. La sfîrșitul verii următoare era în firea lucrurilor ca Șerban Pangratty să-și facă apariția pe cerul așezării, bîzîind cu motorașul lui ca o albină uriașă, să se așeze pe aerodromul de pe dealuri și să coboare înconjurat de o turmă de copilandri care stîrnesc praful în jurul lui, cu jacheta și casca de piele în mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
neașteptat. Mai neașteptat chiar decît a fost hotărîrea de altădată a prințului de a petrece iarna în Vladia. Șerban Pangratty n-a venit, în schimb pe drumul de care, într-o trăsură închiriată cu ziua din Comana, și-a făcut apariția un colonel în retragere, că era colonel se vedea după uniformă, iar că era în retragere te lămureai văzîndu-l. Un colonel de aviație, supt la față, cu ochii negri și adînciți în orbite, cu o strălucire de cărbune proaspăt, mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aceia care nu prea dau doi bani pe viața lor! Eh, dacă l-a luat gura pe dinainte, n-avea mare importanță. Important era să știe Radul Popianu de ce anume veniseră cei doi eroi în Vladia și mai ales dacă apariția lor, ca prieteni și chiar emisari ai prințului, atingea în vreun fel înțelegerea sa cu domnișoara K.F., iar cel mai important era să afle dacă planul lor de a se odihni, de a-și vedea de sănătate chiar în Vladia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
supăra foc dacă ar intra nepoftit în conversație. Așa că rămase în preajma lui Corvino și a ministrului Popa. Poate era chiar mai cu folos pentru misiunea sa, își zise, mai mult spre a-și găsi un alibi. Din spate își făcu apariția Basarab Cantacuzino, era transpirat, dar mulțumit, toată lumea avea ce bea și mînca, pînă la urmă în orice petrecere asta contează cel mai mult! "Merge, merge?", întrebă gazda asemenea țăranilor cînd se întîlnesc cu un cunoscut și nu prea au ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar dacă se întîmpla așa ceva în cadrul Serviciului, totul rămînea ascuns ochiului public, ascuns chiar și celor din Serviciu, doar cîțiva inițiați își puteau da seama că un agent a fost uitat pentru că în referatele centralizatoare pseudonimul acestuia nu-și mai făcea apariția. Dar tot atît de bine se putea ca omul să fi răposat ori să-și fi schimbat zona de acțiune. Erau secrete care nu ademeneau pe nimeni dintre cei care știau că există. Oamenii săi erau dintre cei mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fost decît meritul întîmplării ca prohodul să nu i se cînte de-adevăratelea lui Pangratty, apoi grevele mai dese decît sărbătorile, procesele politice și cele de pe urma războiului, fuseseră destule și surprizele, întorsăturile de frază, conversiunile, disparițiile de pe scena politică ori aparițiile fulminante. Iar Serviciul trebuise să știe tot despre toate și încă un pic pe deasupra. Ei bine, pînă la acest "pic pe deasupra", totul era bine și frumos. Oamenii săi erau capabili, talentați, atenți, muncitori. N-aveau somn, n-aveau odihnă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îngrijorare ce pînă atunci fusese cu totul străină de el. Orice s-ar fi întîmplat la Vladia n-ar fi putut să-l îngrijoreze așa credea, așa crezuse, pînă în acea primăvară cînd în așezarea dintre dealuri și-a făcut apariția colonelul de aviație, în rezervă, August Stoicescu, împreună cu maiorul Stavri. Orice noutate în Vladia tulbura în felul său echilibrul, liniștea așezării. Reușise pînă atunci să țină sub control situația, cu prințul Pangratty ieșise ușor la liman, cu domnișoara K.F. ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Bîlbîie plecase, el nu era chiar dintre aceia care să agite apa Vladiei, din contra, restul fuseseră fleacuri. Și, dintr-o dată, intrarea în viața tîrgului a celor doi militari, instalați într-o aripă a vilei Katerina, îl dăduse peste cap. Apariția lor îl determinase să ia două hotărîri, prima fusese aceea de a relua vizitele la vilă, cinci ani, de la plecarea prințului, nu pusese piciorul acolo, de a relua vizitele și de a întreține conversație cu K.F., ceea ce nu era chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tavă de argint vechi, frecat cu îndîrjire. Oare K.F. l-o fi lustruit în așteptarea lui? Și-a dat seama că dorește prea mult și încurcă situațiile, el a fost cu adevărat cel care a vrut să o vadă și apariția celor doi ofițeri în rezervă mai mult decît l-a îngrijorat pe adjutant l-a bucurat pe Radul Popianu. Și-a dres vocea, K.F. îl privea îngăduitoare, cu ochii strălucind, dar nu din cauza interesului cu care aștepta ca Radul Popianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
boală te obișnuiești. De aceea cred că mai potrivit este să ai răbdare, pînă la urmă tot vor coborî în Vladia. Atunci, ei bine, atunci..." Într-adevăr, n-a trebuit să aștepte prea multe zile pînă cînd și-au făcut apariția pe Strada Mare colonelul Stoicescu și maiorul Stavri. K. F. avusese dreptate, trebuia să-i lase să coboare în Vladia, o dată ajunși acolo totul se schimba, devenea de înțeles. Ceea ce n-a înțeles însă a fost replica lui K.F. atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a fost să se dezbrace gol pușcă, nu era singur, ci o întreagă companie, două sute de oameni, toți să se dezbrace și să stea aliniați, să aștepte inspecția. Și inspecția a executat-o chiar comandantul școlii, care și-a făcut apariția în uniformă de gală, cu stilet regulamentar la centură. Atunci, nu doar el, atunci, toți cei două sute s-au simțit niște ființe mizerabile, niște viermi, lipsiți de orice apărare a propriei persoane. Erau toți o apă și un pămînt. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Viscreanu. A expediat raportul pe calea obișnuită, rugîndu-l adică pe domnul Iacobovici să depună la biroul de informații al unității plicul sigilat cu ceară roșie și șnur, conform regulamentului. Nu scrisese mare lucru, doar că în localitate și-au făcut apariția doi ofițeri în retragere sau poate în rezervă care au intenții destul de energice în tulburarea ordinii publice, solicitând instrucțiuni în acest caz deosebit, avîndu~se în vedere că e vorba de persoane militare. N-a primit nici un fel de instrucțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]