16,557 matches
-
Î)tc "ApartenenȚĂ (sentiment de ~)" Noțiunea de sentiment de apartenență este utilizată fie ca atare, fie sub diverse forme apropiate În numeroase lucrări despre identitate. Astfel, Într-o lucrare de sinteză coordonată de Jean-Claude Ruano-Borbalan (Ruano-Borbalan, editor, 1998), pentru cuvântul-cheie apartenență, indexul face trimitere la toate capitolele cărții și la majoritatea coautorilor. Alex Mucchielli (Mucchielli, 1986) intitulează „Sentimentul identității” (sublinierile ne aparțin) capitolul VI al lucrării sale apărute În colecția Que sais-je?, iar Bernd Krewer vorbește despre „apartenența culturală” (Krewer, 1994
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
1998), pentru cuvântul-cheie apartenență, indexul face trimitere la toate capitolele cărții și la majoritatea coautorilor. Alex Mucchielli (Mucchielli, 1986) intitulează „Sentimentul identității” (sublinierile ne aparțin) capitolul VI al lucrării sale apărute În colecția Que sais-je?, iar Bernd Krewer vorbește despre „apartenența culturală” (Krewer, 1994, p. 171). Termenul de apartenență este folosit În mod sistematic ca substitut sinonim pentru identitate, conștient sau nu, de mulți autori, atunci când este vorba de o identitate colectivă (cf., de exemplu, Camilleri, 1998a și b, sau Gresle
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
toate capitolele cărții și la majoritatea coautorilor. Alex Mucchielli (Mucchielli, 1986) intitulează „Sentimentul identității” (sublinierile ne aparțin) capitolul VI al lucrării sale apărute În colecția Que sais-je?, iar Bernd Krewer vorbește despre „apartenența culturală” (Krewer, 1994, p. 171). Termenul de apartenență este folosit În mod sistematic ca substitut sinonim pentru identitate, conștient sau nu, de mulți autori, atunci când este vorba de o identitate colectivă (cf., de exemplu, Camilleri, 1998a și b, sau Gresle et alii, 1994, p. 173, care definesc identitatea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Identitatea poveștii dă identitate personajului”, Ricœur, 1991, p. 175), și aceasta pentru că povestea vieții induce conștientizarea: conștientizarea păstrării identității personajului care acționează de-a lungul timpului (Gilbert, 2001, p. 162). În general și ca o primă aproximare, definim sentimentul de apartenență drept „conștiința individuală a Împărtășirii uneia sau mai multor identități colective” și deci „conștiința de a aparține unuia sau mai multor grupuri de referință” cu care individul a ajuns să aibă În comun un anumit număr de trăsături identitare (valori
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
aparține unuia sau mai multor grupuri de referință” cu care individul a ajuns să aibă În comun un anumit număr de trăsături identitare (valori, modele comportamentale și interpretative, simboluri, imaginar colectiv, cunoștințe Împărtășite În cadrul grupului etc.). Însă locuțiunea sentiment de apartenență, precum și conceptul de identitate colectivă pe care Îl implică merită să fie studiate mai Îndeaproape. Procesul de identificare și construirea sentimentului de „sine” Un astfel de sentiment se construiește printr-un proces de identificare cu trei dimensiuni: identificarea celuilalt, identificarea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
spune, parafrazând celebra maximă a Școlii de la Palo Alto („Nu putem să nu comunicăm”), afirmație Întru totul pertinentă, de altfel: celălalt emite În permanență, conștient sau nu, semne pe care le interpretăm și cu ajutorul cărora Îl identificăm, atribuindu-i o apartenență. Din acest punct de vedere, limbile disponibile joacă un rol major, nu doar fiindcă fac posibile anumite relații sociale (și imposibile pe altele), ci mai ales pentru că variațiile lor au semnificații identitare (de laidiolectul individual la sociolectul colectiv). Fiecare grup
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
produc astfel „categorii identitare” proprii, un repertoriu evolutiv și de referință În care Îi „clasăm” pe ceilalți, adică În funcție de care atribuim o anumită identitate (printre altele), din care deducem anumite semnificații. În acest sens, identitățile la care trimit sentimentele de apartenență sunt reprezentări sociale, „cunoștințe elaborate și Împărtășite” colectiv și empiric, care țin În egală măsură de cunoaștere și de ideologie (Moliner et alii, 2002, pp. 11-12). Categorisirea identitară pare a se realiza În principal pornind de la o percepție contextuală globală
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și reproduce. Totuși, o asemenea definiție a identificării, care „desubstanțializează” identitatea (Poutignat și Streiff-Fenart, 1995, p. 140), nu merge până la a considera că aceste identități sunt lipsite de stabilitate (În timp, dar mai ales În spațiu) și că sentimentele de apartenență colectivă nu sunt decât strategii ad hoc ale unor indivizi reuniți doar din interes sau printr-o alegere rațională (aceasta ar fi o viziune situaționistă extremă, foarte greu de susținut). Căci comportamentele și atitudinile fiecăruia În cadrul unei interacțiuni sunt În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
acest sens, așa cum arăta George Mead, „conștiința de sine nu este o pură producție individuală, ci rezultatul unui ansamblu de interacțiuni sociale În care este implicat individul” (Lipiansky, 1998b, p. 143). Însă nu este suficient să avem un sentiment de apartenență pentru ca această identitate să devină efectivă (acest sentiment nu se poate forma În mod izolat la un individ): ea există numai În măsura În care este percepută și recunoscută de către ceilalți. Nu putem pretinde că ajungem la ea și că aparținem grupului pe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
eu aparțin aceleiași entități; ă dacă, pe cale de consecință, Îmi oferă sau Îmi impun modelul lor, identificându-mă astfel cu ei (Lipiansky, 1998a, p. 25); ă și, În sfârșit, dacă alte persoane, care nu aparțin grupului, recunosc existența acestuia și apartenența mea la grup... (Poutignat și Streiff-Fenart, 1995, p. 155 și urm.). Nu Înseamnă neapărat că toți actorii acestei rețele de recunoașteri reciproce trebuie să fie Întru totul de acord asupra tuturor definițiilor identitare: pot exista (și cel mai adesea chiar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
puțin importante, În funcție de punctul de vedere adoptat. „Exo-identificările” (cele realizate din afara grupului În discuție) au tendința de a generaliza foarte schematic și de a produce stereotipuri (În raport cu care se situează fiecare membru al grupului), cu atât mai mult cu cât apartenențele multiple sunt cel mai adesea ignorate În acest caz. Nu este mai puțin adevărat că astfel se ajunge la identificarea acestor grupuri drept „idealtipuri”. Așadar, o identitate, chiar și una individuală, se construiește și se trăiește printr-un sistem complex
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
puțin adevărat că astfel se ajunge la identificarea acestor grupuri drept „idealtipuri”. Așadar, o identitate, chiar și una individuală, se construiește și se trăiește printr-un sistem complex de relații comparative. Acest proces permite o distincție clară Între grupurile de apartenență și grupurile de referință. În cazul al doilea, individul „extrage modele” din asemenea grupuri, pentru că nu le cunoaște decât În mod indirect, Încearcă să li se integreze, dar (temporar sau definitiv) fără a reuși (Lipiansky, 1998a, p. 25; de Queiroz
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mod indirect, Încearcă să li se integreze, dar (temporar sau definitiv) fără a reuși (Lipiansky, 1998a, p. 25; de Queiroz și Ziolkovski, 1994, p. 51). Așa se face că francofonii din comunități „periferice” (belgiene, canadiene, africane etc.) pun În balanță apartenența lor efectivă la comunitatea respectivă cu o anumită aspirație la integrarea În comunitatea de limbă (comunitate mitică, de altfel) a francezilor din Franța, percepuți ca deținători ai legitimității lingvistice. Această aspirație se traduceîn diverse moduri, mergând de la o atenție constantă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unor limbi sau culturi minoritare, neolocutori voluntari, care afișează simboluri de referință, mergând uneori până la stereotipuri sau până la reconstruirea artificială a unei identități (a unei limbi, a unei culturi) pe care n-o recunosc nici măcar membrii efectivi ai grupului de apartenență vizat. Vom conchide așadar că sentimentul de „Sine” depinde de existența Celuilalt: orice identitate colectivă Înseamnă, În același timp, incluziune pentru cei care o Împărtășesc (in-group) și excluziune pentru cei care nu o Împărtășesc (out-group) (Poutignat și Streiff-Fenart, 1995, pp.
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dialog constant Între Eul-subiect (pentru mine Însumi) și Eul-obiect (pentru ceilalți). Sinele este așadar locul În care se construiește identitatea. El permite o articulare complexă Între identitățile colectivă și individuală, dar și Între ceea ce se schimbă (imaginea de sine și apartenențele) și ceea ce este permanent (sentimentul ă inclusiv la nivel fizic ă de a constitui unul și același individ În timp și spațiu), Între schimbare (impulsionată de creativitatea Eului) și continuitate (accentuarea trăsăturilor prin duplicarea lor instituită). Pentru Krewer, care pornește
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Pentru Krewer, care pornește de la Honness (Honness, 1990), Sinele este „inima psihică ș...ț, locul unde ș...ț se construiește Omul, luând ca referință organizarea socială și socioculturală, care fac posibile interacțiunea și cooperarea” (Krewer, 1994, pp. 163-164). Sentimentele de apartenență colectivă țin de sentimentul de Sine: este vorba despre conștiința Eului de a fi un Eu-obiect recunoscut de ceilalți. Unii cercetători sunt de părere că, o dată ce s-a instaurat conștiința de sine În cursul copilăriei și adolescenței (L’Ecuyer, 1994
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
1994; Mucchielli, 1986), Eul-obiect și Eul-subiect se estompează treptat În favoarea Sinelui (Gresle et alii, 1994, p. 349), care, printr-un dialog constant Între Sinele-obiect și Sinele-subiect (Krewer, 1994), permite dinamica sentimentului de identitate. Caracteristici și elemente de tipologie Sentimentele de apartenență constituie unul dintre aspectele (colective) ale identității și deci ale sentimentului de Sine. Tipologia concepută de Erikson evocă astfel unitatea personală, continuitatea temporală, participarea afectivă, diferența individuală, Încrederea În sine, autonomia, controlul de sine, autoevaluarea În raport cu ceilalți și, În sfârșit
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
deci ale sentimentului de Sine. Tipologia concepută de Erikson evocă astfel unitatea personală, continuitatea temporală, participarea afectivă, diferența individuală, Încrederea În sine, autonomia, controlul de sine, autoevaluarea În raport cu ceilalți și, În sfârșit, identificarea prin integrare de valori colective. Sentimentul de apartenență apare aici mai cu seamă ă dar nu numai ă prin ultimele două aspecte menționate, precum și prin participare. Alex Mucchielli (Mucchielli, 1986, p. 47 și urm.) propune la rândul său o tipologie În cadrul căreia acest sentiment este menționat În mod
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dar nu numai ă prin ultimele două aspecte menționate, precum și prin participare. Alex Mucchielli (Mucchielli, 1986, p. 47 și urm.) propune la rândul său o tipologie În cadrul căreia acest sentiment este menționat În mod explicit și vorbește despre ființă materială, apartenență, unitate, precum și despre coerență, continuitate temporală, diferență, valoare, autonomie, Încredere și existență. Dacă privim Însă mai Îndeaproape, vedem că problema identității colective este legată simultan de toate aceste elemente, În măsuri diferite. Într-adevăr, fiecare dintre aceste sentimente este condiționat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o axă valorică după care se orientează finalitatea existenței” (ibidem). Distincția clasică Între factori individuali (psihanalitici sau cognitivi) și factori colectivi ă sau chiar Între factori Înnăscuți și factori dobândiți ă În construcția sentimentelor de sine, de identitate și de apartenență este astăzi puternic contestată. Pentru Muchielli, sentimentul de apartenență Își are originea „În relația primară a sugarului cu mama sa, Întrucât se știe că, În prima fază, sugarul nu face distincție Între sine Însuși și mama sa”, și, În aceeași
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ibidem). Distincția clasică Între factori individuali (psihanalitici sau cognitivi) și factori colectivi ă sau chiar Între factori Înnăscuți și factori dobândiți ă În construcția sentimentelor de sine, de identitate și de apartenență este astăzi puternic contestată. Pentru Muchielli, sentimentul de apartenență Își are originea „În relația primară a sugarului cu mama sa, Întrucât se știe că, În prima fază, sugarul nu face distincție Între sine Însuși și mama sa”, și, În aceeași măsură, În faptul că omul este o ființă socială
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
faptul că reflectă capacitatea Omului de a se privi pe sine Însuși ca pe un subiect de reflecție, de a se distanța de sine În mod conștient, ceea ce face cu putință relativizarea culturală și un demers de deschidere Înspre alte apartenențe și alte culturi. În sfârșit, trebuie să fim foarte conștienți de faptul că această noțiune se actualizează Întotdeauna la plural: fiecare Încearcă mai multe sentimente de apartenență. Orice individ aparține, simultan și/sau succesiv, mai multor grupuri, și aceasta la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ceea ce face cu putință relativizarea culturală și un demers de deschidere Înspre alte apartenențe și alte culturi. În sfârșit, trebuie să fim foarte conștienți de faptul că această noțiune se actualizează Întotdeauna la plural: fiecare Încearcă mai multe sentimente de apartenență. Orice individ aparține, simultan și/sau succesiv, mai multor grupuri, și aceasta la diferite niveluri, În funcție de configurații variabile (inclusiv prin incluziuni, juxtapuneri sau intersectări ale acestor apartenențe): „O identitate se definește ca o construcție permanentă de caracteristici și apartenențe simbolice
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
această noțiune se actualizează Întotdeauna la plural: fiecare Încearcă mai multe sentimente de apartenență. Orice individ aparține, simultan și/sau succesiv, mai multor grupuri, și aceasta la diferite niveluri, În funcție de configurații variabile (inclusiv prin incluziuni, juxtapuneri sau intersectări ale acestor apartenențe): „O identitate se definește ca o construcție permanentă de caracteristici și apartenențe simbolice care marchează limite variabile Între două polarități: Înăuntru și În afară. Între cele două polarități ș...ț, există spații mixte, metisate, care interferează și care constituie locul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de apartenență. Orice individ aparține, simultan și/sau succesiv, mai multor grupuri, și aceasta la diferite niveluri, În funcție de configurații variabile (inclusiv prin incluziuni, juxtapuneri sau intersectări ale acestor apartenențe): „O identitate se definește ca o construcție permanentă de caracteristici și apartenențe simbolice care marchează limite variabile Între două polarități: Înăuntru și În afară. Între cele două polarități ș...ț, există spații mixte, metisate, care interferează și care constituie locul schimburilor interculturale, al sincretismelor, al schimbărilor. O identitate se definește Întotdeauna În raport cu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]