467,695 matches
-
lui Descartes, deoarece pentru el realitatea obiectiva nu este o caracteristică a lumii materiale, ci o expresie care se referă la aspectele reprezentărilor mentale. Dacă ai folosit cuvântul material pentru a sugera că Descartes era ateu, asta s-ar putea aplica, poate, pentru prima parte a vieții lui Descartes. Nu știu dacă el era în acea perioadă ateu sau doar puțin credincios, așa cum sunt și unii dintre bărbații contemporani mie îl înțepă în trecere Arm pe Bart. Știu doar că Dumnezeu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cum le spunea ea, deși Bart îi explicase de nenumărate ori că singura lui pretenție era ca ea să miroase a curățenie, că-l deranjau aceste manevre de înfrumusețare, mult prea multe... Pentru ce se „retușa” atâta?! Manevre nenumărate erau aplicate dimineața ore întregi. Cremele de noapte erau spălate și Camelia aplica alte creme, de zi, fonduri de ten, anticearcăne, pudre, gene false... Bart nu o putea înțelege și pace! Pomădată și machiată savant, Camelia nu mai avea alură de femeie
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
că singura lui pretenție era ca ea să miroase a curățenie, că-l deranjau aceste manevre de înfrumusețare, mult prea multe... Pentru ce se „retușa” atâta?! Manevre nenumărate erau aplicate dimineața ore întregi. Cremele de noapte erau spălate și Camelia aplica alte creme, de zi, fonduri de ten, anticearcăne, pudre, gene false... Bart nu o putea înțelege și pace! Pomădată și machiată savant, Camelia nu mai avea alură de femeie. Semăna, e drept, cu o păpușă Barbie, vopsită savant... Altceva dorea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
indivizilor care decid să acționeze într-un mod colectiv. Pentru neoclasici, intervențiile economice ale Statului sunt legitime dacă ele au ca obiectiv să mențină condițiile concurenței pure și perfecte și să corecteze deficiențele pieței. De asemenea, Statul poate produce și aplica legi antitrust; el poate chiar, în cazul existenței randamentelor crescătoare ce riscă să conducă la constituirea unui monopol natural, să procedeze la naționalizarea întreprinderii în cauză. Această naționalizare permite respectarea condițiilor echilibrului general, deoarece statul poate constrînge întreprinderea naționalizată să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
presupus a maximiza interesul general, iar în cea marxistă se consideră că el servește intereselor clasei burgheze, în concepția Public Choice se consideră că oamenii politici și cei din administrație nu urmăresc altceva decît propriul interes, propria bunăstare. Acești autori aplică sferei publice, politice, postulatul de bază al teoriei macroeconomice potrivit căruia indivizii acționează întotdeauna într-o manieră rațională și egoistă. Alături de piața produselor și a factorilor de producție, ar exista deci o piață politică pe care oameni și partide rivale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
față de puterea centrală. Ele dispun de bugete proprii importante și de largi puteri legislative și de reglementare. Acesta este și cazul Elveției, autodeclarată confederație, care are doar cinci legi federale, în rest toate responsabilitățile revenind cantoanelor. Termenul de confederație se aplică, de fapt, unei uniuni de state, care rămîn suverane, model pe care mulți îl propun pentru Uniu-nea Europeană; Dacă Statul este centralizat, ca în Franța bunăoară, sistemul administrativ subnațional este strîns controlat de către prefecți. Aceștia au o putere de control
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
individului. La fel, John Stuart Mill, care aprecia concurența pentru lumea industrială ca avînd aceeași importanță cu a soarelui pentru lumea fizică, ea asigu-rînd reglarea și funcționarea economiei. Acest liberalism practic cere rezistență la orice intervenție a Statului și este aplicat la toate actele vieții economice: libertate a muncii, libertate a schimburilor, libertate a prețurilor, a dobînzilor etc. "Unicul scop spunea J.S.Mill care îi îndreptățește pe oameni, individual sau colectiv, la ingerințe în sfera libertății de acțiune a oricăruia dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sau un surplus de venituri proprii, cheltuind mai mult decît au încasat prin impozite pentru a depăși un blocaj, colectînd mai mult decît cheltuiesc pentru a frîna o explozie". Derivat din Marea Depresiune din '29-'33, programul keynesian a fost aplicat cu relativ succes după al Doilea Război Mondial, în majoritatea țărilor dezvoltate, constituind la vremea aceea alternativa viabilă la abordarea de tip clasic. Această adaptare rapidă a sistemului keynesian a avut loc considera R.H. Coase datorită faptului că analiza de către
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
bunurilor și serviciilor. În "lumea reală" aceasta nu e posibil, deci diagrama nu poate fi nicio-dată realizată. Totuși, această metodă furnizează un jalon pentru evaluarea eficienței fiecărei situații în parte. Numai în acest sens conceptul de optim paretian poate fi aplicat în sectorul public. El oferă posibilitatea de a judeca dacă acțiunile unui guvern măresc sau nu eficiența globală. Fundamentul diagramei Pareto rezidă în ideea că, dacă interesele unui individ sunt slujite fără nici un prejudiciu pentru un alt individ, atunci și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
obiectul "monopolului natural", stabilirea prețurilor se poate face pe baza costului marginal, acoperin-du-se deficitul financiar al întreprinderii publice prin subvenții de la buget sau taxe speciale. Dar, în practică, nu întotdeauna se poate calcula costul marginal. Atunci, la stabilirea prețului, se aplică regula cos-tului mediu, avîndu-se în vedere realizarea unei rate a rentabilității rezonabile de către întreprinderea publică. Prețul nu trebuie să fie discriminatoriu. Prețurile diferențiate pen-tru același bun sau serviciu se justifică doar în circumstanțe speciale. El trebuie să acopere, în mod
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
unii au numit "demantelarea sectorului public". FMI-ul și Banca Mondială supervizau procesul. Dar, în pofida numărului mare de privatizări și al amplorii valorii activelor privatizate, Statul a rămas încă masiv implicat în economie, în multe țări ale lumii. Multe au aplicat o politică de tip "stop and go", nerenunțînd cu adevărat, nici măcar temporar, la controlul administrativ asupra economiei, mai cu seamă în țările în curs de dezvoltare, unde întreprinderile publice exercită în continuare un efect de monopol ce lovește atît în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a proiectării, legiferării, așezării și perceperii impozitelor și care sunt gestionate conform legislației fiscale, în scopul realizării obiectivelor sistemului"29. Sistemul fiscal este expresie a voinței politice organizate. Orice sistem fiscal are două caracteristici importante: Exclusivitatea, în sensul că se aplică într-un spațiu geografic determinat, de către un singur colectiv pentru un buget sau un sistem de bugete (centrale și locale). Autonomie tehnică, ceea ce înseamnă că sistemul conține toate regulile privind așezarea, lichidarea și încasarea impozitelor. Statul este suveran în privința administrării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cu ajutorul căruia filosoful se poate antrena înainte de a intra în reflecții mai adînci asupra unor teme mai complexe. Prin extensie și urmare a lucrărilor lui Thomas Kuhn, paradigma a devenit în limbajul modern modelul, raționamentul-tip pe care-l vom aplica diferitelor situații, pentru a le face inteligibile. În acest sens, piața este o paradigmă ce a fost aplicată, mai ales de americanul Gary Becker, unor teme non-economice precum mariajul (vezi noțiunea de piață matrimonială) sau delincvența. În acest cadru, așa cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Prin extensie și urmare a lucrărilor lui Thomas Kuhn, paradigma a devenit în limbajul modern modelul, raționamentul-tip pe care-l vom aplica diferitelor situații, pentru a le face inteligibile. În acest sens, piața este o paradigmă ce a fost aplicată, mai ales de americanul Gary Becker, unor teme non-economice precum mariajul (vezi noțiunea de piață matrimonială) sau delincvența. În acest cadru, așa cum preconiza J.Bentham, trebuie fixată o pedeapsă mare și certă pentru o greșeală, pentru ca delicventul să-și releve
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
egalitar prin excelență. El constă în a solicita fiecăruia aceeași sumă, indiferent de veniturile, de vîrsta sau de norocul său. Mai precis, se solicită fiecărui foaier fiscal să plătească o sumă forfetară, identică pentru toți. Aceasta este regula capitației, larg aplicată în perioada premodernă și parțial restaurată în Marea Britanie, sub denumirea de Poll tax; al doilea este tot egalitar, dar într-un grad mai mic. El își pro-pune să țină seama de capacitățile contributive ale fiecăruia. Altfel spus, impozitul crește odată cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
lor la o dată fixă. Se spune, de asemenea, că impozitele directe sunt percepute pe calea unui rol, ceea ce înseamnă că serviciile fiscale dispun de o listă prealabilă pe care figurează numele contribuabililor. Aceștia sunt deci identificabili; Un impozit indirect se aplică obiectelor sau actelor, el vizînd fapte intermitente, sau survenite fortuit, în afara voinței contribuabilului. Este cazul tuturor taxelor pe consumație și, de asemenea, al taxelor vamale, timbre fiscale și drepturi de succesiune. Contrar celui de-al treilea principiu de echitate fiscală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
conduc indivizii la a reintegra în alegerile lor impactul pozitiv sau negativ al comportamentului lor asupra colectivității, aceștia s-ar apropia mai mult de optimum. 4.2.1.3. Bunurile colective Teoria microeconomică a consumatorului și a cererii nu se aplică decît bunurilor private, adică al căror consum de către un individ este exclusiv. O tomată este un bun privat: dacă este consumată de un individ, nu poate fi consumată și de un altul. Există însă bunuri colective: filmul proiectat într-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
astfel abordarea curentă a birocrației, lipsită de suflet și de imaginație. Dar în această optică a sociologiei organizațiilor, acest tip de comportament relevă o disfuncționalitate, care ar putea fi evitată adoptînd structuri mai puțin rigide. Întrebarea e dacă se poate aplica acest raționament administrațiilor? 4.3.1. Raționalitatea organizațiilor Economia birocrației împrumută conducătorilor administrației raționalitatea ce-l caracterizează pe homo oeconomicus, chiar dacă acesta pare un model prea reducționist. Dar aceasta ridică problema mai generală a raționalității economiștilor. Pentru aceasta, un recurs
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
parte, o inițiativă a indivizilor care modifică regulile în funcție de datele noi sau alcătuiesc altele. Referindu-ne la inițiativa economistului contemporan Olivier Favereau, se poate constata că activitățile economice nu răspund unei singure logici. Dacă există efectiv numeroase domenii unde se aplică raționalitatea substanțială a calculului economic ghidat de prețurile relative, caracteristica organizațiilor este, din contra, de a urma o raționalitate procedurală bazată pe reguli. 4.4. Evaluarea și controlul activităților publice Sociologia organizațiilor și economia birocrației subliniază amîn-două anumite particularități ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de disfuncționalitate administrativă, vom încerca să prezentăm logica ce ne permite să le diagnosticăm. Vom vedea că acestea pot fi, în parte, analizate în cadrul unei noi grile de lectură 4.4.1. Evaluarea activităților publice Așa cum teoria organizațiilor nu se aplică doar administrațiilor, la fel și practica de evaluare nu se limitează la activitățile publice. Se întîmplă adesea ca întreprinderi private să facă un audit al funcționării unuia dintre sectoarele lor, văzute de la nivelul de ansamblu al firmelor lor. E vorba
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
risipei: cheltuielile efectuate pentru atingerea unui obiectiv dat au condus la pierderi; un al treilea nivel se interesează nu de realizări, ci de impactul produs. Acesta măsoară efectele concrete asupra diverselor grupuri, atunci cînd realizările nu sunt decît măsurile efectiv aplicate de administrații. Apropiind efectele de obiective poate apărea un alt tip de disfuncționalitate: realizările prevăzute s-au împlinit, însă impactul diferă integral sau în parte de ceea ce era așteptat. Aceasta provine în general dintr-o greșită estimare a procedurilor aplicate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mulțumesc adesea cu niveluri inferioare. Încercarea este, oricum, delicată. Simpla comparație între realizări și obiective reprezintă deja o muncă indispensabilă pentru a verifica buna funcționare a administrațiilor. Într-adevăr, învățăturile de economia birocrației obligă ca un control eficient să fie aplicat, fără de care disfuncționalitățile se pot multiplica: denaturarea obiectivelor, diversiunea resurselor, prelungirea termenelor etc. Dar un control eficient nu trebuie să fie unul rigid. De aceea se încearcă azi să se aplice administrațiilor și serviciilor publice metode derivate dintr-o analiză
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
economia birocrației obligă ca un control eficient să fie aplicat, fără de care disfuncționalitățile se pot multiplica: denaturarea obiectivelor, diversiunea resurselor, prelungirea termenelor etc. Dar un control eficient nu trebuie să fie unul rigid. De aceea se încearcă azi să se aplice administrațiilor și serviciilor publice metode derivate dintr-o analiză inițial destinată realizării unui compromis în relațiile dintre proprietari și conducătorii de întreprinderi. 4.4.3. Teoria agentului La sfîrșitul secolului al XVIII-lea, Adam Smith critica apariția societăților pe acțiuni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
obiectiv să-și maximizeze funcția de utilitate, dar și de faptul că ei au un comportament rațional, autorizînd anticiparea corectă a cîștigurilor pe care ei le-ar putea trage din aceste divergențe. Pentru a evita astfel de inconveniente, mandantul va aplica pro-ceduri de supraveghere, al căror obiectiv este de a preveni existența unor acțiuni ale agentului care ar putea să-l ruineze. Astfel, în domeniul public, un supervizor va apărea între omul politic și agent. Cît despre agent, el are tot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
directiva europeană privind viitorul transportului feroviar. Dar, de o manieră generală, noi trebuie să reținem cîteva învățăminte majore ale acestor niveluri de dezvoltare teoretică: primul repune în cauză conceptul de monopol natural, nu negîndu-l, ci arătînd că el nu se aplică atît de des pe cît credem. Mai precis, monopolul natural nu privește decît o parte a activităților astăzi înscrise în perimetrul serviciului public. Astfel, producția, transportul și comercializarea electricității sunt trei activități distincte ce nu reclamă prezența unei singure firme
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]