8,411 matches
-
s-o reții cât mai mult lângă tine, invocând forțe supranaturale, când n-ar trebui decât să-i spui cu simplitate, mi-a fost dor de tine, iartă-mă pentru tot, te iubesc, dar tu vorbești în continuare despre îngeri, apostoli, frescă, s-a săturat și bunul Dumnezeu din ceruri de poveștile tale altfel n-ar fi dat cu atâta milostenie tunete și fulgere de-a valma pe cerul întunecat de norii grei de ploaie, n-avem unde ne adăposti și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
apoi pe mai multe planuri, s-o împart în registre și să rânduiesc fiecare pictură la locul ei fără să-mi rămână locuri goale, dar nici să încarc prea mult pereții, să-i lăsăm loc și lui Dumnezeu printre sfinți, apostoli și scene biblice, ușa larg deschisă a bisericii lasă lumina zilei de afară să intre mult spre interior până sub Maica Sfântă orantă cu pruncul, pictată pe boltă de meșterul Luca, un gând țâșnește viu în mintea mea, făcându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pilda muierii cei curve, în cel de-al treilea rând de la, lăsare-ți copiii sa vie la mine că acelora, înșiruite scenele unele după altele potrivit pildelor biblice, împărțite pe registre și locuri specifice, studii pentru cap de sfinți și apostoli, studii de sfinte, scrise alăturat numele de către cel cu slabă ținere de minte, Ecaterina, Varvara, Chiriachia, Teodora, mi-au furat la bâlci toți banii, se plânge mai încolo ucenicul, nu mă puteam întoarce la meșter fără vopsele și s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dincolo un vin fiert, mă îmbie bătrânul și eu accept, fiindcă am văzut ceea ce era de văzut, 5 ianuarie, lucrez la ciclul măștilor, unu, compoziția tabloului, scenă din Noul Testament, scenă pe care o am și în biserică, doar chipurile de apostoli se văd și al lui Iisus, celelalte, ale oamenilor, poartă măști, doi, semnificația măștii, și-a pierdut orice semnificație, ascunde chipul adevărat al omului și totodată arată chipul său adevărat, altul trei, jocul măștilor de Anul Nou mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
chip, îmi zâmbește și o regăsesc întreagă în acest zâmbet uitat, n-am uitat nimic, prima mea noapte cu o femeie, învățând, învățând, și ea mă întreabă despre mine, mă bucur că pot să vorbesc despre mine pentru că altfel, biserica, apostolii, îngerii, zeii cei din urmă rămași la ospățul nopții, aici e toată taina, a rămâne ultimul la masă chiar dacă, taina asta am aflat-o într-o peșteră de pustnic, prince d’orsay, vorbesc, vorbesc ca să-mi opresc gesturile nestăpânite, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
plăcerii intense, sau poate din cauza amândurora, de un cuplu de homosexuali aflat într-o cameră alăturată. Pastorul știa că ar trebui să se simtă onorat că i s-a încredințat sarcina de a predica la New York, dar se simțea ca apostolul Pavel într-una din misiunile sale la păgânii din Grecia sau Asia Mică. Ah, ah, ah... Da, acolo, da, da... O, da, da, da, așa, asta este, da... Gata, asta le întrece pe toate. Nici măcar Pavel nu a avut de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
afla în această Sodomă modernă. Asemeni lui Pavel, pastorul Swenson pătrunsese în lumea necredincioșilor pentru a le arăta greșelile și pentru a-i îndrepta pe calea cea dreaptă. Intenționa totuși să procedeze într-o manieră mai hotărâtă decât o făcuse apostolul: prin uciderea lui Charles Grady cu pistolul ascuns în servieta pe care o strângea la piept ca și cum ar fi fost chiar Chivotul Domnului. Capitolul XXIII Măsura din priviri locul unde avea să se petreacă acțiunea. Își calcula cu atenție unghiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
al liceului nr. 38, 23 August, de pe strada Pescărușului și fumezi o țigară cu un repetent pe care Îl cheamă Pește. Îți povestește din filmul cinemascop Pădurea spânzuraților, cum Îl spânzură pe condamnatul la moarte care este dezertor și că Apostol Bologa o pățește la fel. Tu Îi spui că ai cunoscut În carne și oase un condamnat la moarte, care a scăpat de pedeapsă și a ieșit din pușcărie. Acolo, În pușcărie, l-a cunoscut pe Maniu, adică l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu ai recunoscut pe nici unul de deasupra tablei de la școală. Pe tablă stă scris cu cretă: „Adio, scumpe tovarășe Gheorghe Gheorghiu-Dej. Colectivul clasei a IX-a D.” La coadă tot vorbeau că șef o să vină Chivu Stoica, că o să vină Apostol, unii că Voitec. Și când colo, ăsta cu părul cârlionțat și buze groase, Ceaușescu. Nu prea Îți convine Ceaușescu pentru că nu ai auzit nimic despre el, dar o să te obișnuiești și mănânci Încet orezul cu lapte În amintirea foamei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vânătorești. Nici o pușcă. La Loto-Prono este Închis. Îți trece prin minte un gând distrugător, ucigaș. Ca o sinucidere a cărei forță o Îndrepți spre lumea exterioară. Ceva măreț, glorios. O demolare. O crimă zguduitoare care să facă din tine un apostol al unei noi lumi. Trec În Mercedesuri. Niște sași. Veniți În vizită din Germania. La rude. Te descurajează. Cauți un closet public ca pe o izbăvire. Îl găsești. Murdar și abject. Dospind a scârnă și urină. Ieși de acolo eliberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
părul ud încă pe ceafă îmi dădea un fior răcoros care îmi pătrundea sub cămașă. Îmi lăsasem barba să crească în voie, ca la fiecare sfârșit de săptămână. Cu o cupă în mână salutam în dreapta și în stânga. Supus ca un apostol. Lângă masa cu aperitive, Elsa vorbea cu Manlio și cu soția lui, își mișca mâinile și părul, zâmbea. Buzele ei splendide se deschideau repetat pe arcada superioară a dinților, ușor pronunțată, conștiente de puterea strânsă în acel mic defect. Rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-i mai rămâneau decât foarte puține zile de trăit și, zicând: „Adevărul este că treisprezece duros pe lună mi-ar pica bine“, l-a acceptat în cele din urmă. Și-atunci a fost chemat parohul, bunul don Matías, un adevărat apostol, cum știi, ca să-l convingă pe bolnavul fără speranță. „Da, da, da - a zis don Matías -; da, sărmănuțul, sărmănuțul de el!“ Și l-a convins. Apoi don Eloíno l-a chemat pe Correíta și i-a spus, după cum umblă vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
suntem euri, fiecare dintre voi, cei ce mă citiți, sunteți câte un eu, și ca atare egotismul este poziția cea mai altruistă și mai universală. Și eu nu apăr și nu predic un eu pur, ca acela al lui Fichte, apostolul germanismului, un eu care nu ar fi altceva decât eu, ci apăr și predic eul impur, pe cel care este toate celelalte și el însuși totodată. Deoarece eu pretind, o, dragi cititori, să fiu eu și să fiu voi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
comune, povestea cu cartea vieții, ca și cea cu cartea naturii, nu vrea să spună nimic. Adevărul e că bieții de ei n-au înțeles, dacă le este cunoscut, pasajul din Apocalipsă, din Cartea Revelației, în care Duhul îi poruncește Apostolului să mănânce o carte. Dacă o carte este un lucru viu, trebuie să-l mănânci, iar cel ce-o mănâncă, dacă la rândul său e viu, dacă e cu adevărat viu, revine la viață cu mâncarea aceea. Dar pentru scriitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Evanghelie a patra (Ioan, 6, 10), unde ni se povestește că pe Isus îl urma o mare mulțime dincolo de lacul Tiberiadei, de Galileea, și trebuia să caute pâine pentru toți, și nu aveau bani destui, și Isus le-a zis Apostolilor „faceți pe oameni să se așeze“? Și textul Cărții adaugă: „Și era iarbă multă în acel loc.“ Multă iarbă verde, multă verdeață a câmpului în locul unde mulțimea înfometată după vorba Cuvântului, a Învățătorului, trebuia să se așeze ca să-l audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și Canaan, otrava vinului, trecută din sânge în sânge, curge și în zilele noastre, în vinele celor condamnați să ispășească blestemul. Dovada certă o prezintă moșul Isidor, zis și Trotzki, din pricina asemănării ce o are cu doctrinarul vagabond, gonit de apostolii săi din răsărit, după ce săvârșise marea reformă socială. Moșul Isidor are sânge albastru, din nefericire necorcit. Ținea să se cunoască acest amănunt, afirmând cu orgoliu că se trage din profeți. E foarte probabil însă, că dacă bunica lui ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de țigări și a monografiilor de artă Knackfuß se strânsese într-un ghem. Am vorbit fără pauză și probabil cu cuvinte mari despre autoportretele lui Dürer, despre Altarul de la Isenheim și despre Miracolele Sfântului Marcu al lui Tintoretto, lăudând căderea apostolului, de sus în jos, ca pe un exemplu de perspectivă temerară. Când, după salturi încrucișate prin lumea de imagini sintetizată în trei volume, întreaga știință pe care o acumulaseme era epuizată și când numai Caravaggio, ca geniu ucigaș, îmi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la un curs abstract de gătit. Fără nici un echivoc și cu neputință de înlocuit cu altcineva, îl văd stând în fața tablei pe el, pe maestru, chiar dacă numele lui mi s-a șters din minte. O siluetă înaltă și slabă de apostol de vârstă mijlocie, îmbrăcată în obișnuitele haine militare, care voia să fie numită chef de către elevi. Insul cu păr grizonat și creț cerea respect într-o manieră total nesoldățească. Sprâncenele lui erau atât de lungi, că le-ai fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din cauza tropăiturilor îndelung repetate, dar erau nerăbdătoare să apară pe scenă. O dată, Ulli și cu mine am văzut într-un parc siluete izolate îmbrăcate ciudat. Cu berete de mătase pe cap și înfășurate în niște pelerine negre, dirijau, ca niște apostoli întârziați ai lui Wagner, orchestre nevăzute și păreau să aibă în acest timp un numeros public în spate. Unora le era de ajutor partitura desfăcută pe portative, alții aveau totul în cap. În rest, din Bayreuth, cu fandoseala lui respingătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În urma lui pășea un tânăr care, de aproape, părea Anglada văzut de departe; chelia, ochii, mustața, aspectul robust și costumul În carouri se repetau, dar În format redus. Cititorul perspicace va fi ghicit de-acum că tânărul era José Formento, apostolul, evanghelistul lui Anglada. Nu făcea o treabă plicticoasă. Versatilitatea lui Anglada, modern un Fregoli al spiritului, i-ar fi năucit pe alți discipoli, mai puțin neobosiți și devotați decât autorul scrierilor Pișu-leagăn (1929), Însemnările unui achizitor de păsări și ouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
foarte cunoscut prin legende sale, nenumărate fiind acestea. El era locuit de păgâni în acele vremuri, nu de creștini... Este normal să fi fost păgâni, interveni Laura. Creștinii au apărut după Hristos, adică... după Învierea Lui. Iisus Hristos a trimis apostolii să creștineze lumea, nu? N-a răspuns nimeni. Erau surprinși de intrarea Laurei în discuție și, mai ales, de siguranța cu care vorbea. Au întors privirile spre Andrei și Mariana, semn că erau curioși să asculte mai departe. Așa s-
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
s-a întâmplat, după cum a zis Laura, și-a reluat Mariana povestirea. Vă întrebați ce legătură are Muntele Athos cu Fecioara Maria, Maica lui Iisus Hristos. In vremea aceea, pe Muntele Athos și nu numai, se înmulțise numărul păgânilor iar Apostolii mergeau în aceste ținuturi să creștineze păgânii în numele Lui Dumnezeu. Ati auzit de Cipru? E o insulă vecină cu Muntele Athos , unde în acele vremuri de care vă povestesc, locuia episcopul Lazăr. Lazăr o chemase pe Fecioara Maria ca să-l
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
acele vremuri de care vă povestesc, locuia episcopul Lazăr. Lazăr o chemase pe Fecioara Maria ca să-l vadă și să-l binecuvânteze și, mai ales, să convingă păgânii să se creștineze. Când corabia cu care călătorea Fecioara și trei dintre apostolii pe care Iisus îi trimisese să o însoțească pe Maica Sa, ajunse în apropiere de Cipru, se iscă o furtună puternică care schimbă direcția de mers așa încât, s-au trezit pe țărmul de unde începea Muntele Athos. Vă amintiți de la Religie
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
spune Augustin, vorbește în inimă fără a întrebuința vreun cuvînt, cunoaște bine de unde au început aceste rele, deci cum unii Pontifi predecesori s-au folosit, după bunul lor plac, de acei învățători care obișnuiesc să-ți încînte urechile, cum spune Apostolul; iar ținta lor nu a fost aceea de a învăța care este datoria lor, ci aceea de a se folosi de cercetarea și viclenia altora pentru a legitima ceea ce doreau ei; de unde rezultă (fără a mai pune la socoteală faptul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și contingent care se găsește în aceasta, descoperind în "separarea clerului de popor în cadrul cultului public" prima rană care mistuie corpul Bisericii. Această separare este încă și mai gravă, dacă examinăm natura profundă a misiunii de mîntuire încredințate de Hristos apostolilor săi; ea nu se poate reduce la proclamarea unui adevăr intelectual sau filosofic, dat fiind că înainte de orice constă într-o regenerare sacră. Această regenerare este pusă în operă prin voința lui Hristos, prin "semne și cuvinte" pline de semnificație
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]