8,235 matches
-
a simți), discutând comparativ configurațiile semantico-sintactice la care participă acestea. În cazul verbelor de percepție intențională, vom semnala global trăsăturile unităților prototipice pentru cele cinci tipuri de percepție (a privi, a asculta, a atinge, a gusta, a mirosi), insistând asupra asemănărilor și diferențelor de comportament sintactic față de verbele din prima clasă. Verbele de percepție evidențială (a arăta, a suna, a mirosi) vor fi analizate individual, semnalând trăsăturile care le apropie sau care le diferențiază între ele. În ultima parte a capitolului
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
de percepție nonintențională, în structuri cu două argumente Verbele de percepție a vedea, a auzi, a simți participă la structuri cu două argumente, selectând un argument subiect [+Animat] și un argument obiect direct, cu diverse realizări. Vom arăta că există asemănări și diferențe de comportament semantico-sintactic între verbele analizate - există configurații comune tuturor celor trei verbe, însă există și structuri în care sunt admise două sau doar una dintre unitățile verbale menționate. Verbele analizate selectează în poziția obiectului direct clase de
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
subiectul verbelor de percepție nonintențională este Experimentator, neavând nicio implicare în procesul exprimat de verb. În aceste condiții, exprimarea subiectului activ devine neimportantă. 8. Concluzii Verbele de percepție permit o mare varietate de structuri semantico-sintactice. În comportamentul acestora se observă asemănări și deosebiri. Verbul a vedea are cele mai largi posibilități de complementare, admițând în poziția argumentului intern orice tip de realizare propozițională. Selecția complementizatorului (că, să, dacă) se asociază cu anumite distincții semantice. Verbul a auzi admite, în sens larg
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
ca un proces asociativ între elementele date, proces care este dirijat de anumite exigențe sau finalități și în urma cărora apar combinații noi. S. A. Mednick distinge trei tipuri de asociați creative: 1. Serendipitatea noua descoperire are la bază asociații întâmplătoare; 2. Asemănarea poate promova creativitatea artistică pe baza contiguității unor cuvinte, ritmuri, structuri, obiecte; 3. Medierea prin simboluri, cum ar fi cele folosite în matematică, chimie, poate determina asociații ce conduc spre idei noi. Conform acestei teorii concentrarea puternică și volumul bogat
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
consonanță căutată, un transfer de însușiri de la un lucru la altul” (V. Belous). Inversiunea constituie procedeul prin care se urmărește găsirea unei soluții noi prin abordarea inversă a problemei. Analizând mai atent cele două metode, găsim mai multe deosebiri decât asemănări. O caracteristică comună a ambelor metode este aceea că, amândouă se bazează pe căutare, exploatare în profilul creativității, mecanismele conștiente și mai ales preconștiente. Empatia reprezintă procesul de transpunere și identificare a creatorului cu obiectul sau fenomenul în cauză pentru
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
are ca scop transmiterea adevărului, dar modul prin care o face nu trebuie să fie unul în conformitate cu adevărul conținutului ei. Arta poate fi falsă sau mincinoasă. Teritoriul ambiguu al artei este dat de imaginație unde termenii ontologici ca imagine (eidola), asemănare (eikoma), imitație (mimemata) și aparență (phantasmata) arată ca non-ființa este, în timp ce ființa nu este. Aparența, fantasma și imaginea își au originea în locul în care ființă și non-ființă se intersectează. În acest sens, Platon a "împărțit arta făcătoare de imagini (eidolopoiike
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
prin imaginație, o artă a frumosului. Natura aparenței, ce elimină ființa, dar nu și existența, este specifică imaginii care disimulează opiniile contemplatorilor. Acest lucru pare destul de complicat întrucât nu există o separare exactă între arta fantastică și arta care oferă asemănare și fidelitate cu originalul, întrucât originalul pare a fi o artă a fantasticului, în timp ce copia sa poate fi o imitație perfect corectă. Arta conține atât ființa, cât și non-ființa ca stări de expunere. În consecință, imitația poate fi icastică sau
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sale. Opera de artă pare să apeleze la teoria substituției, prin care imaginea precede obiectul de artă, în cadrul căreia corelația dintre cele două ipostaze este precedată de reprezentare. Condițiile ontologice ale obiectului de artă în procesul de reprezentare necesită o asemănare între obiectul de reprezentat și obiectul reprezentat. Conținutul său trebuie să fie prezent sub forma a ceea ce a fost imitat astfel încât, prezența obiectului de artă să fie una verosimilă. În cazul unei erori în cadrul reprezentării, obiectul de artă rămâne absent
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
obiectului de artă să fie una verosimilă. În cazul unei erori în cadrul reprezentării, obiectul de artă rămâne absent, întrucât nu are un corelat real. Dacă reprezentarea nu are un corelat exterior real, atunci reprezentarea obiectului de artă va fi absentă. Asemănarea este criteriul ontologic ce stă la baza reprezentării operei de artă în general. Orice formă de iluzie din partea obiectului este eliminată prin teroria asemănării care reprezintă temeiul prezenței cognoscibile și reale. Raportul dintre obiectul de artă și corelatul său exterior
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Dacă reprezentarea nu are un corelat exterior real, atunci reprezentarea obiectului de artă va fi absentă. Asemănarea este criteriul ontologic ce stă la baza reprezentării operei de artă în general. Orice formă de iluzie din partea obiectului este eliminată prin teroria asemănării care reprezintă temeiul prezenței cognoscibile și reale. Raportul dintre obiectul de artă și corelatul său exterior trebuie înțeles sub forma simbolului și a istoriei pe care o implică. Cu alte cuvinte, prezența unui obiect de artă necesită o înțelegere a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
multe probleme epistemologice și ontologice sunt implicate în dimensiunea fenomenologică a teoriei substituției reprezentării, care duce la mai multe reprezentări prin intermediul prezenței ce funcționează ca substitut pentru reprezentare. Dimensiunea epistemologică poate fi reformulată în termenii unei critici veritabile a teoriei asemănării. Teoria asemănării pare să eșueze din cauza lipsei explicării științifice a funcționalității și înțelegerii noțiunii de asemănare. Ceea ce este reprezentat într-un autoportret poate semăna cu X în timp ce X în realitate este Y și are alte propietăți decât cele ale lui
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
epistemologice și ontologice sunt implicate în dimensiunea fenomenologică a teoriei substituției reprezentării, care duce la mai multe reprezentări prin intermediul prezenței ce funcționează ca substitut pentru reprezentare. Dimensiunea epistemologică poate fi reformulată în termenii unei critici veritabile a teoriei asemănării. Teoria asemănării pare să eșueze din cauza lipsei explicării științifice a funcționalității și înțelegerii noțiunii de asemănare. Ceea ce este reprezentat într-un autoportret poate semăna cu X în timp ce X în realitate este Y și are alte propietăți decât cele ale lui X. O
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
la mai multe reprezentări prin intermediul prezenței ce funcționează ca substitut pentru reprezentare. Dimensiunea epistemologică poate fi reformulată în termenii unei critici veritabile a teoriei asemănării. Teoria asemănării pare să eșueze din cauza lipsei explicării științifice a funcționalității și înțelegerii noțiunii de asemănare. Ceea ce este reprezentat într-un autoportret poate semăna cu X în timp ce X în realitate este Y și are alte propietăți decât cele ale lui X. O astfel de reprezentare este amăgitoare și nu exemplifică o prezență. Mai mult, în cadrul artelor
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
care noi o numim cal. Simbolul funcționează doar la nivelul fenomenalității obiectului de artă. Ceea ce reprezintă un obiect de artă, prin calitățile sale, poate reprezenta un obiect real. O sculptură ce reprezintă un leu oferă imaginea unui leu nu prin asemănarea dintre sculptură și leul adevărat, ci prin intermediul calităților ce sunt reprezentate de obiectul de artă. Astfel, mătura și statuia nu sunt calul și leul adevărați, ci doar reprezentări ale lor. Pentru ca reprezentarea să fie completă este necesară o cunoaștere atât
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
artă pe care le considerăm ca model pentru alte forme. Fie că avem în față o artă vizuală-statică (pictura) sau o dramă (în scenă), întrebările ce se ridică sunt: există anumite proprietăți speciale asemănătoare pentru cele două forme de artă, asemănări ce duc spre o denumire singulară de operă de artă? Ce proprietăți sunt deosebite și cum pot duce ele la diferite forme de artă? Există vreo deosebire între obiectul estetic și obiectul artistic la nivelul ontic al operei? Aceste întrebări
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
contingent reprezentată de un obiect real. Totodată, nu există nici un fel de identitate între un model și imaginea sa, însă imaginea reamintește, conservă și dezvoltă atenția anumitor idei sau obiecte. Prin intermediul reconstrucției, imaginea duce la construirea unei lumi ideale în asemănarea sa cu realitatea, având un destin temporal propriu. Relația dintre artă și obiectul real oferă o formă de reprezentare ce funcționează iconic. Prin intermediul conținutului reprezentațional se formează o clasă a formelor artei ce au însușiri asemănătoare. Din acest punct de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
este determinarea unei vizualizări conceptuale. Compoziția unei astfel de fotografii poate suporta modificări prin programe specializate, în virtutea reprezentării ideii dorite. Formele noi pot fi folosite, precum fotojurnalismul sau documentarul fotografic. Fotografia este determinată de anumite categorii individuale. Prin intermediul categoriei de asemănare se determină caracterul său estetic, diferit de cel al picturii. Asemănarea poate fi atât științifică, cât și observațională. În acest sens, prin noțiunea de clarobscur se desemnează un procedeu grafic și pictural cu ajutorul căruia se obține o redare a volumelor
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
suporta modificări prin programe specializate, în virtutea reprezentării ideii dorite. Formele noi pot fi folosite, precum fotojurnalismul sau documentarul fotografic. Fotografia este determinată de anumite categorii individuale. Prin intermediul categoriei de asemănare se determină caracterul său estetic, diferit de cel al picturii. Asemănarea poate fi atât științifică, cât și observațională. În acest sens, prin noțiunea de clarobscur se desemnează un procedeu grafic și pictural cu ajutorul căruia se obține o redare a volumelor, perspectivei și profunzimei unei imagini, fie prin redare gradată și clară
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
formă artistică. Astfel, imaginile individuale ale filmului sunt denumite cadre ce sunt separate de o dungă neagră, asemănătoare pauzei picturale. Aspectele vizuale sunt prezente atât în pictură, cât și film, diferența de intensitate între ele constând în realitatea reprezentării. Totodată, asemănarea filmului cu pictura duce la singularitatea lor fenomenologică. Caracteristica picturală a filmului duce la intensificarea esteticii prin instanța pregnantă și criza ecranului. Acest lucru poate fi observat în detaliu la Tarkovski - imaginea cinematografică picturală. În ambele arte, pauza picturală nu
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fi percepută din cauza persistenței viziunii, prin care ochiul păstrează o imagine vizuală pentru o fracțiune de secundă după ce sursa sa a fost eleminată. Percepția mișcării se datorează efectului psihologic numit mișcarea beta. Pe lângă compoziția interioară a artelor vizuale, o altă asemănare între pictură și film este dată de dinamica dialecticii dintre ecranul cinematic și rama picturii. Filmul este definit de o anumită istoricitate înrudită cu alte forme de artă. Elementele compoziției filmului (scenariul, costumul, scena, producția, regizarea, audiența, banda desenată sau
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
strategii educaționale în măsură să mijlocească evitarea conflictelor, soluționarea lor pe cale pașnică, prin cultivarea respectului față de semeni, față de cultura și de valorile lor spirituale? Sarcina educației este atât de a reliefa diversitatea speciei umane, cât și de a facilita conștientizarea asemănărilor dintre indivizi și interdependența acestora. Școlile, dar și părinții, trebuie să profite de orice ocazie pentru a educa copiii în acest sens încă din primii ani de viață. Pentru a-l cunoaște pe celălalt, trebuie mai întâi să te cunoști
ARTA DE A FI PĂRINTE by Magda Paşca () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93079]
-
1939 - 1944, Biserica ortodoxă română manifestă o atenție deosebită față de evoluțiile internaționale, cu consecințe directe și imediate asupra României. Ierarhia ortodoxă este cooptată de mareșalul Ion Antonescu în angrenajul teoretic și programatic al „războiului sfânt”. Surprinde, din această perspectivă, o asemănare cu activitatea Bisericii ortodoxe din Uniunea Sovietică, cooptată de Stalin, în mobilizarea milioanelor de credincioși ruși împotriva invadatorului german. „Războiul sfânt” introduce în ortodoxia românească un suflu misionar, fapt exemplificat de misiunea ortodoxă în Transnistria. Eșecurile înregistrate de armatele germană
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Coajă Costel () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92814]
-
război). Partea de ficțiune sau produsă cu participarea vădită a ficțiunii aduce în Muntele speranței mai ales medii civile din Capitală. Figura dominantă e scriitorul Mateiu I. Caragiale, înfățișat cu numele Matheiu Carabela. Client perpetuu al localurilor, „crai”, fără nici o asemănare cu cei din Craii de Curtea-Veche, insațiabil vânător de zestre, amant din interes al unei prințese, dispus să se însoare cu o centenară cadaverică, chiriaș al unei văduve pisăloage, încasator asiduu de avansuri bănești de la Al. Bogdan-Pitești în contul romanului
VINTILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
obiceiuri agrare și pastorale, de meteorologie populară, strigături, jocuri de copii, proverbe, ghicitori. Răspunsurile la chestionarele sale, ca și unele studii, precum Legenda lui Dragoș (1921), îi interesează în special pe cercetătorii mitologiei populare românești. În această analiză, observând „marea asemănare între legenda maghiară (despre vânătoarea lui Hunor și Magor) și a lui Dragoș și fiind cronicile maghiare cele mai vechi”, V. se întreabă „dacă nu cumva prin mijlocirea lor să fi ajuns această temă la noi”. Fără să excludă posibilitatea
VUIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290660_a_291989]
-
interval de mai multe săptămâni. Tehnica patch test Alergenul este plasat într-un godeu de aluminiu fixat pe un petic adeziv cu diametrul de 8 mm care se aplică pe tegument sănătos, paravertebral, în regiunea mediodorsală; confirmarea clinică o face asemănarea leziunii cutanate cu cea din dermatita atopică. Citirea se face la 48 și 72 ore, după 20 minute de la îndepărtarea peticului adeziv. Se evită transpirația abundentă și toaletarea zonei implicate.Testele epicutanate sunt folosite în asociere cu PTC pentru a
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]