5,989 matches
-
tinerețe, de nostalgia celui care a plecat din sat și a cărui reîntoarcere, chiar în planul comunicării, este imposibilă: „Am rămas departe, Oltenie, și strein,/ Cântecele mele până la tine nu vin”. Nostalgia este explicită, iar sentimentul copleșitor: singurătate, zădărnicie, izolare, bătrânețe. Poetul se simte rupt de glie, de strămoși, de propriul destin. La treizeci de ani, îi apare volumul intitulat Frunzișul toamnei mele (1938). Doi ani mai târziu, Scară la cer (1940) marchează apogeul creației sale; versurile sunt pline de substanță
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
bărbații nu aveau așa ceva. Aceasta înseamnă, după părerea lui Maslow, într-un anumit fel, să fii schimbat, să vezi lucrurile diferit, să trăiești într-o lume diferită, să ai percepții diferite, oarecum o tendință de a trăi fericiți până la adânci bătrâneți. Acestea sunt drumuri diferite către experiențe mistice. Deși sunt atât de numeroase, Maslow crede că nu ar trebui nici una trecută cu vederea. Altele privesc muzica; aceste experiențe culminante sunt relevate mai ales prin ceea ce numim „muzică clasică”. Autorul nu credea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ființei. Faunul ce așteaptă, în atmosfera somnolentă a amurgului, întoarcerea cetelor de bacante sperioase devine un alter ego al autorului, care se autotematizează în perioade diferite ale vieții, la maturitate (Cântece de faun), la instalarea și conștientizarea primelor semne ale bătrâneții, concomitent cu amorțirea naturii sub fulgii de zăpadă ai primei ninsori (Trezirea faunului), și în imediata apropiere a morții (Cântece finale de faun). În ultimii ani ai războiului activitatea artistică a lui G. se desfășoară mai ales în plan muzical
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
formulei poetice definitorii pentru operele de tinerețe, capabilă să pună în funcțiune dinamica formelor fixe, de unde și predilecția pentru sonet și rondel. Însă distanța în timp, schimbarea tonului și a atitudinii auctoriale, de la ironia tinereții față de provocările vieții la tristețea bătrâneții copleșitoare, duc la pierderea inefabilului poetic, a exuberanței jocului metaforic și, în același timp, la tentația de a simula contemplația. Cu doar câteva zile înaintea morții, după cum își amintește criticul Valeriu Râpeanu în prefața antologiei Poezii. 1928-1977 (1986), autorul predase
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
Inspector al monumentelor istorice în 1861, în anul următor e întărit avocat al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, iar în 1866 devine prefect de Buzău. Cel care fusese, după expresia lui Al. Macedonski, „regele boemei române”, își pierde treptat, spre bătrânețe, voioșia și nepăsarea, lăsându-se adesea pradă melancoliei și suvenirurilor lui bogate. Este ceva ingrat în existența trepidantă a lui G. Vestita-i cocoașă a fost subiect de batjocură, nu numai în ziarele umoristice ale vremii, dar până și sub
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
atractivă, dar nu atât de frumoasă ca Afrodita (L.A. Mackay, 1958). Recent, Ludmila Ulițkaia (n. 1943), considerată cea mai importantă prozatoare din literatura rusă actuală, a prezentat-o pe regina din Ithaca drept o „femeie de casă, care până la adânci bătrâneți le-a frânt tuturor inima cu fidelitatea ei conjugală provocatoare și încă de pe atunci depășită” (Ludmila Ulițkaia, 2003/2005, 5). Pretendenții nu vroiau de fapt mâna ei, ci să pună mâna... pe regatul ei. După autoarea moscovită, Penelopa, la reîntoarcerea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
cu un reportaj de la Bumbești-Livezeni, Bucuria muncii. A lucrat ca redactor la revistele „Femeia” și „Căminul” (1948-1950), apoi, mai bine de două decenii, la „Săteanca”. Prima ei carte, romanul Racul, apare târziu, în 1970. Temele prozei semnate de A. - solitudinea, bătrânețea, culpa morală, spațiul închis, feminitatea ratată social, dar împlinită din unghiul unei trăiri meditative - conferă acestui univers, limitat în aparență, o anume profunzime a sondării psihologice. Componentele realului, fără să fie pretexte analitice, potențează totuși notația caracterologică pe linia detectării
ALEXANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
caracter a bătrânei Emiliana. Restrângând iarăși cazuistica, „Niciodată toamna...” (1977), roman al unei bătrâne, Betina, dă seama de riscurile tehnicii narative a autoarei. Cu o mare doză de artificial, romanul e realizat mai mult la nivelul liric al motivului (solitudinea bătrâneții). Simțind parcă pericolul autopastișei, A. inaugurează prin Sertarul cu medalii (1980) un roman de familie (cu note autobiografice), unde accentului psihologizant i se adaugă respirația epică a dimensiunii istorice. Este vorba de familia bucovineană de la finele veacului XIX și începutul
ALEXANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
Sursa plăcerii, dar și a frustrării este „celălalt”, cel care îți vine în întâmpinarea nevoilor sprijinindu-te sau care, dimpotrivă, te poate împiedica să-ți satisfaci nevoile. Pe lângă această condiție umană generală, există perioade din viață, cum ar fi copilăria, bătrânețea sau boala, când pentru satisfacerea nevoilor proprii, depinzi în cea mai mare măsură de ceilalți. „Infernul sunt ceilalți”ne spun existențialiștii (Sartre, 1964). Când celălalt refuză să-ți recunoască nevoile sau în cunoștință de cauză le tratează cu violență, prin
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Sărat și Periprava compar în fața justiției și își pierd averile. Nu există vârstă a culpei și nici vârstă până la care ar trebui să vină pedeapsa. Revenind la bunul exemplu evreiesc, vedem cum criminalii fasciști au primit pedepse chiar la adânci bătrâneți fiind. De ce nu s-ar întâmpla același lucru cu cei comuniști?! La un sfert de secol de la căderea regimului comunist, sociologii constată un puternic val de nostalgie după acest regim. Într-o anumită măsură este de înțeles de ce o mare
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
era chiar din județ de acolo, din Buzău, a murit mai întâi unul dintre băieți, omorât în bătaie la Securitate. Altul a murit într-un accident de mașină, tot așa când pleca să muncească cu ziua. A murit apoi de bătrânețe și baba. Tatăl, care se ducea undeva până aproape de Focșani și lucra câte o săptămână și apoi se întorcea, venea toamna cu struguri, cu mere, că lucra și pe produse, nu numai pe bani. Și el a fost zdrobit în
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
slobozenie", de la Ieremia Moghilă, nici Simion Mighilă n-a putut să-i respecte rugăciunea făcută. De abia la 7 iunie 1607 Simion Moghilă se milostivește și prostește, adică îl face pe vătagul Ioan simplu cetățean, ținând seama de motivele invocate: bătrânețea, sărăcia și nevrednicia rugătorului. În acest sens, Domnul face ca acest om să se bucure de trai în zilele domniei lui („cât va mai fi viu") și-i enumără scutirile de care va beneficia: „să nu dea nici o dare; să
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
al fanteziei" - cum îl definește prof. G.G. Ursu, portretizându-l, ni-l înfățișează cu simpatie pe Kogălniceanu: „pântecele enorm era boltit peste picioarele scurte dar mâna fină ca de femeie, era un om glumeț, iubitor de copii". Iar mai către bătrânețe imaginea lui devine și mai colorată de afecțiunea poetului: „Bătrân de tot îl revăd apoi, într-un palton lung până la pământ urcând greoi scările unei tribune. Într-o sală furtunoasă de întrunire, glasul lui stins și plângător abia răsună și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
s-a prăbușit în marea roșiatică, echipajul întreg a pierit și valurile uriașe și vântul l-au adus pe Ulise. "mi-a fost drag și i-am dat adăpost și nădăjduiam să-l fac nemuritor și să-l feresc de bătrânețe"26. Și totuși ce frumoase erau nimfa cu părul în bucle, insula și ospitalitatea ei! Locus amoenus, insula este minunat împădurită de cedrii, tuia, și chiparoși înmiresmați, arini și plopi (Hermes care vine la ea simte de departe mirosul înțepător
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sfârșit - desigur provizoriu, efemer, momentan -, dar al unui sfârșit surprins în trăirea clipei. De aceea imaginea acestei odihne face să apară și aceea arhetipală a unui cuplu, a unui cuplu de bătrâni. Amintire a unei protecții părintești, imagine a unei bătrâneți deținătoare de înțelepciune în imobilitatea vârstei și în păstrarea celor mai înalte valori. Idila bourboneză a lui Yorick în Călătorie sentimentală în Franța și în Italia de Laurence Sterne, - sărbătoare vesperală a ospitalității - nu se poate imagina fără prezența unui
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a timpului oprit, a timpului recucerit. Cuplul de bătrâni, (de cele mai multe ori fără copii) este cel mai potrivit pentru a primi un fiu necunoscut. Povestea lui Filemon și a lui Beaucis o ilustrează în felul ei: ospitalierul este marcat de bătrânețe. Într-o frumoasă zi, pe înserate..." spune La Fontaine. Dar mai este și un cuplu armonios bucuros de oaspeți și timpul a creat, de-a lungul anilor, această armonie. La fel stau lucrurile cu visul despre Itaca, capăt al periplului
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în templu este descrisă în detaliu: cazanul devine clopot de biserică, frigarea e transformată în orologiu de biserică, scaunul în amvon de predicator, patul în stal ("în care oamenii și dorm"). Când Filemon, care dorește să devină pastor este la bătrânețe transformat împreună cu Baucis în tisă, ei devin obiect de venerare din partea poporului până când pastorii următori, care au nevoie de lemn, îi taie ca să-i pună pe foc. Umorul este aici greoi, ceea ce nu diminuează influența lui în Germania unde Swift
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
parte lăcuită,/ de-un înțelept în pace, de ele e scutită./ El nu cunoaște aice acest funest tribut,/ În liniște trăește, retras, necunoscut,/ și liber în natură. Aceasta-i mulțămește;/ pe favoriții curtei el î-i disprețuiește"165*. Dragostea la bătrânețe, gustul lucrurilor simple, bunătatea ("inima face totul"), tot atâtea virtuți pe care le aduce înțeleptului seara unei zile frumoase ("Nimic nu tulbura seara acestei frumoase zile"). În Observații asupra Metamorfozelor lui Ovidiu (1808), Gaillard îl critică pe La Fontaine în care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pe lângă înțelepții lor. Păstrează fără încetare Itaca prezentă în mintea ta. Ținta ta este să ajungi acolo, dar nu-ți scurta călătoria: e mai bine ca ea să dureze ani îndelungați și ca tu să pășești pe insula ta la bătrânețe, bogat cu tot ce-ai dobândit prin călătorie și să nu aștepți ca Itaca să te îmbogățească. Itaca ți-a dăruit o călătorie frumoasă: fără ea nu ai fi pornit la drum. Ea nu mai are nimic să-ți dea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
copleșit de greutatea propriului cap, cu bărbia în piept este desigur un motiv constant la Kafka, ceea ce Deleuze și Guattari numesc un blocaj funcțional, o neutralizare a dorinței. Această atitudine de supunere (ființa fiind supusă sau supunătoare) este semn de bătrânețe, de oboseală și de culpabilitate. Scrisoarea către tată atestă că un cap este aplecat, nu numai în semn de vinovăție, ci și în semn de acuzare, făcându-l pe fiu vinovat de vinovăția tatălui 583.. . Această supunere vecină cu represiunea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
expresia stupidă a adormitului" (164). Frieda și-a pierdut și ea prospețimea și frumusețea, acoperită de voalul de oboseală. Apropierea lui Klamm o făcea seducătoare, îndepărtarea sa face din ea o floare care se ofilește și se reîntoarce insignifiența ei. Bătrânețea și singurătatea merg mână în mână cu oboseala. Când Ieremia se întoarce singur, după ce l-a pierdut pe Arthur care și-a dat demisia, "el părea mai bătrân, mai obosit, mai ridat, dar mai dolofan iar mersul lui era cu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
frunzișul lui veșted înlătura de la acel pământ și de la sămânța nouă, ce era a i se încredința, influența binefăcătoare a aerului și a luminii. El trebuia dar înlăturat, pentru ca noua cultură să devie cu putință. Totuși copacul acum mort de bătrânețe, urmând legii vecinice ale naturii, aruncase poate pe când era în putere, în sâmburii roadelor răspândite în jurul său, sorginți de viață nouă, menite a reproduce sub altă formă tipul primitiv. Aceste odrasle erau de căutat, de îngrijit înainte de toate, între ele
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
grav Încât unii dintre ei erau În stare de absență spirituală... Spectacolul era lamentabil: goi, În marea lor majoritate, urme de sânge și de lovituri, stare de absență; erau de toate vârstele de la 14-15 ani până la vârste mult Înaintate În bătrânețe... Dl Prefect Ștefănescu XE "Ștefănescu, Mihail" Mihail Își exprimă și D-sa uimirea când Îi vedea În acea stare”28. Drumul parcurs de-a lungul străzii Între gară și remizele Regimentului 23 Infanterie , goi pușcă, i-a influențat profund pe
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
ani a publicat o antologie de povestiri și amintiri din viața sa, În care l-a descris, printre altele, pe prietenul copilăriei sale, Vasile Porojan, copil de țigan și rob al familiei Alecsandri, tovarăș de aventuri și fapte ștrengărești. La bătrânețe, poetul și-a amintit cu nostalgie timpul dispărut: „Poamele din grădină nu apucau niciodată a se coace din cauza noastră căci amândoi știam a ne acăța ca veverițele pe vârfurile cele mai nalte ale copacilor roditori. Evrei nu mai Îndrăzneau a
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
e vorba de cineva în vârstă*. Una dintre valorile pe care le-am pierdut este că nu mai tremurăm, nu de frică... Cineva din colegii mei mai mari, care a studiat, ca și mine, cu domnișoara Florica Musicescu, mai la bătrânețe, mai de curând își amintea plîngând de Domnișoara, de care îi era foarte frică... Eu nu pot să-mi amintesc de domnișoara Musicescu ca de un om de care mi-era foarte frică. E-adevărat că am avut câteva momente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]