5,546 matches
-
îl determină să se transfere din ianuarie 1985 la AȘA Târgu Mureș unde trăiește cel mai bun sezon al său din divizia A, având o contribuție majoră la ocuparea locului 6 în clasamentul diviziei A, loc de participare în cupă balcanică. Printre mării jucători de atunci se numărau Naște, Szabo, Ispir, Popa, Ciorceri, Munteanu, Botezan, Costel Ilie, Fodor și mulți alții. Rămâne la AȘA încă două sezoane unde trăiește amarul unei retrogradări (1985/1986) și în anul următor bucuria repromovării în
Nicolae Soare () [Corola-website/Science/322763_a_324092]
-
fost președintele Federației Române de Șah. În prezent este Delegat Permanent al Federației Române de Șah la Federația Mondială de Șah - FIDE și Federația Europeană de Șah - ECU. Este membru fondator, a fost președinte și vicepreședinte (prin rotație) al Federației Balcanice de Șah. Ion Șerban Dobronăuțeanu este inițiatorul Circuitului Balcanic „Grand Prix”. Începând cu luna octombrie 2010 a fost ales Vicepreședinte al Federației Europene de Șah (ECU), iar după alegerile din luna august 2014 este Președinte adjunct al ECU și la
Ion Șerban Dobronăuțeanu () [Corola-website/Science/322038_a_323367]
-
Delegat Permanent al Federației Române de Șah la Federația Mondială de Șah - FIDE și Federația Europeană de Șah - ECU. Este membru fondator, a fost președinte și vicepreședinte (prin rotație) al Federației Balcanice de Șah. Ion Șerban Dobronăuțeanu este inițiatorul Circuitului Balcanic „Grand Prix”. Începând cu luna octombrie 2010 a fost ales Vicepreședinte al Federației Europene de Șah (ECU), iar după alegerile din luna august 2014 este Președinte adjunct al ECU și la al doilea mandat ca membru al Comisiei de Etică
Ion Șerban Dobronăuțeanu () [Corola-website/Science/322038_a_323367]
-
Tratatul de la Londra a fost semnat la 30 mai 1913 și a consfințit unele schimbări teritoriale rezultate în urmă Primului Război Balcanic. Cele două părți semnatare au fost Liga Balcanică (Șerbia, Grecia, Bulgaria și Muntenegru), ieșită victorioasa, respectiv partea învinsă, Imperiul Otoman. Marile Puteri erau reprezentate de Regatul Unit, Germania, Rusia, Austro-Ungaria și Italia. Ostilitățile au încetat la 2 decembrie 1912. Au
Tratatul de la Londra (1913) () [Corola-website/Science/322037_a_323366]
-
Tratatul de la Londra a fost semnat la 30 mai 1913 și a consfințit unele schimbări teritoriale rezultate în urmă Primului Război Balcanic. Cele două părți semnatare au fost Liga Balcanică (Șerbia, Grecia, Bulgaria și Muntenegru), ieșită victorioasa, respectiv partea învinsă, Imperiul Otoman. Marile Puteri erau reprezentate de Regatul Unit, Germania, Rusia, Austro-Ungaria și Italia. Ostilitățile au încetat la 2 decembrie 1912. Au fost disputate trei aspecte: Tratatul a fost negociat
Tratatul de la Londra (1913) () [Corola-website/Science/322037_a_323366]
-
austro-ungară anterioară de rezistență față de expansiunea sârbă către Adriatică; Italia avea și ea interese în teritoriu, pe care avea să și le manifeste în 1939. Rusia susținea Șerbia și Muntenegrul. Germania și Regatul Unit erau neutre. Echilibrul puterilor din Liga Balcanică se stabilise sub premisa că Albania avea să fie un teritoriu cucerit pe care învingătoarele îl vor împărți între ele. Marile Puteri au impus următorii termeni: Ca urmare a deficiențelor tratatului de la Londra, între semnatari a izbucnit al Doilea Război
Tratatul de la Londra (1913) () [Corola-website/Science/322037_a_323366]
-
se stabilise sub premisa că Albania avea să fie un teritoriu cucerit pe care învingătoarele îl vor împărți între ele. Marile Puteri au impus următorii termeni: Ca urmare a deficiențelor tratatului de la Londra, între semnatari a izbucnit al Doilea Război Balcanic în iunie 1913. S-a ajuns apoi la un acord final de pace consfințit prin tratatul de la București de la 12 august 1913. Delimitarea teritoriului noului stat independent albanez în conformitate cu Protocolul de la Florența (17 decembrie 1913) a fost deosebit de nepopular în
Tratatul de la Londra (1913) () [Corola-website/Science/322037_a_323366]
-
a existat de la răsturnarea dinastiei Ayyubide până la cucerirea otomană a Egiptului în 1517. Casta de guvernământ a sultanatului a fost compusă de mameluci, soldați predominanți cumani. Mamelucii au fost sclavi convertiți la islam, de origine cerchezi, bulgari sau alte popoare balcanice și caucaziene, care au fost folosiți drept structură de bază în armata egipteană a sultanilor ayyubizi. Fiecare sultan și emir de rang înalt emir avea propriul său corp privat, iar sultanul as-Salih Ayyub (domnie 1240-1249) s-a bazat mai ales
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
Statului Major General/Marelui Stat Major, întărită cu personal și structuri auxiliare necesare pentru conducerea operațiunilor militare. Marele Cartier General a fost activat doar de patru ori în istoria României: pe timpul Războiului de Independență, al celui de-al doilea război balcanic, precum și al primului și celui de-al doilea război mondial. Marele Cartier General a fost creat pentru prima dată prin Înaltul Decret nr. 491, la 6 aprilie 1877, odată cu mobilizarea armatei române participante la Războiul de Independență. Marele Cartier General
Marele Cartier General () [Corola-website/Science/329634_a_330963]
-
nr. 1840/1878 întreaga armată (inclusiv Marele Cartier General) se demobilizează. În noaptea de 16/17 iunie 1913 Bulgaria, sustinută și incurajată atât de Rusia cât și de Austro-Ungaria a atacat prin surprindere pe foștii săi aliați din Primul Război Balcanic, Grecia și Serbia. La solicitarea acestor două țări, guvernul român decretează mobilizarea generală a armatei la 20 iunie 1913, urmată de declarația de război transmisă Bulgariei la 27 iunie 1913. Mobilizarea a început în noaptea de 22 iunie (5 iulie
Marele Cartier General () [Corola-website/Science/329634_a_330963]
-
Holocaustului. Universitatea Texas din Dallas i-a acordat lui Marinaj un doctorat (PhD) în 2012. Dizertație sa, a cărei temă centrală este istoria și filosofia poeziei orale din Balcani și Teoria Traducerii intitulată "Poezia Orala in Albaneză și Alte Culturi Balcanice: Traducerea Labirintului Intraductibilității". Potrivit Dallas Morning News, Teoria Protonismului a lui Marinaj caută să "promoveze pacea și gândirea pozitivă" prin critică literară. Teoria Protonismului propune că sunt atât puncte forte și slabe în fiecare operă de literatură dar agumentează că
Gjekë Marinaj () [Corola-website/Science/329877_a_331206]
-
să fie întrebuințat mai des în raport cu regiunea Albaniei moderne. Teritoriul Albaniei a devenit o parte a Imperiului Otoman în 1478, după o perioadă îndelungată de rezistență militară sub comanda lui Gjergj Kastrioti Skanderbeg, eroul național al Albaniei. După primul război balcanic, Albania și-a declarat independența față de Imperiul Otoman în 1912, devenind un principat. După 1928, țara a fost condusă de către Regele Zog I până în 1938 când a devenit o posesiune a Italiei. Comuniștii au preluat controlul țării în timpul celui de-
Istoria Albaniei () [Corola-website/Science/328128_a_329457]
-
La 21 februarie/5 martie 1908 se înființează de către stat, în colaborare cu capitalul privat, Casa Rurală care avea ca scop cumpărarea, parcelarea și vânzarea moșiilor către țărani în loturi de câte 5 ha. În urma celui de-al Doilea Război Balcanic, din dorința de a ajunge la putere și de a preveni, în urma preluării cabinetului, mișcări sociale ca cele din 1907, Partidul Liberal propune realizarea unei ample reforme agrare, dar limitată, prin exproprierea tuturor moșiilor care depășeau 1.000 de ha
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
viveur" - putea trece rapid de la tragic la sublim și de la seriozitate la pasiune. Unul dintre defectele sale consta, însă, în lipsa rigurozității, ceea ce-l făcea să acorde credibilitate unor fapte sau informații nedovedite. Chiar și cu acest defect, este pentru arealul balcanic una dintre cele mai importante surse ale perioadei istorice dintre anii 1731-1765. Informațiile sale geografice, etnografice și de antropologie socială acoperă teritoriul în care se găseau în timpul său Principatele Dunărene, precum și Constantinopolul, regiunea Mării Marmara și nordul Mării Egee. Deși a
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
Sterie Ciumetti, sau Sterie G. (Gușa) Ciumetti, scris uneori și Ciumeti, a fost un inginer constructor de poduri și șosele și profesor de matematică la liceu, român de origine macedoromână (aromân), susținător al românismului balcanic, venit în Regatul României din sudul Dunării. El a avut un rol însemnat în îmbunătățirea invațământului românesc din Balcani și a drumurilor și podurilor din Dobrogea de Sud (Cadrilater) și de Nord la începutul secolului XX. Sterie G. Ciumetti s-
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
presă au fost restituite în volume de editori preocupați de promovarea creațiilor în grai aromân sau român uneori cu sprijinul financiar al Guvernului României - Departamentul pentru relații cu românii de peste hotare. În urma așa-zisei „acțiuni de eliberare a statelor coaliției balcanice“, soldată cu distrugerea a numeroase așezări românești, victime, închiderea școlilor și dărâmarea bisericilor, mulți români de la sud de Dunăre s-au refugiat în Regat, unde viața li se părea mai sigură. În 1913, imediat după cedarea Dobrogei de Sud (Cadrilaterul
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
va fi în compania cumnatului său, Pericle Papahagi, care acum e directorul liceului din Silistra. Ambii au lungi discuții intelectuale legate de cultura și limba aromână si de nevoile aromânilor, problemă care continuă să-i preocupe. După cele două războaie balcanice, care au avut loc în anii 1912-1913, prin tratatul de Pace adoptat la Conferința de la București la 10 august 1913, semnat de părțile aflate în conflict: România, Turcia, Bulgaria, Grecia, Serbia și Muntenegru, intră în componența statului român o nouă parte din
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
era reprezentată în gândirea omului de stat italian doar de recrutarea soldaților din rândul cetățenilor țării, care erau caracterizați de o dragoste reală pentru propria patrie. Stratioti (în limba greacă: στρατιώτες, stratiotes]] au fost unități de mercenari originari din Peninsula Balcanică. Ei au fost angajați în perioada secolelor XV-XVIII în principal de statele din Europa de Sud și Centrală. Stratioti au fost recrutați din Albania, Grecia, Dalmația și la un moment dat și din Cipru. Cei mai mulți istorici consideră că statioti au
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
începe din acea parte de loc unde țărmul formează un golf și unde se varsă Istrul, cu gura întoarsă spre răsărit".). Mai întâi, Andrei l-a însoțit pe fratele său (Apostolul Petru) prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia, unde s-a oprit un timp. Apoi ar fi continuat peregrinarea, ajungând până în sudul Rusiei de astăzi. După aceea, s-a întors în Grecia, consolidând comunitățile creștine înființate de Apostolul Pavel și
Crucea Sfântului Andrei () [Corola-website/Science/327199_a_328528]
-
Iași, devine medic primar la același spital (1924-1928) fiind și director al acestuia între anii 1928-1936. Leon Ballif și-a îndeplinit serviciul militar în 1910-1911 la Regimentul 4 Vânători Iași și ulterior a participat la campania din 1913 a Războiului Balcanic precum și la Primul Război Mondial (1916-1917) cu gradul de medic-căpitan. A fost membru Societății de Medici și Naturaliști din Iași, al Societății de Biologie, al Societății de Pediatrie, al Societății de Chimie biologică, al Societății de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie și
Leon Ballif () [Corola-website/Science/327230_a_328559]
-
Belgia, Ferdinand a devenit primul șef de stat care a zburat cu un avion. Ca multi conducători dinaintea lui într-o țară ortodoxă, Ferdinand a avut un "vis al unui nou Bizanț". În 1912, Ferdinand s-a alăturat altor state balcanice într-un asalt asupra Imperiului Otoman pentru a elibera teritoriile ocupate. A văzut acest război că pe o nouă cruciada declarând că aceasta este "o luptă dreapta, mare și sfântă a Crucii împotriva Semilunii". Bulgaria a contribuit cu cel mai
Ferdinand I al Bulgariei () [Corola-website/Science/327280_a_328609]
-
era prost văzut de Marile Puteri ale vremii, în special de Rusia și de Imperiul Otoman. Astfel, tronul îi va reveni Prințului Ferdinand de Saxa-Coburg Gotha, ulterior țar al Bulgariei și unul dintre responsabilii declanșării celui de-al doilea război balcanic. La 2 iulie 1887 a apărut la București cotidianul "Sentinela", editat până în 3 august 1887, organ al Partidului Național-Liberal, fondat de fostul medic militar Gr. H. Grandea. În numărul 12 al ziarului, apărut la 16 iulie 1887, la pagina 3
Unirea României cu Bulgaria () [Corola-website/Science/327282_a_328611]
-
la salinele de pe coasta Bulustrei. Treptat, ocupația principală a locuitorilor a devenit cultivarea tutunului, care se menține în mare măsură până în zilele noastre. În a doua jumătate a sec. XIX, odată cu destrămarea Imperiului Otoman și restrângerea granițelor sale din Peninsula Balcanică, regiunea Traciei Occidentale (care cuprinde și Bulustra, actuala localitate Avdira) a devenit obiectul rivalității dintre statele naționale recent constituite ale Greciei și Bulgariei. Statutul teritorial internațional al acestei regiuni s-a modificat de mai multe ori, în urma Războiului ruso-turc din
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
care cuprinde și Bulustra, actuala localitate Avdira) a devenit obiectul rivalității dintre statele naționale recent constituite ale Greciei și Bulgariei. Statutul teritorial internațional al acestei regiuni s-a modificat de mai multe ori, în urma Războiului ruso-turc din 1877-1778, a Războaielor Balcanice din 1912-1913 și a Primului Război Mondial. Prin Tratatul de pace de la Neuilly-sur-Seine, din 1919, regiunea Traciei Occidentale revine definitiv Greciei, căreia îi aparține până în prezent. (O paranteză în această evoluție o constituie perioada celui de-al Doilea Război Mondial, când Bulgaria
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
acesta se va denumi de Eolia. Aheii au păstrat Arcadia, mai puțin râvnită de invadatorii dorieni datorită reliefului muntos și lipsei de comunicare,iar o parte din ei au migrat în Cipru. Nici dorienii nu au rămas cu toții în Grecia balcanică, ci urmând aceleași direcții cu cei care fugeau din calea lor au ocupat Creta, Insula Rodos și partea sudică a litoralui anatolian începând de la Halicarnasos, zona primind numele de Dorida. La capătul acestui proces numit de istorici și migrația ioniană
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]