7,814 matches
-
la mașină și trase apoi la xerox. Altele erau tipărite pe hârtie proastă, cu multe greșeli de tipar. Citind despre viața lui milarepa, marele yoghin tibetan, ideea existenței unei Înlănțuiri cauzale a lucrurilor, a vreunei legături karmice Între mine și biata mea mamă Ana, moartă la treizeci și opt de ani, și prin ea de bunica Adina Dabija 36 mea, care trăise toată viața cu inima grea că primul ei soț fusese eutanasiat de medicul satului, deoarece contractase virusul rabic luptându
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de sus un urlet ascuțit de damă, care l-a făcut pe Janet să țâș nească În chiloți și maieu, cum era, pe scara blocului, exact la țanc ca să o vadă pe madam ionescu de la patru coborând În furou scara. Biata femeie abia se trezise și, când să dea drumul la apă, observase că e ceva care mișcă În chiuvetă. Era șarpele lui Adi, aflat În culmea fericirii că dăduse de un loc liniștit, În care nimeni nu-l mai chinuia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
coadă. — Nu-mi găsesc locul. la mătușă-mea nici măcar o masă pe care să scriu n-am. Scriu pe masa din bucătĂrie, Însă toată lumea se fâțâie pe acolo și nu-mi iese nimic. În plus, mai are și gândaci. — o, biata Stricăciune, mă compătimi GĂlățanu aproape serios. Ai răbdare. După ce o să-ți facă Ăștia carte de muncă o să pleci la un job mai bun și o să-ți Închiriezi o garsonieră numai a ta. — Cum naiba aș putea să scriu ? mi se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Îi curgea sânge din nas, ceea ce se Întâmpla des. S-a culcat din prima zi de tabărĂ cu o brunetă focoasă, care țipa de răsuna tot internatul În timp ce făcea amor, așa Încât În primele nopți n-a putut nimeni să doarmă. Bieții elevi de internat, ce coșmaruri trebuie să fi avut la Întoarcerea În acele paturi pline de păcate ! Dincolo de toate astea, Îmi plăcea de Ștefan pentru că avea aerul cuiva care a cojit multe straturi de realitate și a ajuns În cele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la mașină și trase apoi la xerox. Altele erau tipărite pe hârtie proastă, cu multe greșeli de tipar. Citind despre viața lui milarepa, marele yoghin tibetan, ideea existenței unei înlănțuiri cauzale a lucrurilor, a vreunei legături karmice între mine și biata mea mamă Ana, moartă la treizeci și opt de ani, și prin ea de bunica mea, care trăise toată viața cu inima grea că primul ei soț fusese eutanasiat de medicul satului, deoarece contractase virusul rabic luptându-se cu mâna
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de sus un urlet ascuțit de damă, care l-a făcut pe Janet să țâș nească în chiloți și maieu, cum era, pe scara blocului, exact la țanc ca să o vadă pe madam ionescu de la patru coborând în furou scara. Biata femeie abia se trezise și, când să dea drumul la apă, observase că e ceva care mișcă în chiuvetă. Era șarpele lui Adi, aflat în culmea fericirii că dăduse de un loc liniștit, în care nimeni nu-l mai chinuia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
coadă. — Nu-mi găsesc locul. La mătușă-mea nici măcar o masă pe care să scriu n-am. Scriu pe masa din bucătărie, însă toată lumea se fâțâie pe acolo și nu-mi iese nimic. În plus, mai are și gândaci. — O, biata Stricăciune, mă compătimi Gălățanu aproape serios. Ai răbdare. După ce o să-ți facă ăștia carte de muncă o să pleci la un job mai bun și o să-ți închiriezi o garsonieră numai a ta. — Cum naiba aș putea să scriu ? mi se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
îi curgea sânge din nas, ceea ce se întâmpla des. S-a culcat din prima zi de tabără cu o brunetă focoasă, care țipa de răsuna tot internatul în timp ce făcea amor, așa încât în primele nopți n-a putut nimeni să doarmă. Bieții elevi de internat, ce coșmaruri trebuie să fi avut la întoarcerea în acele paturi pline de păcate ! Dincolo de toate astea, îmi plăcea de Ștefan pentru că avea aerul cuiva care a cojit multe straturi de realitate și a ajuns în cele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
totuși, cum zic, timpul pensionării. Abia de a doua zi după ce s-a văzut pensionar a observat că, de fapt, se afla Într-o mare dilemă. Convingerea de a rămâne, până la finele vieții, celibatar, i s-a topit ca un biet fulg de nea, lovit, brusc, de razele unei desprimăvărări mult prea timpurii. A hotărât să se căsătorească. Și-a căutat, un scurt timp, perechea, printre cunoscutele, printre fostele prietene de odinioară. Nici uneia nu i-a ars de el. A ascultat
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
că ar fi Înțeles acel cineva. Că, ea, nebuna, rostește, ceva, ca un blestem, pentru acele femei și pentru acele cadre medicale, care săvârșesc avorturi; și ar mai bolborosi, Încă, niște gemete, niște plânsete și niște cereri de iertare, În numele bietelor ființe ucise, cu ajutorul chiuretelor, și aruncate, criminal, pe apa sâmbetei; și, către sfințirea sufletelor acelor ființe, care, În mintea ei, urcă spre ceruri, permanent și de nimeni luate În seamă, În special, de nimeni, dintre cei care produc crimele. Și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Împletirii urii dușmanilor interni, cu cea a celor externi ai țării, și, au răcnit, ei, la unison, că, din revoluția asta, a ieșit un ceva mare șI crăcănat! Un ceva care a dus la distrugerea vestitei postăvării și la izgonirea bieților ei muncitori de la bucățica de pâine cu care-și păcăleau foamea zilnică, și, câinecâinește, supraviețuiau. Așa au ajuns, acei bieți oameni, din elita elitelor, În domeniu, niște inși de izbeliște, ai nimănui, de nici unde. Spre a nu pieri, ei
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
asta, a ieșit un ceva mare șI crăcănat! Un ceva care a dus la distrugerea vestitei postăvării și la izgonirea bieților ei muncitori de la bucățica de pâine cu care-și păcăleau foamea zilnică, și, câinecâinește, supraviețuiau. Așa au ajuns, acei bieți oameni, din elita elitelor, În domeniu, niște inși de izbeliște, ai nimănui, de nici unde. Spre a nu pieri, ei și familiile lor, buhușanii, au Împuns lumea. Palma de tărâm În care se retrăseseră, temporar, a fost golită de locatari
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
o ordine; nu - o linie; nu un contur de modernitate; nu - un peisaj, din tot ce-i aici, care, să te facă să-l admiri, să te atragă, spre a-l locui. Mda. Asta așa e. De, fac și ei, bieții inși, plini de bănăret, ce pot, ce știu, ce au Învățat să facă. Dar, dacă n-au Învățat nimic, ce fac? Fac ce vezi; ce vedem cu toții! Asta fac. În fond, Însă, e treaba lor. Suntem Într-o largă democrație
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
o devoram, cu toții, mai rău decât niște hiene! N-am s-o uit. Nu trebuie uitată. Doar era munca noastră. Dar, așa a fost să fie: noi am făcut-o, noi am desfăcut-o. De unde să fi bănuit, eu, atunci, bietul fermier zootehnic, ce eram, din frumosul nostru Lohan, că, Întreaga țară, cu tot ce a fost În ea, o să ajungă un stârv imens, din care să se-nfrupte cine vrei și cine nu vrei, de pe aici și de pe aiurea, din
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și nevinovații pantaloni, să și-i dea, repede, În jos. Când era cam pe la jumătatea acțiunii, numai ce, zmuc!, de pe alee, unul din tineri, și, cu un picior introdus uimitor de cu precizie după curea, o luă la fugă. Cocuz, bietul de el, ce să facă? Pantalonii nu-i putea lăsa În jos, de tot, cât iar fi trebuit, să nu-i poată scăpa din ochi, pe hoți, pentru a-și salva sacoșa. Ei, acum, În data mare, ce să facă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
așa de strîmbă? Știu că nici tu n-ai fost comunist și nici eu nu mă dau În vînt după politică, dar tot n-am să Înțeleg de ce unii trebuie să muncească din greu pentru a-și putea asigura o biată bucată de pîine, pentru ca alții să se scalde În bani, neștiind pe ce să-i mai cheltuiască! ─ Să Înțeleg că ai venit să discutăm despre politică, sau pentru că simți nevoia să continuăm de unde am rămas data trecută? ─ Înafară de ceea ce
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
au ajuns să domine tot mai mult relațiile bărbat femeie. Se petrece - ar mai fi spus medicul - un cataclism; cine poate să oprească uraganele tot mai dese care se năpustesc asupra Americii, și cît de puternică e America! Pot doi bieți oameni să abată o undă nevăzută, irezistibilă, ce-i Învăluie, doborîndu-i În primul așternut? Cam gogonată asta cu cataclismul, doctore, dar nu prea. Oricum, nimic letal În toată povestea asta, numai plăcere. Și mai era ceva: se tot vorbea de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a auzit nici cuvintele urâte scăpate printre dinți de un bărbat furios, care coborâse din mașina oprită cu greu, după ce trecuse cu peste șapte metri de trecerea pentru pietoni. Țipa și gesticula cu brațele a amenințare, în timp ce se apropia de bietul om căzut pe caldarâm. - Băi, orbete! Băi, chiorule! Băi! De unde paștele mă-tii apăruși tu, cretinule? ... Uite, domnule, cum te bagă-n pușcărie un nenorocit care face umbră pământului degeaba!, țipa tot mai tare bărbatul, părând căși face curaj de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să-l întâmpine pe cel care înjura. Nu-i lua nimeni în seamă. Toți oamenii făcuseră cerc în jurul celui lovit și încercau să-l ajute. Unul dintre ei, mai curajos și cu pricepere în asemenea cazuri, îl pipăia atent pe bietul om, după ce se convinsese că respiră aproape normal. Trecuse cu degetele peste mâini și peste picioare și începuse să palpeze cu mare grijă trupul. Un altul suna la Poliție și salvare. Acel număr - 112 - era pronunțat pe mai multe voci
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dintr-un salt lângă cei doi, reușind cu greu să-i despartă. - Nu-l auziți, fraților, cum înjură și amenință? se adresă mulțimii cel ce-l lovise pe vinovat, ca pentru a-și justifica atitudinea. Era să-l omoare pe bietul om și mi-a lovit și mașina. Uitați-vă și voi, dacă nu mă credeți! strigă el destul de tare, să fie auzit, în timp ce se apropie de turismul său cu brațul drept întins spre aripa stânga-față a acestuia. Iată! Mi-a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
domnule! Mai întâi spune-ne unde simți dureri! Mă înțelegi? Închide și deschide ochii dacă m-ai înțeles! i se adresă un al treilea bărbat cu voce blândă, îngrijorat. Apoi vom încerca să vorbim... Ia să vedem: m-ai înțeles? Bietul om, cu ultima fărâmă de energie pe care simțea că o are, se forță și reuși să-și miște pleoapele de mai multe ori. Spre mirarea tuturor, începu să vorbească. - Nu este el... Nu este vinovat. Lăsați omul... în pace
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ai avut, dragă Laura? - Asta-i bună! Eram tâmpită la cap să accept așa ceva? Cum ți-a trecut ideea asta năstrușnică prin cap? - Uite, așa îmi veni mie... Dar la Sinaia cum a fost? Nu tu l-ai agățat pe bietul om? - Nuuu! Departe de mine gândul, fetițo! A fost o pură întâmplare. Sania este de vină! În plus, tipul este exact cum am visat eu să fie, dacă vrei să știi. - O, da! Sunt convinsă. Altfel nu te văd în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de iubire neconsumată, care tânjea după atingerile lui. Abia înghițeam câte puțin din mâncare. Îmi trecuse foamea ce-o simțisem după săniuș. Foamea mea era alta și de această dată îmi doream cu adevărat să mi-o potolesc. - Chiar așa, biată Laura?! - Da! Am adunat mereu, pe ascuns, în fiecare an, toate aromele primăverilor ce treceau pe lângă mine, iar acum mă simțeam pregătită să le ofer acestui bărbat, care mă zăpăcise complet și pe care simțeam că îl iubesc cu disperare
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o prevăzuse. „Băiatul acesta face progrese. Luptă bine. Este puternic. La prima oră va trebui să-i dau telefon Iulianei s-o liniștesc... Da, despre transferul fratelui la secția de neurologie am uitat să o pregătesc. Să nu se sperie, biata fată... E grozavă! Frumoasă, cu suflet mare, blândă și răbdătoare, inteligentă... De ce oare am simțit că ascunde o tristețe adâncă? Nu, nu! Nu este cea cauzată de situația fratelui..., este ceva personal, special”, medita Eugen, în timp ce-l examina cu privirea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Eu nu mai zic nimic, dar, așa..., ca mamă, să știi că nu mă înșel. Băiatul te place mult. L-am văzut și din pragul ușii cum te mânca din priviri... Priviri serioase, nu cu gânduri la prostii. Te admiră, bietul de el și mă mir că tu nu observi... Așa ai făcut întotdeauna și... iată, ai ajuns la 35 de ani să...Vrei să plec și să nu te mai ascult? Nu vreau să mai aud nimic. Te rog frumos
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]