5,695 matches
-
vocii fundamentale iar adesea desfășoară grațioase vocalize în jurul sunetelor tărăgănat expuse ale acesteia. Discantus se va numi această melodie înflorita pe trunchiul străvechii și severei psalmodii gregoriene care, din cantus firmus a devenit tenor (adică melodia ținută în registrul grav). „"Cântarea bisericească începe astfel să-și deschidă alte perspective, muzica începe să sune din ce in ce mai ingenios, mai bogat , făcând din ceremonia liturgica nu numai un prilej de reculegere, dar și unul de desfătare artistică. Convinsă că o comunicare cu divinitatea nu este
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
vreme lungă în cătușele monodiei, isi vedea lanțurile cedând și, pe masura eliberării, dădea la iveală noi uimitoare posibilități de expresie. Erau zorii polifoniei, primele scânteieri ale acestei splendide lumi sonore care avea să se cristalizeze prin dezvoltarea și perfecționarea cântării pe mai multe voci. Extrem de importantă, aceasta răscruce dintre cele două milenii; acum se pun bazele unei noi dimensiuni a gîndirii muzicale aceea în virtutea căreia muzică poate fi concepută, redata și percepută pe câteva planuri concomitent”. Școala Franco-Flamandă A doua
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
de Răsărit în special. La greci, ceea ce românește numim «tropar», se numește «apolytikion» («final»), câtă vreme τροπαριον se folosește pentru orice strofă. Troparul bizantin corespunde antifoanelor mari din riturile occidentale, ce se cântă la vecernie și utrenie înainte și după Cântarea Mariei și respectiv Cântarea lui Zaharia. Troparul sfântului mare mucenic Gheorghe (care se cântă cu ocazia sărbătorii sfântului Gheorghe - 23 aprilie -, precum și în bisericile închinate acestui sfânt): "Ca un apărător al celor robiți și celor săraci folositor, neputincioșilor doctor, conducătorilor
Tropar () [Corola-website/Science/302995_a_304324]
-
La greci, ceea ce românește numim «tropar», se numește «apolytikion» («final»), câtă vreme τροπαριον se folosește pentru orice strofă. Troparul bizantin corespunde antifoanelor mari din riturile occidentale, ce se cântă la vecernie și utrenie înainte și după Cântarea Mariei și respectiv Cântarea lui Zaharia. Troparul sfântului mare mucenic Gheorghe (care se cântă cu ocazia sărbătorii sfântului Gheorghe - 23 aprilie -, precum și în bisericile închinate acestui sfânt): "Ca un apărător al celor robiți și celor săraci folositor, neputincioșilor doctor, conducătorilor ajutător, Purtătorule de biruință
Tropar () [Corola-website/Science/302995_a_304324]
-
și evoluția patologiei personajului: „Legănate de mișcarea sunetelor, gândurile omului începură să sfârâie iute în cercuri strâmte.“ Elementul auditiv devine pregnant, ploaia măruntă și rece de toamnă căzând „în clipe ritmate pe fundul unui butoi dogit (...) facea un fel de cântare cu nenumărate și ciudate înțelesuri“. Când, în final, Stavrache se prăbușește, „vântul afară ajuns în culmea nebuniei făcea să trosnească zidurile hanului bătrân“. Nuvela are un caracter scenic, specific manierei literare a lui Ion Luca Caragiale, dialogurile conțin replici scurte
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
împreună cu Pasărea Rock a avut loc la data de 1 august 2015, în cadrul festivalului Folk You! de la Vamă Veche). Din august 1986, la vârsta de 13 ani, studiază singur chitară pentru că în 1987 să debuteze în fața publicului în cadrul Festivalului Național Cântarea României. Câștiga, atât în cadrul festivalului din 1987 cât și în cadrul celui din 1988, premiul pentru cel mai bun chitarist.
Cristi Gram () [Corola-website/Science/304626_a_305955]
-
la Roma). Creștinii din Nordul Africii sunt primii care au introdus latina în cult. La Roma se pare că Papa Victor I (190-202) este primul care a folosit-o. În limba greacă au rămas, în liturghie, invocațiile "Kyrie eleison" și cântarea "Hagios ho Theos" din Vinerea Mare. În privința ordinii rugăciunilor Canonului roman se întâlnesc mai multe variante de-a lungul timpului. Însă, în vremea papei Grigore I cel Mare (590-604), Canonul roman era fixat cu structura și ordinea rugăciunilor de astăzi. Începând
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
că aceasta a demonstrat că Șostakovici „nu este un om liber, ci o unealtă obedientă a guvernului său”. Șostakovici nu l-a iertat niciodată pe Nabokov pentru această umilință publică. În același an Șostakovici a fost obligat să compună cantata "Cântarea pădurilor", care îl omagia pe Stalin drept „marele grădinar”. În 1951 compozitorul a fost numit deputat în Sovietul Suprem al Rusiei Sovietice. Moartea lui Stalin în 1953 a reprezentat cel mai mare pas spre reabilitarea lui Șostakovici ca artist creativ
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
este slujba specială care se celebrează numai în ziua de Iom Kipur și încheie sărbătoarea. Iom Kipur se încheie cu sunetul șofar-ului. Foarte mare importanță se acordă textului liturgic în care este narată ceremonia din vechime din Templul din Ierusalim. Cântările sunt pe un ton de lamentare, astfel încât dau expresie atât neliniștii individuale cât și plânsului unui popor adesea vitregit de soartă. În Ziua Ispășirii credinciosul evreu renunță de bunăvoie la eleganță și chiar la multe lucruri necesare (păstrând doar strictul
Iom Kipur () [Corola-website/Science/304071_a_305400]
-
pe o temă dantesca, Ravenna/Italia 1978 Medalia de aur a Președintelui Consiliului de Ministrial Italiei, Bienala de sculptură pe o temă dantesca Ravenna/Italia 1980 Medalia "Meritul Cultural" Clasa I 1984 Premiul I la Festivalul Național - secția Artă a "Cântării României" 1998 Premiul I la Bienala de sculptură mică Arad/România 1999 Premiul I la Bienala internațională de artă Reșița/România 1999 Premiul de excelență culturală oferit de Austrian Airlines 2000 Medalia națională "Pentru Merit" în grad de Ofițer din partea
Péter Jecza () [Corola-website/Science/304223_a_305552]
-
ei. L-a iubit la fel de mult pe Eminescu, dar a fost aproape, foarte aproape, îndeosebi de poeții contemporani care pledează pentru frumos și adevăr. Referințe artistice despre ea se găsesc în volumul lui Andrei Băleanu și Doina Dragnea, " Actorul în cântarea personajului", București, Meridiane, 1981, precum și în medalionul Magdalenei Boiangiu, "Leopoldina Bălănuță", din revista „Scena” nr. 6/1998. Leopoldina Bălănuță a fost fată de preot. În 1977 s-a căsătorit cu actorul Mitică Popescu. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural
Leopoldina Bălănuță () [Corola-website/Science/303976_a_305305]
-
s-au pus împotriva dragostei lor. Atunci cei doi îndrăgostiți într-o Luni dimineața au plecat de-acasă, luând cu ei un plug și o desagă cu grâu. Și acolo unde "...dealurile greoaie până-n cer urcară, se lăsau înghesuite în cântări...", ei au tras brazde noi, au arat și semănat până a înserat. Marți un izvor din inima pământului au desfăcut. Miercuri o roată de lut au călcat. Joi ei casă au înălțat. Vineri tot la ea au lucrat. Sâmbată s-
Cimișlia () [Corola-website/Science/304420_a_305749]
-
Expoziția “Omagiu patriei socialiste” - București. - Deschide cea de a opta expoziție personală la sala “Dacia” - Tulcea. - Expoziția colectivă de acuarele “Peisajul patriei” - București. - Expoziția județeană a Cenaclului U.A.P. - Tulcea. 1977 - Expoziția republicană de artă plastică organizată în cadrul Festivalului național “Cântarea României” - Cluj-Napoca. 1978 - Salonul național de grafică - București. - Expoziția județeană de artă plastică - Tulcea. 1979 - Expoziția republicană de artă plastică organizată în cadrul Festivalului național “Cântarea României”, ediția a II-a - București. - Expoziția republicană de artă plastică dedicată celei de-a
Constantin Găvenea () [Corola-website/Science/312640_a_313969]
-
a Cenaclului U.A.P. - Tulcea. 1977 - Expoziția republicană de artă plastică organizată în cadrul Festivalului național “Cântarea României” - Cluj-Napoca. 1978 - Salonul național de grafică - București. - Expoziția județeană de artă plastică - Tulcea. 1979 - Expoziția republicană de artă plastică organizată în cadrul Festivalului național “Cântarea României”, ediția a II-a - București. - Expoziția republicană de artă plastică dedicată celei de-a XXXV-a aniversări a eliberării României de sub dominația fascistă. - Deschide cea de a noua expoziție personală în sălile Det Hordjyske Landsbibliotek - Aalborg - Danemarca. - Expoziția județeană
Constantin Găvenea () [Corola-website/Science/312640_a_313969]
-
bisericească. Notația cu portativ și chei, atribuită de către unii teoreticieni lui "Guido D'Arezzo" (sec. IX), face un mare pas înainte: neumele sunt asociate cu portativul, putându-se astfel reda grafic atât "înălțimea" cât și "durata" aproximativă a sunetelor. Inițial cântările liturgice utilizează un portativ de 4 linii cu două chei, "fa" și "do"; pe măsură însă ce ambitusul melodiei s-a extins în acut a fost nevoie de încă o cheie, "sol": Tot în această perioadă (sec. XI) se introduc
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
pedagogic Universitar "Titu Maiorescu" (1939-1941), inspector al învățământului muzical (1941 - 1944), din nou profesor la Liceul "Sf. Sava" (1944-1948) și la Scoala mixtă "Tudor Vladimirescu" (1948-1956); Paralel, dirijor adjunct la Societatea corala "Carmen" (1922-1928), la Ateneele populare (1926-1927), la Societatea "Cântarea României" (1929 - 1935), apoi dirijor al corului "Ligii Culturale" (1927-1928), fondator și dirijor al Societății corale "România"(1934-1949) cu care a dat concerte și peste hotare, dirijor de cor la bisericile: Sf. lIie-Gorgani (1921-1922), Cotroceni (1922-1928), Amza (1928-1939), Sf. Spiridon
Nicolae Lungu () [Corola-website/Science/310973_a_312302]
-
ediții - în colaborare cu Grigorie Magiari). Studii: - Îndrumări metodice în predarea muzicii, București, 1939, 36 p.; - Tehnică recitativului liturgic, în ST,an.I, 1949, nr.3-4, p.238-251 - Folclorul religios muzical, în ST, an.I, 1949, nr.7-8, p.662-668; - Cântarea în comun a poporului în biserică, în ST, ăn. III, 1951, nr. I-2, p.18-35; - Cântarea în comun ca mijloc de înțelegere a dreptei credințe, în BOR, ăn. LXX, 1952. nr. 11-12, p. 890-899; - Problema transcrierii și uniformizării cântării
Nicolae Lungu () [Corola-website/Science/310973_a_312302]
-
recitativului liturgic, în ST,an.I, 1949, nr.3-4, p.238-251 - Folclorul religios muzical, în ST, an.I, 1949, nr.7-8, p.662-668; - Cântarea în comun a poporului în biserică, în ST, ăn. III, 1951, nr. I-2, p.18-35; - Cântarea în comun ca mijloc de înțelegere a dreptei credințe, în BOR, ăn. LXX, 1952. nr. 11-12, p. 890-899; - Problema transcrierii și uniformizării cântării psaltice în Biserică noastră, în ST, ăn. VIII, 1956, nr. 3-4, p. 241-249, - Combaterea inovațiilor în recitativul
Nicolae Lungu () [Corola-website/Science/310973_a_312302]
-
Cântarea în comun a poporului în biserică, în ST, ăn. III, 1951, nr. I-2, p.18-35; - Cântarea în comun ca mijloc de înțelegere a dreptei credințe, în BOR, ăn. LXX, 1952. nr. 11-12, p. 890-899; - Problema transcrierii și uniformizării cântării psaltice în Biserică noastră, în ST, ăn. VIII, 1956, nr. 3-4, p. 241-249, - Combaterea inovațiilor în recitativul liturgic, în ST, ăn. IX, 1957, nr. 7-9, p. 562-573. Muzică psaltica: - Gramatică muzicii psaltice. Studiu comparativ cu notația liniară, București, 1951, 206
Nicolae Lungu () [Corola-website/Science/310973_a_312302]
-
inovațiilor în recitativul liturgic, în ST, ăn. IX, 1957, nr. 7-9, p. 562-573. Muzică psaltica: - Gramatică muzicii psaltice. Studiu comparativ cu notația liniară, București, 1951, 206 p. (în colaborare cu Pr. Gr. Costea și Ion Croitoru); Cântări liturgice omofrone și cântări la catcheze, pe ambele semiografii suprapuse, București, 1951, 118 p. (în colaborare cu Anton Uncu). - Cântări la catcheze, pe ambele semiografii, București, 1953, 298 p. (în colaborare cu Pr. Grigore Costea și I. Croitorii); - Utrenierul uniformizat, pe ambele semiografii, București
Nicolae Lungu () [Corola-website/Science/310973_a_312302]
-
muzicii psaltice. Studiu comparativ cu notația liniară, București, 1951, 206 p. (în colaborare cu Pr. Gr. Costea și Ion Croitoru); Cântări liturgice omofrone și cântări la catcheze, pe ambele semiografii suprapuse, București, 1951, 118 p. (în colaborare cu Anton Uncu). - Cântări la catcheze, pe ambele semiografii, București, 1953, 298 p. (în colaborare cu Pr. Grigore Costea și I. Croitorii); - Utrenierul uniformizat, pe ambele semiografii, București, 1954,575 p. (în colaborare cu pr. Prof. Ene Braniște și Pr. Gr. Costea), - Liturghia psaltia
Nicolae Lungu () [Corola-website/Science/310973_a_312302]
-
uniformizat, pe ambele semiografii, București, 1954,575 p. (în colaborare cu pr. Prof. Ene Braniște și Pr. Gr. Costea), - Liturghia psaltia pentru 4 voci mixte, București, 1957, 300 p.; - Liturghia psaltica pentru 3 voci egale, Bcuresti, 1956, 80 p. (litografiata); - Cântările Sfintei Liturghii și podobiile celor opt glasuri, București, 1960, 234 p. (în colaborare cu Pr. Gr. Costea și Pr. Prof. Ene Braniște), - Cântări din Sfintele Taine și ale ierurgiilor principale pe ambele semiografii, în ST, ăn. XVI, 1964, nr. 1-2
Nicolae Lungu () [Corola-website/Science/310973_a_312302]
-
cu Pr. Gr. Costea și Pr. Prof. Ene Braniște), - Cântări din Sfintele Taine și ale ierurgiilor principale pe ambele semiografii, în ST, ăn. XVI, 1964, nr. 1-2, 122 p. (în colaborare cu Pr. Prof. Ene Braniște și Pr. Grigore Costea); - Cântările Penticostarului, București, 1980, 206 p. - Felurite prelucrări de muzică corala bisericească pentru cor mixt și soliști, pentru cor mixt și bărbătesc, pentru cor bărbătesc (tropare, axioane ș.a.). - De pildă: Cântări în Joia Patimilor, GB, ăn. XXVIII, 1969, nr. 3-4; Cântările
Nicolae Lungu () [Corola-website/Science/310973_a_312302]
-
Cântările Penticostarului, București, 1980, 206 p. - Felurite prelucrări de muzică corala bisericească pentru cor mixt și soliști, pentru cor mixt și bărbătesc, pentru cor bărbătesc (tropare, axioane ș.a.). - De pildă: Cântări în Joia Patimilor, GB, ăn. XXVIII, 1969, nr. 3-4; Cântările Sfintei Liturghii, în GB,ăn. XXVIII, 1969, nr. 1-2, 5,6,7 - 8 și 9 - 10; Colinde, în GB, ăn. XXV, 1966, nr.11 - 12 (Marirre-ntru cele-nalte, :i ne lasă gazda-n casă, La Vitleem colo-n jos, Plugușorul
Nicolae Lungu () [Corola-website/Science/310973_a_312302]
-
considerate dialecte ale acesteia. În lingvistica romanică actuală se continuă folosirea termenului de dialecte pentru aceste idiomuri din Evul Mediu. Primele texte literare considerate ca aparținând limbii franceze au fost scrise în diferite idiomuri "oïl": "La Cantilène de Sainte Eulalie" (Cântarea Sfintei Eulalia), (secolul al IX-lea) în valonă cu elemente picarde, la fel ca și "La Vie de Saint Léger" (Viața Sfântului Leodegar) (secolul al X-lea), "Le Sermon sur Jonas" (Predica despre Iona) (sec. X) este scrisă în valonă
Limbi oïl () [Corola-website/Science/311058_a_312387]